Visualizzazioni totali

domenica 12 febbraio 2017

A semnat oare Vasile Alecsandri aceste versuri?

Carlo Policano, un italian care locuiește și activează la Chișinău, fiind un bun prieten al Moldovei, a publicat nu demult pe Facebook un articolaș despre Pușkin, care a trezit însă o vie polemică. Așa cum domnul Policano citează o poezie denigratoare la adresa poetului rus, pe care ar fi scris-o V. Alecsandri, am intervenit afirmând că bardul de la Mircești nu ar fi putut semna niște versuri atât de proaste și vulgare. Dar m-am bazat doar pe intuiția mea istorică și literară. Nu dispun de dovezi concrete. Cu cele ce urmează mă adresez specialiștilor și opiniei publice ca să demonstreze că versurile în cauză sunt o nerușinată făcătură care îl denigrează pe V. Alecsandri. Căci, după cum mi-am dat seama, există o sumedenie de persoane care, pornind de la niște atitudini naționaliste și rusofobe, sunt gata să sacrifice bunul nume al lui Vasile Alecsandri de dragul unei pretinse revanșe față de imperialiștii ruși și poetul lor Pușkin. Țin să subliniez de la bun început că nu îi aduc domnului Policano nicio învinuire, dumnealui a relatat doar ceea ce a aflat din sursele sale de la Chișinău.

Carlo Policano, în articolul său, zice așa:
Cel mai celebru dintre personalitățile exilate la Chișinău a fost Pușkin, care s-a aflat în acest oraș din 1821 până în 1823. Poetul rus, aflându-se într-un loc pe care îl considera ostil, și-a trăit exilul basarabean într-un mod virulent și provocator. Așa cum între timp viața de societate a Chișinăului devenise strălucitoare grație mulțimii de emigranți ruși, Pușkin o făcea pe anticonformistul și pe Don Juan, avea o viață de boem.

Moldova i-a oferit poetului rus prilejul să cunoască viața de la hotarele de miază-zi ale imperiului, unde a descoperit durerosul contrast dintre convențiile societății înalte ruse pe de o parte și libertatea senzuală a populațiilor din sud, străine vieții urbane, pe de altă parte.

Părăsind Chișinăul în 1823, Pușkin zice cu bucurie adio unui oraș care l-a strâmtorat, l-a sufocat. Această atitudine a sa, precum și alte versuri critice ale poetului față de locul său de exil, au provocat reacția supărată a unui important intelectual moldovean, Vasile Alecsandri. Acesta îi răspunse cu 3 strofe otrăvite.”

Traducerea traducerii pe care o face Carlo Policano mi se pare importantă pentru mesajul ei cultural, de aceea voi reda-o mot-a-mot în continuare: „Ești mai negru decât țiganii, tu, cel care ai cerșit la noi ani de zile, tu, cel care ai fost primit și care nici măcar mulțumesc nu ne-ai spus. Te-am ospătat cu daruri de pâine și sare. Iar tu în zori ni te-ai căcat în flori. Dă-ți atunci seama că nu ești un cal arab, dar un porc.” (Sei più nero degli zingari, tu che hai mendicato da noi per anni, tu che sei stato accolto e che non ci hai detto neanche “grazie”. Con doni di pane e di sale, col vino della nostra cantina ti abbiamo ospitato. E tu all’alba ridendo, ci hai cacato sui fiori.
[…] Lo vedi allora? renditene conto:non sei stato un cavallo arabo ma un PORCO!)

Acesta ar fi deci mesajul pe care îl trimite Vasile Alecsandri lui Alexandr Pușkin, mesaj care astăzi, într-un context de intensă globalizare, îl preiau italienii, mâine americanii, poimâine chinezii. Și care mesaj, paradoxal, nu lovește nici atâtica în marele Pușkin, dar în micul de Alecsandri și în nefericita cultură românească a două țări vecine și prietene. Suntem de acord? E bine așa? Iată și originalul pretinsei „opere alecsandriene” din care sorb vigoare aprigii luptători pentru ideea națională:

Fiind mai negru ca țiganii
Ce-ai tot cerșit la noi cu anii,
Tu cel primit cu dor de sus
Nici bogdaproste nu ne-ai spus.

Cu dar de pâine și de sare,
Cu vin din valea noastră mare
Te-am ospătat, dar tu în zori,
Râzând, te-ai scârnăvit în flori.

Apoi prin codri de milenii
Ai tot umblat, râzând alene,
Ei, vezi, atunci pun mâna-n foc:
Tu n-ai fost cal arab, ci porc!


Să facem acum câteva observații.
  1. Aceste execrabile versuri nu conțin nici un marcator lingvistic al limbii române din sec. 19 în care a trăit Alecsandri, din contra, avem chiar expresia „codri de milenii”, care face mai degrabă parte din apanajul expresiv al secolului 20.
  2. Autorul lui „Vasile Porojan” și a „Istoriei unui galbân”, luptător convins pentru cauza eliberării țiganilor, nu și-ar fi permis să-i folosească pe țigani ca termen negativ de comparație.
  3. Boier mare, om fin educat la Paris, ar fi coborât oare Alecsandri atât de jos ca să scrie despre un alt poet cum se scârnăvește în flori în zorii zilei? E de neimaginat.

Și totuși minciuna, falsul, făcătura aceasta grosolană a prins și a înșelat multă lume.
Cum a fost posibil? A fost posibil, cred, datorită ignoranței generale în materie de literatură, a fost posibil datorită valului de naționalism care a cuprins Basarabia proaspăt desprinsă de URSS. Faptul că ne-am recăpătat istoria, literatura, demnitatea a fost foarte bun, o meritam, a fost rău însă că această minunată revoluție basarabeană a servit drept prilej pentru a lovi fără discernământ în valori general recunoscute.

Pușkin, în acest sens, a fost o țintă perfectă. Boris Druță, un literat amator, compune un eseu (http://www.poezie.ro/index.php/essay/193729/index.html ) în care își varsă toată supărarea asupra poetului exilat în Basarabia. În viziunea lui Boris Druță, Pușkin se face vinovat de a fi zis că Moldova este o pustietate, că moldovenii sunt greoi, că moldovencele cedează cu ușurință, că Chișinăul este plictisitor etc. În loc să fie recunoscător poporului moldovenesc pentru ospitalitate, curvarul și bătăușul de Pușkin, căci așa este descris poetul (mă rog, cred că pe bună dreptate), deci în loc să pupe mâna moldovenilor, rusul își bate joc de ei. Pușkin se face a nu vedea cultura, tradițiile, folclorul moldovenesc. Un rus obraznic și porcos, mai pe scurt. Anume așa ca să corespundă clișeului naționalist preferat al moldovenilor: rusul este un porc. Și cred că anume în acest raționament putem găsi explicația apariției falsului cu poezia lui Alecsandri. Boris Druță o citează și oferă ca sursă ziarul „Țara” din 21 mai 1991. Îmi imaginez că cineva, aș vrea mult să știu cine, a făcut gestul orwellian de a rescrie istoria, pentru ca să se dovedească că nu numai noi, dar și înaintașii erau vajnici luptători cu rușii.

Declar că, pentru a dovedi paternitatea lui Alecsandri asupra versurilor în cauză, nu mă satisface sursa „Țara” 21 mai 1991, nu tot ce scriu ziarele e de crezut. Aduceți-mi un citat din opera completă a lui Alecsandri. Unde și când a publicat Alecsandri această poezie? Sau cine mărturisește că ar fi citit-o poetul cu vreo ocazie, la „Junimea” de exemplu?

Nu este șagă să aruncăm o ocară veșnică asupra bardului de la Mircești. Și nu este bine să ne imaginăm că suntem ca popor și cultură mari și tari. Să recunoaștem cu modestie că merităm din partea altor popoare și niște zâmbete ironice.

giovedì 9 febbraio 2017

O POLEMICĂ DESPRE PUȘKIN ȘI ALECSANDRI



Carlo Policano, un italian care locuiește și activează la Chișinău, fiind un bun prieten al Moldovei, a publicat nu demult pe Facebook un articolaș despre Pușkin, care a trezit însă o vie polemică. Așa cum domnul Policano citează o poezie denigratoare la adresa poetului rus, pe care ar fi scris-o V. Alecsandri, am intervenit afirmând că bardul de la Mircești nu ar fi putut semna niște versuri atât de proaste și vulgare. Dar m-am bazat doar pe intuiția mea istorică și literară. Nu dispun de dovezi concrete. Cu cele ce urmează mă adresez specialiștilor și opiniei publice ca să demonstreze că versurile în cauză sunt o nerușinată făcătură care îl denigrează pe V. Alecsandri.

Carlo Policano:
Tra coloro che sono giunti a Chişinău in esilio il personaggio più famoso è senz'altro Puškin, che vi ha vissuto dal 1821 al 1823.
Il poeta russo visse il proprio periodo moldavo in modo virulento e provocatorio verso un luogo che considerava ostile. 
In realtà Chişinău era divenuta una città con una brillante vita di società a causa dell'arrivo di un gran numero di emigrati russi: Puškin assunse atteggiamenti anticonformisti conducendo una vita sregolata e assumendo la posa del Don Giovanni.
La Moldova fu per Puškin un’occasione per conoscere il mondo della frontiera meridionale dell'Impero russo e lo aveva portato alla scoperta del contrasto doloroso tra le convenzioni della società russa e la libertà sensuale delle popolazioni del Sud, lontane dal mondo della città.
L’addio a Chişinău nel 1823 venne salutato da Puškin come una liberazione da un luogo ristretto e soffocante. 
Questo atteggiamento, unito alle pose da lui adottate in alcuni suoi versi, portarono a una reazione risentita da parte di un intellettuale moldavo di rilievo quale Vasile Alecsandri. Questi gli rispose con tre quartine al vetriolo:
Sei più nero degli zingari,
tu che hai mendicato da noi per anni,
tu che sei stato accolto
e che non ci hai detto neanche “grazie”.
Con doni di pane e di sale,
col vino della nostra cantina
ti abbiamo ospitato. E tu all’alba
ridendo, ci hai cacato sui fiori.
[…] Lo vedi allora? renditene conto:
non sei stato un cavallo arabo ma un PORCO!
(Fiind mai negru ca ţiganii,
Ce-ai tot cerşit la noi cu anii?
Tu, cel primit cu dor de sus,
Nici bogdaproste nu ne-ai spus.
Cu dar de pâine şi de sare,
Cu vin din valea noastră mare
Te-am ospătat, dar tu în zori,
Râzând, te-ai scârnăvit în flori.
Apoi prin codri de milenii
Ai tot umblat, râzând alene,
Ei, vezi, atunci pun mâna-n foc:
Tu n-ai fost cal arab, ci porc! - acestea sunt versurile în cauză – V.D.)




Liuda Friptuleac Carlo, dove l'hai trovato questi versi?! Bravo, non sapevo che Alecsandri aveva scritto questa ,, poesia,,. Grazie, Carlo, per tutto quello che fai per Moldova e moldavi.
Victor Druță Nu era în firea lui Vasile Alecsandri să scrie astfel de versuri. Fiți atent, cred că e o falsificare nerușinată a naționaliștilor de doi bani.
Vasile Tarita Și atunci când a scris Pușkin acea poezie în care îi numește pe moldoveni - ţigani, în a cui fire a fost?
Victor Druță În care poezie îi numește Pușkin pe moldoveni țigani?
Victor Druță De ce ar trebui să ne supărăm pe Pușkin că a scris despre Chișinău așa cum era? Alecsandri a nutrit pentru Pușkin un mare respect, nu putea să scrie porcăria aia. „Codri de milenii” e o expresie din sec. 20.
Vasile Tarita Îmi cer scuze. Rectific, era însăși vorba despre poemul ”Țiganii” în care Pușkin îi vedea pe moldoveni asemenea țiganilor.
Victor Druță Vasile Tarita , în acel poem Pușkin îi vedea pe țigani asemenea țiganilor.
Vasile Tarita Dle Victor Druță, Chișinăul probabil nici acum nu este foarte departe de ceea ce era odată, având în vedere că standerdele de viață s-au schimbat și ar trebui să evolueze. Dar, probabil, una este să scrii despre un context în care te afli, și cu totul altceva este să iai ușor în derâdere un popor care te-a adăpostit.
Vasile Tarita ”Sredi neistovâh ţâganoc
Ia kak Orfei sredi vachanoc,
V crugu cochetoc moldovanoc
Pojalui bog mejdu bolvanoc.
Zato mej grustnâh moldovan –
Ne dani v ovraghe livinom,
Vernee lev mej obezian –
Ia cac arabschii „Arzaman”
V smirennom tabune oslinom.
Victor Druță Vasile, asta și este greșeala ta: consideri cu naivitate că moldovenii la vremea aceea erau „poporul care l-a adăpostit pe Pușkin”! Care popor?! Care adăpostit? Eram o populație nenorocită. Nu l-am primit pe Pușkin din voia noastră, poetul a fost exilat de țar. Putea Pușkin să râdă de tot ce îl înconjura, nu era dator nimănui cu nimic. Iar noi trebuie să ne rușinăm a ne bate joc de el, în loc să îi fim recunoscători pentru că ne-a călcat pământul și ne-a făcut celebri în lume. Dăm dovadă în felul acesta de lipsă de educație crasă și provincialism muced.
Victor Druță Și apropo de țigani. Cât de politicește corect a fost cu ei Pușkin, care a scris despre ei un poem romantic, și cât de rasiști sunteți voi, toți cei care vă indignați că grație lui Pușkin moldovenii au fost identificați cu țiganii!
Vasile Tarita Aveam oarecare bănuieli că avea să se ajungă aici. În primul rând, aţi fost dumneavoastră cel care ați dat de bănuit că versurile care sunt și subiectul acestei postări nu ar aparține lui V. Alecsandri, ci unui oarecare curent naționalist care și-ar dorit să denigreze opera lui A. Pușkin. Sincer, aud pentru prima dată de la dumneavoastră această ipoteză, nu sunt specialist în literatură - deși îmi place să citesc, dar indiferent cui i-ar aparține, cred că au fost scrise cu mult talent și dedicate pe merit. În ceea ce privește exilul lui Pușkin în Basarabia, indiferent de nivelul de viață pe care îl aveau moldovenii la acea vreme, cred că nu se poate compara cu exilul pe care l-au avut sute și mii de moldoveni în stepele din Rusia ani mai târziu, iar faptul că azi încă mai putem admira conacul Ralli din localitatea Dolna și Casa muzeu a lui Pușkin din Chișinău - da, sunt de acord cu dumneavoastră - bine că măcar acestea au rămas, dar păcat că nu au fost păstrate la fel de bine și alte zeci de conace și case ale poeților noștri autohtoni. Nu zic că e din cauza lui Pușkin - care într-adevăr este unul din cei mai mari poeți ruși - dar parcă nu mă pot mândri doar cu faptul că a călcat acest pământ, și asta fiind dintr-o pură întâmplare.
Vasile Tarita Apropos de Vasile Alecsandri. Mai dăunăzi căutăm o poezie pentru copilul meu și am dat peste poezia pe care a scris-o despre Calabria (lui Carlo cu siguranță o să-i placă, deoarece este pământul lui de baștină). Dacă încă n-o cunoașteţi, V-aș sugera să o citiți și, de ce nu, să faceți și o comparație între subiectul pe care îl dezbatem aici.
Victor Druță Vasile Tarita atunci dovedește că poezia despre care vorbim a scris-o Alecsandri. Da un linc, pune o fotografie de carte.
Vasile Tarita În fine, că tot ați făcut o aluzie la ţigani și rasism: vă rog să nu mă asociați tocmai pe mine care am copilărit cu copii din familii de ţigani, mâncând nu o dată din aceeași strachină, și care am avut norocul să mă nasc într-o localitate unde există vreo șapte etnii diferite și unde toate conviețuiesc în liniște și pace.
Vasile Tarita Și dumneavoastră dovediţi-mi că dreptatea este de partea dumneavoastră. Se poate și fără link. :)
Victor Druță Vreau să vad dovada că rafinatul Alecsandri a semnat o poezie de căcat. Alecsandri nu a fost un mare poet, dar era prea educat ca să scrie o așa mizerie. Eu, care l-am citit, nu am dat niciodată de așa ceva. Să dovedească că poezia dată aparține lui Alecsandri cei care au citat-o.
Carlo Policano Vorrei sottolineare una cosa. Al di là della veridicità o meno della poesia, io non conosco certamente i vostri poeti come quelli della letteratura italiana, mi premeva sottolineare il fatto del malessere comprensibile di Puskin in Moldova. La frase, a quanto mi è dato sapere, "lascio la Moldova e vado in Europa" (spostandosi ad Odessa), la dice lunga sul suo giudizio su questi luoghi. Questo volevo mettere in evidenza.
Vasile Tarita Este părerea dumneavoastră și dacă ţineţi cu tot dinadinsul că nu ar fi fost în stare Alecsandri să scrie astfel de versuri, o puteți face liniștit. Doar că observ că un pic Vă contraziceți: ba că nu a fost un mare poet - prin urmare, ar fi putut scrie orice, dar totuși doriți să credeți că altcineva i-ar fi atribuit acest poclon. Cu ce scop? Să-l facă mai cunoscut sau să-l denigreze? :)

Vasile Tarita In effetti, per quanto genuini potevano essere i Codri della Moldova, alla fine stava a Dolna, mica a Parigi.