Sugestii de design pentru Chișinău

http://www.culiuc.com/archives/2011/12/stefan_cel_mare_typography.phtml
 http://unimedia.md/?mod=news&id=44435

O MOLDOVEANCĂ LA REBIBBIA

Nu, nu este deținută la celebra închisoare romană Rebibbia. Natalia Moraru e mediator cultural. Și lucrează la Rebibbia și Regina Coeli din anul 2006, fiind angajată aici după absolvirea masteratului la Universitatea Roma 3. A venit în Italia în 2000, alungată de situația disperată din Republica Moldova, unde diploma ei de licențiată în pedagogie și psihologie la Universitatea din Tiraspol nu-i permitea să supraviețuiască. A avut la început joburi de ocazie, iar mai apoi a hotărât, îndemnată de tinerețea ei, să investească în studii. A reușit.

Profesia de mediator cultural o încântă și Natalia o laudă cu multă convingere. „În penitenciar, zice, mediatorul e foarte important. Creează un raport de încredere și înțelegere între deținuții care provin din diferite țări străine și operatorii penitenciarului. Eu, de exemplu, mediez între poliție, educatori, medici, psihologi, director, pe de o parte, și deținuții străini care provin din Estul Europei (România, Republica Moldova, Georgia, Ucraina ș.a.), pe de altă parte. Împreună cu operatorii penitenciari, medicul și psihologul în primul rând, efectuez colocvii la prima intrare a deținuților în penitenciar. Ascultăm doleanțele interlocutorilor noștri și le dăm sfaturi pentru o integrare corectă pe perioada detenției. Le explicăm drepturile și activitățile de care pot beneficia, cum ar fi de exemplu frecventarea școlii și a universității. Le vorbim despre laboratoarele organizate de diverse asociații și cooperative care activează la „Rebibbia Nuovo Complesso”. Vom continua apoi să-i urmărim pe tot timpul detenției.”

O întreb pe Natalia cum reușește să facă față impactului emoțional cu niște persoane care nu sunt la sigur modele de gentilețe și educație. „La început mi-a fost greu, iar mai apoi m-am obișnuit. Deținuții îmi trezesc în primul rând compasiune. Majoritatea sunt singuri și dezorientați. Familiile le sunt departe. Mulți încă nu știu ce-i aia închisoarea. Cei foarte tineri, în aceste condiții, se pot frânge ușor. Și, atunci când are loc o sinucidere sau o autovătămare, figura mediatorului cultural este foarte importantă. Încercăm să avizăm familia, oficiile consulare, ambasadele din țările respective, invităm funcționarii ambasadelor pentru a efectua colocvii cu concetățenii lor. Un alt lucru cu care ne confruntăm adeseori sunt problemele de sănătate ale deținuților din penitenciare. Foarte mulți vin aici având deja o sănătate zdruncinată rău. Și atunci este foarte important să ajutăm acești oameni ca să aibă tratamentul necesar pentru perioada detenției. Efectuăm o susținută activitate de informare în vederea prevenirii bolilor infecțioase, tuberculoza, hepatita B, lucrăm cu toxicodependenții. „Se vorbește în presă de supraaglomerarea închisorilor italiene. Ce ai de spus în această privință?” „Într-adevăr, există foarte mulți străini judecați prin așa-zisa „direttissima”, de multe ori pentru mici infracțiuni care, cred, ar putea fi pedepsite într-un alt mod, nu numaidecât cu închisoarea. Aceasta se referă mai ales la toxicodependenți, de care ar trebui să se ocupe instituțiile specializate în tratamente de recuperare.”

Activitatea profesională a Nataliei Moraru se îmbină în mod fericit cu angajarea ei socială, căci Natalia este și președinta asociației „Doina” (www.doinaonlus.org ), care promovează integrarea socio-culturală a moldovenilor în Italia, mai fiind angajată și în lupta contra bolilor sexual-transmisibile. În 2009, în colaborare cu asociația „Spirit Românesc Roma”, „Doina” a organizat sărbătoarea „Donne e Fiori”, unde cetățenii italieni au putut face cunoștință cu tradiția românească a mărțișorului și cu aspecte ale Paștelui ortodox. Între 2009-2011 „Doina” a colaborat împreună cu alte asociații și cu OIM Roma la implementarea proiectelor PRISMA 1 și PRISMA 2, în cadrul cărora migranții au fost informați și sensibilizați cu privire la riscul infecțiilor HIV&AIDS. Au urmat alte seminare și proiecte... „Și care ar fi noutățile bune în domeniul malatiilor sexual-transmisibile?”, o întreb pe Natalia Moraru. „Noutatea cea bună e că HIV-SIDA nu mai este o boală în fața căreia trebuie să ridici mâinile și să te dai bătut. Medicamentele moderne îți permit să conviețuiești îndelung și să îmbătrânești cu sindromul imuno-deficitar, cu condiția ca să-i respecți exigențele și să te ții bine informat. Și nu trebuie să ne cuprindă o frică irațională atunci când ne găsim față în față cu un bolnav de SIDA. Boala nu se transmite prin atingere, prin respirație, e mai puțin contagioasă decât hepatita C, de exemplu. Activitatea mea presupune să mă întâlnesc cu bolnavi de SIDA și în calitate de deținuți, dar și în calitate de colaboratori la diversele proiecte pe care le realizăm. Stăm la aceeași masă, discutăm, bem o cafea, glumim. Suntem oameni. Unii mai liberi, alții mai puțin liberi, unii sănătoși, alții bolnavi, unii albi și alții negri, unii hetero-, alții homo-. Toți însă ne dorim fericirea și avem dreptul la ea.”

Felicitări, Natalia! Gândești foarte progresist. Foarte ne-ortodox. Foarte ne-moldovenește.

FARFURIILE ZBURĂTOARE NU VOR ATERIZA NICIODATĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

 

Alarma!!! Vin extratereștrii!

Da, nu vor ateriza, pentru că se vor teme de intoleranța care face ravagii în această țară. Într-adevăr, cum poți să aștepți tu, extraterestrule, ca să fii acceptat și înțeles - cu cele trei picioare și cu ochiul din frunte, poate - de moldovenii care nu se pot suferi unul pe altul și nu reușesc de ani de zile să-și aleagă un președinte de țară?! Fii atent, extraterestrule de pe Alfa Centaurului, moldovenii sunt intoleranți față de așa-zișii dușmani istorici, rușii în primul rând, porecliți bolșevici și ocupanți. Iar rușii din Moldova, la rândul lor, nu crede

că-s mai breji și au să te intâlnească cu pâine și sare. Și ei îi privesc pe moldoveni cu un dispreț magistral, nedorind nici morți să le învețe limba. Și mai ia seama, nene de pe altă planetă, ortodocșii Republicii Moldova luptă din răsputeri contra adoptării legii anti-discriminare, pentru a nu permite, în ideea lor, „islamizarea” și „pederastizarea” țării. Prin urmare, dragă extraterestru, odată aterizat în Moldova, vei fi întrebat dacă știi limba moldovenească, dacă ești ortodox ori musulman, dacă ești de orientare hetero- ori homo-. Îți spun sincer: nu cred că te vei încadra în standardele moldovenești. Mai bine renunță!

...Așa mă gândeam atunci când priveam, scârbit, un video de la conferința de presă a fericitului Arhipăstor al Episcopiei de Bălți și Fălești Marchel, difuzat pe 3 februarie. Aduc mai jos la cunoștința cititorului alesele gânduri ale zisului arhipăstor, așa cum le-am înțeles.

Guvernul Moldovei, și mai ales primul ministru Vladimir Filat, nu dorește să colaboreze cu biserica. Mai mult. Vladimir Filat a promis că va revizui legea anti-discriminare, dar nu a făcut-o și legea va fi adoptată așa cum a fost propusă. Această lege e o catastrofă apocaliptică! Iar Filat este un fariseu fățarnic! Deci, va permite islamizarea țării prin simpla înregistrare a cultului islamic. Va permite pederastizarea prin renunțarea la persecutarea homosexualilor. Nu, nu, vă rog să mă credeți, eu nu am nimic contra musulmanilor... dar nu vreau să-i văd în ochi! Eu nu am nimic contra homosexualilor, facă ce vor în dormitoarele lor, dar nu vreau să-i văd în stradă! Nu vreau să văd această mârșăvenie! Eu sunt om normal! Normal! Normal! Și vreau ca țara mea să fie făcută pentru normali ca mine. Pentru creștini! Da! Și atâta timp cât vom vorbi de drepturile omului, dar nu le vom încadra în religia creștină, ne vom afunda! Filat ascultă de Europa care îi dă bani. Și nu-i pasă de popor. Dar noi, poporul, vrem ca țara noastră să fie creștină, așa cum am apucat din strămoși...

După ce a scos la iveală din adâncul sufletului aceste comori moral-duhovnicești, preacuviosul a declarat că va lupta deschis contra guvernării. Iar vorbele sale s-au adăugat armonios injuriilor țipate de alte obscure personaje contra acelora pe care ei îi numesc „iudele plătite din gros de peste hotare care mănâncă pâinea crescută de mâinile trudite ale țăranilor noștri”.
 

Dar nu vreau să se creadă că în țara mea gândește așa toată lumea. Avem mulți oameni progresiști. Nu avem încă o societate civilă care să combată în mod eficient o biserică ce își dorește maximă protecție din partea statului și chiar crearea unui stat de tip fundamentalist. Iată câteva luări de poziție demne de băgat în seamă.
 

Vitalie Sprânceană, un cunoscut blogger, scrie în articolul „Avem nevoie de niște creștini în Moldova...”:
 „Am avea nevoie de o clasă mijlocie a creștinismului ortodox, una ce ar sta între intoleranții de talia lui Cibric și funcționarii cinici din coridoarele și birourile Mitropoliei. Lipsesc multe voci. Întâi glasurile și poveștile personale ale unor mame ai căror copii au ajuns de cealaltă parte a baricadelor sexuale – gay, lesbiene, transsexuali. Apoi vocile unor mame și tați ai unor copii ce s-au decis, din dragoste, să-și lege viețile de bărbați/femei de confesiune diferită – musulmani, evrei, catolici, protestanți, induși, atei, în Moldova ori prin Italii, Spanii, Israeluri. Părinți care, bănuiesc și știu, nu și-au lepădat copilul de teama de a nu-l trăda pe preotul din sat. În fine, lipsesc vocile celor 93% de cetățeni care s-au declarat creștini la un referendum de făcătură. Prea mult se aud glasurile celor care vorbesc în numele lor. Pe fundalul acestei tăceri a creștinătății normale și morale, vocile creștinătății imorale, aia care aruncă pietre și înjură, sunt mult prea stridente... Nerăbdarea soră cu extremismul a falșilor creștini ce se luptă contra unor islamizări sau pederastizări inventate (ca și cum unii preoți ar mai avea nevoie de propagandă homosexuală pentru a se deda patimii) a făcut ca cuvântul „creștin ortodox” să sune pe plaiurile astea ca o vorbă de ocară.”

Există voci care protestează contra deșănțatei campanii contra legii anti-discriminare chiar în interiorul bisericii. Iată ce scrie ieromonahul Petru Pruteanu pe blogul său:
 „Oare nu-i clar că ultimele declaraţii ale unor ierarhi şi mai ales stupidele proteste împotriva a nu ştiu ce legi şi „pericole”, nu fac decât se ponegrească imaginea Bisericii? Cică ultimul protest „Pro-Ortodoxia” (de fapt Anti-Ortodoxia) nu a fost organizat de Mitropolie, dar mă întreb cum de atâţia zeci de preoţi şi-au permis să iasă samavolnic în piaţă, fără o indicaţie indirectă (sau chiar directă) a Mitropoliei? Şi de unde au luat steagurile bisericeşti, dacă nu din Catedrala Mitropolitană? Sau poate cineva îşi închipuie că poate şantaja sau manipula Statul şi societatea fără a suporta consecinţe? Imposibil! Ori renunţăm la orice protecţionism (mai ales personal) din partea Statului şi mergem pe ideea unor cerinţe dure faţă de el, ori ne facem mai departe că plouă, dar fără a scoate bufonii în stradă, pentru a lupta cu morile de vânt. Nu era oare mai bine şi mai productiv să fie iniţiate nişte discuţii serioase şi la nivel înalt cu Statul, aşa cum se face la Moscova, la Bucureşti şi oriunde în lume? Căci dacă ne pretindem mari şi mai ales mulţi, ar trebui să fim capabili „să impunem” civilizat un respect faţă de Ortodoxie, fără a ieşi la proteste. Protestează doar cei care nu ştiu să se facă auziţi în alt mod. Pe de altă parte, nu Statul trebuie să ne apere de musulmani sau de homosexualitate, pentru că nici nu este capabil să o facă, ci noi singuri trebuie să ne apărăm, predicând şi practicând Evanghelia. Şi dacă Mitropolia vrea cu adevărat să se pună pe treabă şi să ridice moralitatea în societate, să o înceapă cu propriile probleme..., dar nu să se prefacă că luptă cu „pederastizarea ţării” sau cu islamul.”

... Știu că extratereștrii ar fi bine primiți aici în Italia, unde există mult mai multă toleranță față de cei mai triști și mai diferiți, e de dorit totuși ca aceștia să nu aterizeze când ninge. Mă gândesc însă că din întâmplare s-ar putea să le iasă în întâmpinare niște emigranți moldoveni. Oare nu cumva extratereștrii s-ar pomeni în fața unui inamic neașteptat? Iată de ce mă adresez conaționalilor mei din Italia, care sunt oameni de treabă, respectă tradițiile și merg la biserică, cu o întrebare. Fraților, cum credeți, are sau nu dreptate biserica ortodoxă moldovenească să lupte contra guvernului? Sunteți de acord ca parlamentul nostru să adopte legea anti-discriminare? Și ce zic preoții moldoveni din Italia?

UN ARTICOL IMPORTANT DE VITALIE SPRÎNCEANĂ. DESPRE BISERICA ORTODOXĂ

avem nevoie de niste crestini in Moldova…

Vitalie Sprînceană

Nu ne prea ajung creștini în Moldova și chiar ar mai fi nevoie de câțiva…De mulți creștini, de fapt.

Din cei moderați și îngăduitori care ar ști să împace iubirea față de aproape postulată în Biblie cu iubirea față de semeni ce se conține în bunul simț.

Din cei care, în caz că întâlnesc o opinie diferită, un mod de viață ce se deosebește de-al lor, o linie de gândire ce nu se regăsește în mintea lor, vor folosi cuvântul ”frate” ori ”prietene”, nu ”pederast”, ”trepăduș”, ”lichea”. ”lepădătură satanică” (lista completă se găsește aici).

Din cei ce știu și înțeleg că respectul față de concetățenii lor cu care trăiesc cot la cot dar care-s grupați în minorități de diferite constituențe și esențe – lingvistice, sexuale, etnice, religioase – nu trebuie să vină la insistențele și sancțiunile Fratelui mai Mare (acum UE și ONU), ci din lucrurile alea bune precum iubirea, îngăduința și înțelegerea pe care Biblia le conține din abundență.

Din ăia modești care ar pricepe că și inșii de religie diferită au fost făcuți tot după chipul lui Dumnezeu, și probabil avea El ceva în Mintea-I Supremă când i-a lăsat să trăiască. Poate n-ar fi chiar cuminte și creștinește ca inși muritori și limitați ce suntem noi să îndrăznim a-l corecta și suplini pe Dumnezeu. Doctrinele teodiceii sunt pe loc și nu trebuie reinventate.

Creștini ce s-ar dumeri că cea mai redutabilă armă împotriva intoleranței și nerăbdării față de problemele noastre cele mari, multe și diverse nu e tăcerea. Ci vocea și verbalizare. Scrisul, atitudinea. Care i-ar scrie răvașe și scrisori de protest lui Anatolie Cibric și mitropolitului Vladimir, ori chiar patriarhului Kiril în care i-ar ruga să-și tempereze puțin isteria că altfel riscă să rămână singuri ori le-ar explica că creștinismul ortodox nu-i un brand privatizat, ori o ceată de gură-spartă ci adunarea creștinilor, că limbajul Bibliei oferă suficiente căi de aplanare a conflictelor așa încât nevoia de a recurge la limbajul de birjar nu e chiar necesară. Ori apare chiar de-a dreptul inutilă.

Creștini ce n-ar fi prinși într-atât de geopolitică, spiritism conspiraționist sau pur și simplu prostie obișnuită încât să se desolidareze, sper că Hristosul lor îi aude, de sărăcimea mondială sub pretext că asta ar fi conspirație a evreilor sau semn al Antihristului.

Am avea nevoie de o clasă mijlocie a creștinismului ortodox, una ce ar sta între intoleranții de talia lui Cibric și funcționarii cinici din coridoarele și birourile Mitropoliei.

Lipsesc multe voci.

Întîi glasurile și poveștile personale ale unor mame ai căror copii au ajuns de cealaltă parte a baricadelor sexuale – gay, lesbiene, transsexuali.

Apoi vocile unor mame și tați ai unor copii ce s-au decis, din dragoste, să-și lege viețile de bărbați/femei de consfesiune diferită – musulmani, evrei, catolici, protestanți, induși, atei, în Moldova ori prin Italii, Spanii, Israeluri. Părinți care, bănuiesc și știu, nu și-au lepădat copiii de teama de a nu-l trăda pe preotul din sat.

În fine, lipsesc vocile celor 93 % de cretățeni care s-au declarat creștini la un referendum de făcătură. Prea mult se aud glasurile celor care vorbesc în numele lor.

Pe fundalul acestei tăceri a creștinității normale și morale, vocile creștinității imorale, aia care aruncă pietre și înjură, sunt mult prea stridente…

Nerăbdarea soră cu extremismul a falșilor creștini ce se luptă contra unor islamizări sau pederastizări inventate (ca și cum unii preoți ar mai avea nevoie de propagandă homosexuală pentru a se da patimii) au făcut ca cuvântul ”creștin ortodox” să sune pe plaiurile astea ca o vorbă de ocară.

Și mai tragedie că fața publică a Bisericii Ortodoxe din Moldova a nimerit pe mâna unor indivizi inepți alde Anatolie Cibric și Viorel Cibotaru, ambii plini de stupidități – unul se crede moștenitor al lui Ștefan cel Luptător Inventat cu Jidovii, altul cu apariții insipide la TV în care zice, vezi omul învățat, că musulmanii sunt un pericol pentru societățile europeană și a noastră pentru că nu se mai ocupă cu meseriile tradiționale – vitărit și agricultură…

De ce n-am reabilita/inventa conceptul de ”participare religioasă” alături de cel de ”participare politică” în jurul căruia se face mult haz și necaz și pentru promovarea căruia vin râuri de bani sub formă de granturi?

De ce n-am face ca birocrația creștină cu mitropolitul și patriarhul în frunte să fie cumva responsabilă în fața comunității, atât pentru administrarea celor duhovnicești – iubirea față de Aproape și slujirea lui Dumnezeu, cât și pentru gestionarea celor pământești – transparență în contabilitatea Bisericii și a fondurilor ei?

De ce n-am avea dreptul ca niște creștini ce contribuim în multe feluri la bunăstarea bisericii – impozite, taxe, plăți pentru servicii religioase, voluntariat și donații – să avem un cuvânt ceva mai mare la desemnarea preoților ce vor deservi parohiile noastre?

De ce am lăsa ca grija față de nevoile spirituale ale noastre și ale copiilor noștri să fie lăsată pe mâinile unor funcționari de la Mitropolie ce vând parohiile la preț de câteva mii de euro ori episcopiile la preț de câteva sute de mii de euro?

Compătimesc pe alocuri Guvernul Moldovei. Pentru că e nevoit să adopte de unul singur legile bune, alea care egalează în drepturi și lichidează inegalități sau discriminări istorice. Din păcate Guvernul e singur. Pentru că nu are o societate să-l susțină. Care să facă marșuri ale normalității. Bunăoară.

Iar asta îl face susceptibil la șantaj din partea intoleranților cu gură mare.

Au aparut deja câteva voci creștine tefere. Din interiorul Bisericii. Ele trebuie susținute.
(sursa: http://www.spranceana.com/2011/10/14/avem-nevoie-de-niste-crestini-in-moldova/ )