Visualizzazioni totali
sabato 31 marzo 2012
DOI MANKURȚI SE IUBESC
Doi e mai mare decât unu
(http://vox.publika.md/politica/doi-e-mai-mare-decat-unu-202091.html )
venerdì 23 marzo 2012
Revoluția italiană
giovedì 22 marzo 2012
FRONTUL ANTIEUROPEAN MOLDOVENESC
Noi, moldovenii, suntem vecini gard în gard cu Uniunea Europeană. Am declarat chiar că am vrea să ne integrăm în Europa. Ne place bunăstarea europeană, cultura europeană, stilul european. Nu ne place însă spiritul de libertate european. Ah, multiculturalismul. Ah, toleranța religioasă. Ah, toleranța minorităților sexuale. Mai ales asta de la urmă nu ne place.
Avem dreptate să nu ne placă. E natural să nu ne placă. Noi, descendenții unei civilizații țărănești, suntem obișnuiți cu cucoșul care călărește găina, cu dusul vacii la buhai, cu motanii care intră primăvara în călduri și miorlăie sinistru pe acoperișuri. Nu numai că suntem obișnuiți – iubim chiar cu o anumită gingășie aspră animalele acestea care urmează din timpuri imemoriale legea lui dumnezeu. Cârlanii și iezii primăverii ne înduioșează, simțim pentru vaca care a fătat cu bine o caldă gratitudine. Iată de ce iubirea unui mascul pentru alt mascul ori a unei femele pentru altă femelă ne pare o nebunie. E o nebunie pentru că nu dă fructe, nu produce cârlani, și nu se știe pe ce instincte, pe ce legături tainice se bazează. Și deci, rupe cercul naturii în care ne aflăm cu toții și se pune în afara legii lui dumnezeu.
Dar nu mai trăim demult într-o societate patriarhală. Omul s-a rupt de natură, mai bine zis a creat o continuare deosebită a naturii în noosferă, în sfera socială, în sfera spiritului. Și-a potențat nemărginit gândirea, și-a reprimat anumite instincte. A devenit o ființă liberă, care se creează pe sine însuși pe baza unor idealuri. Tinde să se rupă din vechile tipare, să inventeze lucruri și relații noi, să-și lărgească nemăsurat libertatea. Lucrul acesta a fost mai ales posibil în Occidentul industrializat, unde libertatea a avut o bază materială solidă. Iar homosexualitatea e un copil din flori a libertății. Puternic reprimată de religiile monoteiste de-a lungul secolelor, a fost încetul cu încetul acceptată în societățile democratice capitaliste. A devenit o opțiune de om liber. Homosexualii au fost mai întâi dezvinovățiți. Au fost mai apoi acceptați ca oameni obișnuiți. Astăzi e în curs legitimarea căsătoriilor dintre persoanele de același sex. Care legitimare nu este doar o chestiune de schimb de inele la biroul stării civile. Înseamnă și încadrarea acestor persoane într-o determinată categorie juridică, care prevede drepturi și obligații reciproce, dar și față de stat. ...Și noi, moldovenii, ce facem? Intrăm în noosferă ori rămânem la coada vacii? Acceptăm libertatea în întregime, ori așa, doar pe jumătate? Dar nu poți să fii gravidă, vorba ceea, numai oleacă.
Republica Moldova s-a cerut în clubul Europei și Europa i-a pus în față niște condiții. Printre care și adoptarea unei legi anti-discriminare, care nu prevede nici uniuni civile pentru homosexuali, nici căsătorii. Este o lege inofensivă care tinde să înlăture discriminarea minorităților. Dar iată că apare imediat frontul antieuropean moldovenesc, sfânta alianță a bisericii ortodoxe, partidului comuniștilor și partidului popular creștin-democrat, care deschid un foc turbat asupra acestei legi. Și ce este această lege? Un fel de spravkă pentru Europa că suntem sănătoși la cap!
Ei bine, partidele ca partidele, stau înglodate în populismul lor ticălos. Dar ceilalți? Că uite cât de puțini îs cei care au îndrăzneala să vorbească despre legea antidiscriminare, băieții de la Curaj.net , Natalia Ghilașcu, Vitalie Sprînceană. Să abordăm subiectul cu îndrăzneală, cu toate că știu că nu ne place. Și că am vorbi cu mai mare plăcere despre cârlani. Dar, dacă vrem în Europa, trebuie să ne placă nu numai euro și evroremontul.
mercoledì 21 marzo 2012
Unirea, gripa de primăvară a moldovenilor
Nu sunt împotriva Unirii. Și nu sunt împotriva independenței Republicii Moldova. Nu am fost nici împotriva Uniunii Sovietice.
Sunt împotriva trăncănelii fără rost. Sunt împotriva unor slogane strigate în stradă fără acoperire teoretică. Sunt împotriva unor drapele inventate ad-hoc pentru a băga ură și zâzanie între țări. Sunt împotriva etichetărilor facile: moldovenist, românist, securist, bolșevic, fascist.
Unirea, făcută bine, pe baza unui proiect serios cu multe cifre și multe hărți, ar putea să însemne o mare victorie a tuturor cetățenilor Moldovei și a tuturor cetățenilor României. Dar unde este proiectul? Care dintre marii politicieni și intelectuali ai celor două țări l-au semnat?
Republica Moldova să zicem că este un proiect. Dar este oare clar acest proiect? Avem noi un plan serios pentru limba română ca limbă perfect funcțională în Moldova? Avem noi un plan serios cu privire la Transnistria? Și avem noi un plan serios cu privire la salvarea noastră economică?
Îmi scăpase vorba că nu am fost nici împotriva Uniunii Sovietice. Da, domnilor, muieți repede pana în călimară și scrieți în dreptul numelui meu înjurătura bolșevic, ori kaghebist. Nu am fost împotriva Uniunii Sovietice, țara mea, care începuse în 1985 o revoluție nemaipomenită. M-a emoționat acea revoluție, am participat la acea revoluție, am crezut sincer că țara aceea imensă va reuși să renască pe baza libertății popoarelor și a democrației. Și am deplâns sincer prăbușirea, din cauza ticăloșiei și a miopiei unor politicieni, a acelui proiect grandios, Uniunea Sovietică.
Dați-mi niște proiecte serioase. Ori cel puțin scrieți niște cuvântări după toate legile retoricii și pronunțați-le de la niște tribune înalte. Că m-ați plictisit.
martedì 20 marzo 2012
DE VORBĂ CU MILANEZA LUDMILA CHIVRIGA
Pe Ludmila Chivriga am cunoscut-o pe facebook. Văzând că e milaneză, m-am interesat de viața moldovenilor de la Milano, despre care nu am prea văzut să se scrie. Mi-a spus despre ceea ce face ea. Și așa am aflat că Ludmila are o istorie interesantă, o biografie de imigrantă care poate fi dată drept exemplu de succes. A parcurs un drum lung și greu de la a fi clandestină și a lucra la negru până la a avea o activitate autonomă și a conduce o asociație cum e „Integrazione in Italia”.
Aventura ei începe în 2000, când sosește în peninsulă cu multe visuri, dar fără să știe nimic despre realitățile italiene. A trebuit să lucreze la negru și să fie plătită rău, să îndure diverse umilințe, să locuiască în case abandonate. Dar, după mai multe peripeții, a reușit să se pună în regulă prin legea Bossi-Fini. De aici drumul ei a fost în urcuș. A fost angajată de o societate care oferea diverse servicii. S-a integrat bine în societate, a avut rezultate bune și bune relații cu colegii de muncă și clienții. Iar lucrul acesta i-a ajutat ca la un moment dat să se pună pe picioare proprii, să-și deschidă deci o societate de servicii a sa. Și, deoarece în societățile de servicii majoritatea angajaților sunt imigranții, Ludmilei Chivriga i-a venit și ideea de a pune pe roate o asociație care să ajute la integrarea socială a străinilor.
Așa apare, în ianuarie 2011, „Integrazione in Italia”.
Să-i urăm Ludmilei succes și împlinirea tuturor viselor.
„MOLDOVENI ÎN ITALIA”
Tatiana Nogailîc |
lunedì 19 marzo 2012
Nimeni nu poate crește singur
Mama și fiica, o familie din Republica Moldova, reîntregită de curând |