Pe Ludmila Chivriga am cunoscut-o pe facebook. Văzând că e milaneză, m-am interesat de viața moldovenilor de la Milano, despre care nu am prea văzut să se scrie. Mi-a spus despre ceea ce face ea. Și așa am aflat că Ludmila are o istorie interesantă, o biografie de imigrantă care poate fi dată drept exemplu de succes. A parcurs un drum lung și greu de la a fi clandestină și a lucra la negru până la a avea o activitate autonomă și a conduce o asociație cum e „Integrazione in Italia”.
Aventura ei începe în 2000, când sosește în peninsulă cu multe visuri, dar fără să știe nimic despre realitățile italiene. A trebuit să lucreze la negru și să fie plătită rău, să îndure diverse umilințe, să locuiască în case abandonate. Dar, după mai multe peripeții, a reușit să se pună în regulă prin legea Bossi-Fini. De aici drumul ei a fost în urcuș. A fost angajată de o societate care oferea diverse servicii. S-a integrat bine în societate, a avut rezultate bune și bune relații cu colegii de muncă și clienții. Iar lucrul acesta i-a ajutat ca la un moment dat să se pună pe picioare proprii, să-și deschidă deci o societate de servicii a sa. Și, deoarece în societățile de servicii majoritatea angajaților sunt imigranții, Ludmilei Chivriga i-a venit și ideea de a pune pe roate o asociație care să ajute la integrarea socială a străinilor.
Așa apare, în ianuarie 2011, „Integrazione in Italia”.
- Ludmila, astăzi integrarea e un cuvânt foarte la modă. Ce înseamnă pentru tine integrarea, promovezi poate o standardizare a tuturor imigranților și ruperea tuturor legăturilor cu trecutul lor?
- Pentru noi, cei de la „Integrazione in Italia”, integrarea înseamnă, în primul rând, bune raporturi cu instituțiile statului. În rândul al doilea înseamnă bune raporturi de muncă cu patronii și administrațiile întreprinderilor. Iată de ce asociația noastră își propune să ajute imigranții la rezolvarea tuturor problemelor care țin de birocrația statală sau relațiile de muncă. Oferim în acest sens consultanță la un înalt nivel profesional. Dar promovăm și acțiuni social-culturale, care presupun manifestări de obiceiuri și culturi ale altor popoare. Cu cât ne cunoaștem mai bine, cu atât ne împăcăm mai bine, iar diversitatea e o bogăție a tuturora. Prin urmare suntem contra standardizării.
- S-a vorbit mult anul acesta în Italia despre cetățenia pentru fiii imigranților. Ce părere ai în această privință?
- Sunt de acord, știu cât de rău se simt noii italieni, copiii imigranților din prima generație, care au învățat în școala italiană, au inspirat prin toți porii cultura italiană, dar nu sunt egali cu colegii lor care au părinți italieni. Asociația noastră a promovat în acest sens mai multe inițiative. Cred că în primul rând trebuie să vorbim mult despre drepturile noastre. Și anume pentru a facilita discuțiile Integrazione in Italia a deschis site-ul http://www.integrazioneinitalia.it/ . Mă folosesc de prilej și-i rog pe toți cei interesați să ne acceseze și să intre în contact cu noi. Mai mult, declar că avem intenția de a da spațiu pe site-ul nostru tuturor asociațiilor care încă nu dispun de mijloacele necesare pentru a se face auzite și cunoscute. Visul meu e ca de pe acest site să lansăm campanii transnaționale de sensibilizare a opiniei publice în materie de drepturi și antidiscriminare.
- Care alte lucruri frumoase prin concretețea lor a realizat „Integrazione in Italia”?
- Faptul că avem un oficiu, o adresă la Milano, un site sunt deja lucruri „foarte frumoase prin concretețea lor”, ca să-ți răspund cu cuvintele tale. Uite, am strâns relații de parteneriat cu unele ONG-uri din Africa, mai ales din Guineea și Coasta de Fildeș și colaborăm cu ele în vederea îndrumării la lucru a tinerilor din acele țări și în vederea asistării copiilor și tinerilor imigranți în Italia. Colaborăm cu cele mai diferite cùlturi religioase și biserici, ortodocși, catolici, degrabă îi înscriem în acest registru și pe musulmani. Și deci, o spun clar, pentru noi diversitatea este o bogăție, nu o problemă.
- Și totuși, eu am să insist cu „concretețea”. Dă-mi numele câtorva colaboratori de ai tăi.
- Iată. Consultanții Cinzia Passera și Giiseppe Nocera, apoi Vasile Botezatu și Nadejda Botezatu, apoi Fadiga Sekou, care vine din Africa. Avem și avocatul nostru, care intervine atunci când situația o cere.
- Bine, iar acum îți propun să vorbim despre grandoarea planurilor tale de viitor.
- „Integrazione in Italia” va construi într-un viitor apropiat un centru pentru copii, unde să fie prezent un ambulator medical și un punct de colectare a hainelor și jucăriilor uzate pentru copiii extracomunitarilor. Ar fi de mare ajutor pentru emigranții proaspăt veniți în Italia și pentru copiii lor. Iar visul meu, știi care este visul meu? Să fac un mare centru de primire și orientare pentru emigranți! Modern, frumos, curat!..
- Dar sunteți așa de bogați ca să vă permiteți construirea unui centru pentru copii?
- Nu suntem bogați. Suntem mai degrabă ambițioși. Și asta mă face să cred că visul meu va deveni realitate.
Să-i urăm Ludmilei succes și împlinirea tuturor viselor.
Nessun commento:
Posta un commento