Revoluția italiană

În timp ce în Moldova se fac discuții profunde de caracter etnico-tribal și se vorbește despre moldoveni, români, daci, ruși, ocupanți, istoria românilor și alte pătărănii, în Italia are loc o adevărată revoluție. Guvernul lui Mario Monti zguduie din rădăcini vechea așezare a țării, schimbă sistemul de pensionare, intervine pe piața muncii și redesenează prin trăsături hotărâte relațiile dintre clasa muncitoare și patronate. Piața muncii italiană, care era prea rigidă din cauza hipergarantismului, excesiva protejare a muncitorilor, este reașezată pe baze noi. Pe de o parte, patronii vor avea dreptul să concedieze mai ușor; pe de alta, reforma lui Monti dă o puternică lovitură muncii așa zis precare, cu un contract pe timp determinat, care devenise foarte frecventă în Italia.

Contractul pe timp indeterminat îi acordă angajatului un șir de evidente beneficii: concediu plătit, concediu medical plătit, salariul al 13-lea, o recompensă de circa un salariu mediu pentru fiecare an lucrat la încheierea activității. Nimic din toate aceste beneficii nu este prevăzut pentru posesorii unui contract de muncă pe timp determinat. Reforma lui Monti prevede că un tânăr de exemplu se angajează cu un contract de ucenicie (apprendistato), care durează 3 ani, după care patronul e obligat ori să-l concedieze cu o recompensă, ori să-i facă un contract pe timp indeterminat. În felul acesta vor fi favorizați tinerii, iar contractul pe timp indeterminat va deveni accesibil pentru toți.

Guvernul Monti are mână liberă să reformeze Italia anume în virtutea faptului că este un guvern tehnic și a fost împuternicit de partide să lupte cu hotărâre pentru ieșirea din criză a țării. Cele trei mari sindicate italiene, CGIL, CISL și UIL, au discutat energic cu reprezentanții guvernului reformele prevăzute. Dar nu s-a ajuns la un consens și guvernul a declarat că va merge înainte indiferent de acordul sindicatelor sau al partidelor. Iar sindicatele, la rândul lor, au amenințat cu declanșarea unor greve de masă.

Ascultând zgomotul revoluției italiene, mă surprind întrebându-mă: Dar noi, în Moldova, avem clasă muncitoare? Dar sindicate? Dar greve se fac? Dar dacă ești concediat, ai dreptul să mai iei salariu încă 15-27 de luni?