„LITERATURA ȘI ARTA” - CARTAGINA NOASTRĂ INTERIOARĂ

„LITERATURA ȘI ARTA" - CARTAGINA NOASTRĂ INTERIOARĂ
(scrisoare unui amic)
Dragă prietene,
aflu din cele ce-mi scrii despre Moldova că citești cu plăcere „Literatura și Arta”, pe care o consideri unicul ziar combativ din țara noastră. Îți respect părerea, dar vreau totuși să-ți dovedesc că săptămânalul acesta lucrează contra progresului și contra poporului nostru. Da, cred că, cu toate că este declarat anticomunist și declarat unionist, iar noi suntem amândoi și anticomuniști, și unioniști, trebuie să combatem acest ziar din toate puterile. Pentru că mijloacele cu care instituția lui N. Dabija vrea să-și atingă scopurile sunt inacceptabile pentru mine și pentru tine. Deci, voi pleda și eu, după cum vezi, pentru aceea ca mijloacele să nu fie scuzate, ci învinuite și chiar puse pe banca judecății. Nu voi spune nimic nou. Mă voi mira însă că până acum nu s-a ridicat încă în societatea moldovenească, în tabăra ei progresistă, un cor de voci care să condamne mijloacele evident necinstite, evident de prost gust și evident ne-europene de care face uz „Literatura și Arta”. 
Dar să procedăm cu calm. Ziarul acesta a promovat perestroika gorbaciovistă și renașterea valorilor naționale. Laudă lui. Scopul actual al ziarului e crearea statului unitar al tuturor românilor. Sunt de acord cu ideea că basarabenilor le-ar fi mai bine într-un stat mai mare. Dar sunt împotriva mijloacelor de lupta pe care le folosește „Literatura și Arta”.
Acest ziar are un stil publicistic partizan, subiectiv, amestecat cu exagerări poetice și potențialmente supărător. De exemplu, atunci când Dabija scrie că pe Gr. Vieru „Dumnezeu l-a sărutat pe frunte”, cititorului parcă i s-ar lua din start posibilitatea de a face o minimă observație critică la adresa lui Vieru. Cum să critici un personaj care este ambasadorul plenipotențiar al lui Dumnezeu? Și tot așa, dacă ai avut un proces de judecată cu cineva sărutat pe frunte de dumnezeu și doamne ferește l-ai indispus, riști să devii „asasinul moral al Poetului”. Acest stil al „Literaturii și Arta” este nimic mai puțin decât o boală a totalitarismului. Eminescu ridicat în slăvi luciferice, Vieru sărutat pe frunte de Dumnezeu, Stalin cel mai bun prieten al copiilor. E un stil absolut deplorabil, care te face să zâmbești cu tristețe dacă-ți trece cumva prin minte ideea bizară de a-l compara cu literatura franceză, de exemplu. Iar stilul personal al lui Dabija e acela al unui proroc provincial, al unui șef de sectă. Îți repet și ție: port tot respectul domnilor Eminescu și Vieru, dar nu vreau să-i divinizez. Sunt ateu.
Apropo de religie. „Literatura și Arta” o propagă cu zelul misionarilor cruciați. Comuniștii au fost răi pentru că au distrus bisericile. Nu contează că au lichidat analfabetismul și au introdus școala medie obligatorie. Dabija publică în ziar fragmente de romane cu preoți eroici în gulaguri sovietice. Eseiști conformiști publică povești siropoase cu morală religioasă. Jurnaliști preacuvioși propun asanarea morală a societății și cinstirea memoriei Poetului Grigore Vieru prin intermediul unor cicluri de emisiuni pe teme religioase la televiziune. Se ajunge până la aceea ca să se afirme că comuniștii și ideologii lor ar fi fost sataniști, prin urmare o bandă periculoasă de urmași ai lui satana, nu intelectuali, nu gânditori și filosofi. Deci, dragă prietene, nu trebuie să combați comunismul cu argumente, ci cu fum de tămâie. Și îți mai atrag atenția că religia ortodoxă este privită ca o dimensiune esențială a poporului român, necredincioșii rezultă a fi indivizi de tot disprețul, comuniști sau rătăciți. Vreau să-ți spun că această încrâncenare în a ridica în slăvi pe de o parte și a denigra pe de altă parte e cu mult mai mare decât a ideologilor sovietici care au militat de multe ori cu mijloace mult mai delicate și mai nuanțate. Tu crezi că, fluturând prapurile unei ortodoxii intolerante la care se aliniază toți din lașitate și conformism,vom fi acceptați mai repede de Europa? Pașaportul pentru Europa este laicismul, nu restaurația monarhiei și introducerea religiei în școală.
Și apropo de delicatețe. Dabija oferă în ziarul său generoase spații unui oarecare Anton Moraru, vajnic luptător contra comunismului. Uite un citat din opera-i:
1.Din ştiinţa istorică noi acumulam
deşteptăciunea vieţii umane, raţionalismul şi
practica pozitivă.
2.Din cauza politicii
comuniste s-au ivit mai multe stafii, fantome,
persoane urâte la suflet, slabe, nepregătite,
nişte sărăntoci care au distrus ştiinţa istorică.
3.În ultimul timp s-au accelerat atacurile massmedia
comuniste şi de orientare rusească împotriva
Istoriei Românilor, au respins într-un
mod brutal şi antiuman propunerea prim-ministrului
Vlad Filat de a reintroduce în şcoli
cursul de Istorie a românilor ca un eveniment
firesc în sistemul de învăţământ. În aceste
condiţii, un oarecare „Saigak” (este un nume
de animal) scrie că, chipurile, „populaţia
Moldovei nu va susţine niciodată ideea de a
studia în şcoli istoria românilor”
4.Istoria românilor
ne este străină”, scrie Olga Padalka
(Ibidem). De ce? Pentru că această doamnă
cu un nume de familie foarte urât („Padalka”
provine de la rusescul «padal’», ceea ce
înseamnă stârv, hoit, mortăciune), ca şi alţii,
n-au studiat-o şi nici nu doresc s-o cunoască.
5.După cum spunea Voltaire,
adevărul şi monumentele ştiinţifice există
veşnic, ele fiind permanente.
Anton MORARU,
dr. hab. în istorie, prof. Univ.
Cum îți pare? E delicat? Și e creștin să se lege de numele oponentului ca cel din urmă derbedeu de la țară? Monumentele ridicate în perioada sovietică, zice tot Anton Moraru, urmează a fi demolate pentru că au fost create de colaboraționiști ,care au îmbrățișat ideologia comunistă. Nu contează valoarea lor intrinsecă sau extrinsecă. Sunt comuniste și gata. Pornind de la ideea aceasta, burghezia ar fi trebuit să distrugă toate monumentele de artă create de sclavagiști și monarhiști. Ștefan cel Mare și el este un fel de Stalin care a ucis oameni nevinovați, care a dus în robie multă lume, la gunoi cu el. Eminescu, apărând boierii conservatori și luptând contra liberalilor progresiști, ar trebui poate scos din programele școlare, ca să nu infiltreze în mintea elevilor ideologia totalitară a feudalismului. Când însă te mai uiți primprejur, observi că au fost comuniști Picasso, Camus, Sartre. Cum oare nu s-au gândit că odată și odată urmează să ajungă să dea seamă lui Anton Moraru? Tot la tema delicateței ar fi de vorbit și de atacurile pe care le face ziarul nostru la adresa lui Conțiu, publicistul de la „Moldova Suverană”. Indiferent de cine este în realitate Conțiu și indiferent de ce a făcut, a spune despre el în public că ar fi un pesticid, șacaloid, canalie, conțică-limbrică este o lipsă atât de mare de educație și bun simț, încât nu mai are absolut nici o importanță pentru ce idee pledezi. Fie aceasta cât de progresistă, va fi iremediabil compromisă.
Iată de ce, prietene, consider că „Literatura și Arta” este bastionul reacției moldovenești. Promovează naționalismul, rusofobia, dezbinarea, obscurantismul. Se crede pro-europeană, dar nu e europeană deloc. Dă glas unor voci răgușite de ură și lipsite de rațiune. Societatea moldovenească încă nu a realizat cât de periculoasă e instituția lui Dabija. Cel puțin o ironizează. Nu. „Literatura și Arta” trebuie combătută și distrusă. Este Cartagina noastră interioară. Corăbiile ei ajung și aici în Italia, unde am auzit moldoveni ce vorbeau despre comuniști în termenii lui Dabija, numindu-i sataniști. Nu ne putem compromite în halul acesta în fața prietenilor italieni. Lumea e cu ochii pe noi, există deja intelectuali occidentali care ne cunosc limba, ne citesc ziarele. De aceea trebuie să ne însușim spiritul toleranței și bunăvoinței față de toți oamenii și față de toate popoarele. Doar așa vom fi acceptați cu toată inima în Europa.
Prietene, Cartagina trebuie distrusă.

Grigore Vieru

CUVÂNTUL POET E SUBSTANTIV COMUN

Grigore Vieru este, fără îndoială, un mare poet. Și este mare nu de aceea că criticii literari i-au găsit versurile profunde, iar oamenii politici au aprobat orientarea sa ideologică. Este mare pentru că a reușit să facă a vibra inima poporului într-o măsură rar întâlnită. A făcut lacrima să răsară, zâmbetul să înflorească pe fețele unui întreg popor: țărani, muncitori, miniștri, învățători, mecanici; bărbați, femei, băieți, fete.Cum să nu-ți fie drag moș Martin care se duce să-și cumpere brad de crăciun la oraș, pentru că-i pare rău să taie brazii de la el din pădure? Cum să nu compătimești maimuța care nu ne mușcă dar care stă închisă în cușcă alăturea de leu? Și care noaptea plânge ca un om uitându-se la o lună ce-i amintește de bananele din jungla ei de acasă? Câte moldovence, mă gândesc, fiind duse prin străinatăți și stând închise în apartamente ca îngrijitoare de bătrâni, își amintesc astăzi această poezie atunci când privesc o lună ca la ele acasă? Grigore Vieru a dat cuvinte de joacă copiilor, cuvinte de iubire tinerilor, cuvinte de dor si jale bătrânilor, versuri și muzică cântareților, entusiasm și nobilă frumusețe idealelor naționale. Arătați-mi, vă rog, un alt poet care să fi făcut atâta si atât de bine. Să mă ierte domnii Blaga, Arghezi, Stănescu, dar eu nu văd pe nimeni. Impactul lui Grigore Vieru asupra Basarabiei, asupra caracterului si spiritualitații basarabenilor este atât de mare, încât acest poet ar putea fi considerat drept unul din fondatorii Patriei. Cu condiția, desigur, ca această patrie să nu fie o formațiune statală ridicolă, falimentară, pusă în slujba unei minorități; și Republica Moldova, din nefericire, așa este.

Cu toate acestea, nu cred că e bine să vorbim despre Grigore Vieru ca despre Marele Poet sau Poetul. Așa am facut cu poetul Eminescu, zis Luceafăr al literaturii moldovenești, absolutizat într-o manieră totalitaristă și ajuns azi, în concepția unora, înțeleptul înțelepților, mare matematician, mare fizician și astronom - și numai bun de canonizat. Tot așa cum și Lenin era mai viu decât toți viii, iar Stalin era cel mai bun prieten al copiilor. Cuvântul poet e substantiv comun, să-l scriem cu literă mică.

Îmi pare foarte rău să aud că la Chișinău, în legătură cu moartea poetului, s-a făcut propunerea absurdă de a schimba strada Pușkin în strada Grigore Vieru. Nu există alte străzi, mai noi, mai mari și frumoase pe care să le numim așa? Dacă nu există, vor apărea mai târziu. Dar nu trebuie să ștergem de pe pământul nostru urmele trecerii unor personalități ale altor culturi. E bogăția noastră. Și apoi nu putem să ne prefacem că n-am avea în Moldova o numeroasă comunitate rusofonă; de ce ar trebui să o ațâțăm împotriva noastră? Nu ne sunt suficiente conflictele de până acuma?

E adevărat că Grigore Vieru a luptat cu putere pentru reașezarea moldovenilor în spațiul cultural si politic al României. Și a avut perfectă dreptate, cred, pentru că în spațiul românesc perspectivele noastre de progres ar fi indiscutabil mai mari decât în cazul aflării în limitele unui stat mic și sărac cum e Moldova. Și integrarea în România a țării noastre ar conveni de fapt nu numai moldovenilor, dar și rușilor, și ucrainenilor, și tuturor celorlalți cetățeni moldoveni. Dar greșeala lui Vieru, și de fapt a tuturor unioniștilor, a fost aceea de a baza mișcarea unionistă pe așa-zisele sfinte idealuri, pe unitatea de limbă, cultură, istorie, Ștefan cel Mare, Mihai Bravul și ''suntem români și punctum''. Această retorică naționalistă răsuflată, recuperată din arsenalele de idei ale secolului 19, îmbinată cu trecerea sub tăcere a deosebit de proastei administrări a Basarabiei în perioada 1918-1940, n-a putut să aibă succes. Îi neglija pe toți ceilalți, care nu erau puțini. ''Ce noroc să fii român!'',scria Vieru. Ce noroc să fii mai degrabă german ori englez, aș zice. Pentru că ceea ce contează până la urmă sunt valorile general-umane, puii golași în cuiburi, rubedeniile peste hotare, trandafirul din vază, floarea păcii floare.

Locuiesc de câțiva ani la Roma. Mi se întâmplă să văd des grupuri de români care vorbesc zgomotos si înjură copios prin autobuse ori care, din contra, stau liniștiți la bar dimineața la ora șapte cu o bere de 0,5 l în față. Straniu, dar nu mi se declanșează nici un sentiment deosebit de solidaritate națională față de ei. Și văd și atâția români de treabă. Bravo lor, e bine că nu mă supără cu nimic. Nici de moldovenii noștri nu mă simt magnetizat. Simpatizez o persoană indiferent de naționalitatea acesteia - și cred că, de fapt, toți fac așa, cu voia ori fără voia lor. Declar că sunt moldovean și, dacă mă întreabă, spun că vorbesc româna. A fi român, din păcate, nu e o mare onoare și cu aceea că suntem nepoții lui Traian aici nu impresionezi pe nimeni. Mai recunosc că-s atât de puțin patriot, încât la Roma mă simt mai bine decât la Chișinău. Și-mi dau seama aici că pentru noi, moldovenii, contactele cu Rusia, așa cum au fost ele, cu războaie, ocupații și nedreptăți, au fost totuși o mare șansă. E adevărat că am pierdut multe, dar am și câștigat, din vârtejurile acestea istorice au ieșit acel Marco Polo al nostru care se cheamă Nicolae Milescu-Spătarul, și Dimitrie Cantemir, și Constantin Stere. Și Kotovski, si Lazo, că-s ai noștri și aceștia și au fost personalități ieșite din comun. Grigore Vieru e și el, ca fenomen literar apărut în RSSM, un produs indirect al imperialismului rusesc, căci s-a format opunându-se acestuia. Nu zic să mulțumim țarilor și lui Stalin pentru aceasta, dar cred că nici să ne încrâncenăm în ridicole atitudini antirusești nu face. Toate națiunile puternice au creat imperii. Noi, care puternici nu suntem,
trebuie să fim cuminți.

Și să ne punem centura de siguranță.

Una lettera,un libro sulla Moldova

drutavictor@yahoo.com


--------------------------------------------------------------------------------

Egregio Dott. Druta,
lei non mi conosce, ho avuto la sua email da Tatiana Nogalic, una sua amica.
Sono Nicola Baldassare, un italiano innamorato della Moldova, a tal punto che da Giugno mi ci trasferirò. Ovviamente il mio interesse per il suo paese è dato da molte componenti, non ultima quella che sono sposato da diversi anni con una moldava.
Scrivo da dieci anni sul forum di Moldweb, che forse lei conoscerà, sono interessato a tutto ciò che riguarda il suo paese ed ho letto alcune suoi articoli e interventi sulla Moldova davvero interessanti.
Qualcuno sul forum ha riportato un suo intervento a Radio Radicale (mi pare) circa la situazione politica in Moldova, devo dire che raramente mi è capitato di ascoltare un moldavo con opinioni così ponderate e lucide, opinioni senza "condizionamenti" o "frustrazioni" tanto diffuse fra i suoi connazionali.
Io ho scritto, molto modestamente, un libro sulla Moldova pubblicato l'anno scorso qui in Italia, beh, insomma, definirlo libro è eccessivo: un libricino, un libercolo a dire la verità.
In questo libro ho riportato le mie impressioni sugli usi e costumi del suo paese, usando degli aneddoti ironici, ho evitato accuratamente di fare una elencazione seriosa sui mali che affliggono il paese, mali che i nostri media non mancano quotidianamente di diffondere, mi riferisco alla tratta di prostitute, al problema dei bambini abbandonati, alle badanti e via discorrendo, argomenti seri e importanti sicuramente ma che ormai hanno stancato.
La Moldova è anche altro, vivaddio!!!
Come lei sa la Moldova è un paese sconosciuto in Italia, la confondono spesso con...le Maldive!
Il mio libro è stato pubblicato da un piccolo editore dotato di molto coraggio e senso dell'avventura e, visto l'argomento trattato, sta avendo un dicreto successo.
Le dico subito che molti moldavi che hanno letto il libro mi hanno fatto i complimenti, mentre altri l'hanno presa davvero male, alcuni si sono addirittura offesi. Lei sa bene che la permalosità è uno dei mali che affliggono i suoi connazionali, si offendono per un non nulla, sono costantemente in difesa, sempre pronti a respingere il turco invasore ma anche..."l'italiano macaronaro" che osa parlare del loro paese :-))).
Comunque, come ho detto sopra, amo il suo paese, i suoi pregi, che sono davvero tanti...ma anche i suoi difetti.
Infine volevo invitarla ad iscriversi al nostro forum, i suoi interventi sarebbero davvero interessanti. Riporto qui il link:

http://forum.moldweb.eu/index

Mi farebbe piacere anche avere un suo parere sul libro, qualunque esso sia, sopporterò anche offese durissime :-)))
Riporto qui il link:

http://www.edizionidellimpossibile.com/index.php?osCsid=05ed88212a4c98b5be2555610ee75a9c

La saluto cordialmente e spero di avere sue notizie.
Nicola Baldassare

Chi siamo,da dove veniamo...che barba,che noia...

Cara amica,
avrai certamente letto qualche scritto mio e sei stata spiacevolmente sorpresa dal fatto che io credessi nel assurda,secondo te,idea del popolo moldavo e della nazione moldava.
Ma sì,credo davvero. Perché seguo come posso la definizione della nazione. Va bene,ne sono tanti definizioni. Tutte,però,sono d'accordo che una nazione abbia unità territoriale,unità linguistica e culturale,unità economica. I moderni aggiungono pure una cultura di massa comune. Se noi,da una parte, abbiamo con i rumeni la stessa lingua,ci manca,dall'altra,l'unità economica e territoriale. E poi siamo diversi come psicologia. Ci dividono pure 200 anni di storia.
Io,professore di lingua rumena,non mi considero rumeno. Non perché non voglio,ma perché non posso. Non abito in quel paese,non respiro la sua atmosfera,non conosco nemmeno tutte le sfumature della lingua rumena viva. Le mie figlie che stanno in Romania sono rumene,io no. Io sono stato uomo sovietico. Adesso sto per diventare italiano. Probabilmente,moldavo sono nella misura minore,meno di quanto sono sovietico,meno di quanto sono rumeno. Dico così,perché credo l'appartenenza nazionale non sia un maledetto dato di nascita,benché un vestito che si indossa. Una lingua che si impara. Un paio di regole sociali,di espressioni,di sorrisi o di smorfie tipiche,una carta di identità. Ed eco che sei italiana o rumena o che so io!
Imparare un' identità nazionale non è così difficile. Quindi,il vero problema non è che cosa sei,bensì che cosa vuoi essere. Come uomo sovietico mi e dispiaciuto molto che l'unione sovietica,che era già una nazione ben salda,con una cultura di massa e valori sociali abbastanza forti,è andata in frantumi per colpa di alcuni politici poco lungimiranti,per non dire idioti. Un' unione sovietica libera e capitalista mi sarebbe piaciuta molto di più che non la nostra moldavia dove ti soffochi per la mancanza di diversità e per mille altre mancanze! Mi sarebbe piaciuta quella unione di più pure della Romania,perché molto più ricca in tutto!
E va bene,che cavolo vogliamo indossare noi moldavi adesso? Il costume della nazione moldava indipendente? Oppure il costume della nazione rumena? Avrei voluto gridare con tutto il mio cuore:ogni cosa,eccetto l'indipendenza moldava! E soffocante. In Unione Sovietica si respirava meglio. In Italia si respira meglio.
Il vestito migliore per noi moldavi sarebbe quello della nazione rumena. La Romania rafforzerebbe in noi la nostra identità,la nostra cultura,ci darebbe un' integrazione poco dolorosa. Però l'unione trasognata con la Romania è per la nostra Moldavia una prospettiva politica poco probabile. Va bene,se ci sarà. E se non ci sarà? Se non ci sarà,allora dobbiamo lavorare alacremente per costruire l'edificio della nazione politica moldava. Dentro a quest'edificio siamo tutti,pure i russi,pure i gagauzi,MOLDAVI. E non possiamo dirci rumeni perché nel mondo di oggi l'identità strettamente etnica è poco rilevante,quel che veramente conta è appunto l'identità politica. Sbandierare l'idea del romenismo significa di fatto solo voler edificare uno stato fondato sui principi etnici,il che oggi è ovviamente una stupidaggine. Essere moldavi di lingua romena,come essere americani di lingua inglese o argentini di lingua spagnola,non è una vergogna.

Sfântul Mihail...Eminescu

SFÂNTUL MIHAIL. EMINESCU...
Liga Scriitorilor din România,cu sediul la Cluj-Napoca,i-a adresat Patriarhului Daniel o scrisoare în care cere ca Sinodul Bisericii Ortodoxe Române să-l așeze pe Mihai Eminescu în calendarul Sfinților Ortodocși Români... Eminescu canonizat sfânt! Iată că am auzit-o și pe asta. După toate prostiile care s-au scris până acuma despre Eminescu,că ar fi fost mare profet,și pedagog și savant care aproape că a descoperit teoria relativității,aceasta e culmea,e cireașa de pe tort.
Nu ar fi fost posibil să lovești în Eminescu cu o perfidie mai mare. Să propui ca marele poet,de altfel ateu și anticlerical cu acte în regulă,să fie făcut sfânt al bisericii ortodoxe înseamnă de fapt să-l târâi pe Eminescu în tribunalul bisericii pentru ca niște fățarnici preacuvioși să-i cerceteze cu dezgustătoarea lor indiscreție „păcatele și vina,oboseala,slăbiciunea,toate relele ce sânt într-un mod fatal legate de o mână de pământ.” Ai mâncat de frupt în post? Ai păcătuit trupește? Ai făcut perversiuni cu gura? Oooo!.. Sunt sigur,că dacă poetul va fi canonizat,imaginea sa va avea de suferit enorm,iar adolescenții îndrăgostiți nu vor mai fi atrași de opera unui sfânt de pe pereții mucezi ai bisericii. A,nu credeți că sfânta biserică va sanctifica un „păcătos” ca Eminescu? Păi Ștefan cel Mare era și mai păcătos.
Propunerea despre Sfântul Mihail Eminescu a fost întâmpinată în suliți de bloggerii de pe ambele maluri de Prut,de intelectualitatea românească modernă,dar faptul că ea,propunerea,vine de la o asociație de scriitori(din fericire, nu e și unica din România)te pune pe gânduri. Căci înseamnă că există în această țară nu numai pături largi de populație înapoiată,dar și atâția scriitori care le reprezintă. Acești talibani ai ortodoxiei se află în perfectă sintonie ideologică cu foștii creatori și harnici cultivatori ai cultului lui Ceaușescu. Îmi vine chiar să cred că obscenitatea extremă,pupcurismul de masă dezlănțuit,caracteristic în Europa doar dictaturii lui Ceașcă,se datorează și acestei înapoieri în ale laicismului a poporului român.
Mă bucuram mai înainte că basarabenii,trecuți prin progresista școală sovietică,îs mai de treabă și nu mai dau atâta credit palavrelor popilor. Se pare că nu mai este așa,căci aud cum cică și omul nostru nu face un pas fără ca în prealabil să meargă la o babă care să-i ghicească dacă îl așteaptă scârbă-n așternut ori drum de noapte. Mai mult! Cică s-au apucat de ghicit și popii! Dacă lucrurile vor evolua așa,te poți aștepta ca să introducem și în Republica Moldova religia ca obiect de studiu în școală.
Aș pierde în felul acesta aproape unicul prilej de mândrie națională.

Farmecul discret al propagandei liberale

FARMECUL DISCRET AL PROPAGANDEI LIBERALE

Ajunși grație unei fericite întâmplări la putere,liberalii moldoveni s-au lansat în ultimul timp într-o furibundă campanie propagandistică țintind să nu lase piatră pe piatră din partidul comuniștilor și din ideologia comunistă. Vârfurile de atac ale acestei campanii sunt a)instituirea comisiei pentru cercetarea crimelor comunismului,b)inițiativa premierului Filat de a edifica în fața clădirii Parlamentului moldovenesc un monument în cinstea așa-ziselor victime ale torturii ale precedentei guvernări comuniste și c)propunerea din ce în ce mai insistentă din partea unor jurnaliști a adoptării unei legi a lustrației.
E o campanie maniheică prin conținut și stridentă prin tonuri. Pentru că ideea ce se vrea impusă e că liberalii reprezintă Binele,iar comuniștii — Răul,și punctum. Normal,deoarece au trebuit să lupte din greu cu partidul comuniștilor,liberalii au explicabila tendință de a-i zugrăvi pe comuniști și perioada de istorie sovietică a Moldovei în cele mai sumbre culori și fără nici un fel de rezerve. Dar cred că exagerează în mod periculos. Ocupație sovietică,deznaționalizare,totalitarism comunist,crimele comunismului sunt expresiile curente,utilizate în mod obsesiv de către noii politruci liberali de la Chișinău,ajutați frățește de ideologii democrației de peste Prut. E în curs un adevărat dezmăț al ghiliotinei propagandistice. Iar pericolul ar consta în faptul că în felul acesta ideologia liberală,care nu e o invenție moldovenească, și adevărul istoric sunt instrumentalizate,subordonate excesiv și exagerat luptei politice. Nu mai rămâne loc pentru nuanțe,iar unele adevăruri devin incomode. Avem deci de față o utilizare improprie atât a ideologiei liberale cât și a istoriei. E ca și cum ai folosi un obiect de artă pentru a-l lovi în cap pe hoțul intrat în casă. S-ar putea să strici bunătate de vas etrusc de capul imbecil al unui delincvent. E ca și cum ai lovi în cap cu cartea de gramatică pe elevul care nu și-a făcut tema la gramatică. Da,e vinovat elevul,dar n-o să-l faci să iubească gramatica plesnindu-l cu cartea de gramatică peste urechi.
Aș vrea să sugerez o altfel de propagandă,o propagandă liberală discretă. Și mai ancorată în realități. Să pornim încetișor de la ideea că democrația și libertatea nu sunt sinonime și că este posibilă o democrație fără libertate după cum este posibilă și o libertate fără democrație. Și să ne punem următoarea întrebare: care regim a oferit basarabenilor mai multă libertate,cel al României regale în perioada 1918-1944,sau cel al URSS în perioada 1944-1991? Nu e ușor de răspuns la întrebare. Este însă evident că în perioada sovietică,deși nu a existat o democrație perfectă,ba chiar a dominat totalitarismul comunist,au funcționat totuși atâtea elemente democratice separate:adunările colhoznicilor,ale colectivelor de muncă,ale organizațiilor de partid,de ce nu? Acestea au fost exerciții de democrație importante și nu se poate prin urmare de spus că oamenii sovietici nu știau deloc ce mâncare de pește o fi fost și democrația aia. Și mai apoi, omul simplu,dacă mergea la un președinte de colhoz,la un secretar de partid,la redacția unui ziar cu o durere,cu o plângere a sa — era ascultat,i se rezolva într-un fel sau altul problema,i se dădea o compensație morală cel puțin. Lucrul acesta cred că prețuia mai mult decât prezența democratică a o sumedenie de partide pe scena politică a României interbelice,care nu ar fi putut să-l ajute cu nimic,să zicem,pe un țăran ajuns la ananghie. Mai apoi,culturalizarea masivă a maselor populare realizată de regimul sovietic,nedemocratic,da, a contribuit enorm la crearea premiselor culturale necesare instaurării unui regim de democrație adevărată,de tip occidental. Deci,socialismul a fost o etapă importantă a ieșirii noastre din semifeudalismul în care lâncezeam în primele decenii ale secolului 20. Este periculos pentru un liberal să recunoască acest lucru? Cred că nu.
Nefericirea noastră constă în faptul că istoria nu se produce pe meleagurile noastre. Noi trebuie doar s-o întâlnim când ne sosește în vizită,după care,de voie ori de nevoie,ne răscroim hainele,ne potrivim obiceiurile după cum ne recomandă sau ne dictează ea. Ar fi natural să lăsăm o haină ori să ne cumpărăm o casă mai modernă și mai spațioasă doar atunci când avem mijloacele necesare pentru o astfel de schimbare. Noi însă suntem siliți să facem treaba asta când încep a ne arăta cu degetul vecinii,că nu suntem la modă,că nu ne-am integrat. Rezultatul e deplorabil aproape întotdeauna. Țara intră în datorii,poporul sărăcește. Și doar cucoanele se bucură că au rochii și bijuterii și un Joujou cățel tărcat ca la Paris. În mare,și socialismul rusesc a fost tot o tentativă de modernizare,de ajungere din urmă a Europei burgheze. Iar demascarea modernizării cu orice preț,a formelor fără fond,a parveniților care fac carieră pe valul progresului care vine din exterior a fost și lupta pe care a dat-o Mihail Eminescu.
Iată de ce ar trebui să fim mai atenți cu propaganda ideologică. Instituirea unei comisii de stat pentru studierea crimelor comunismului e o acțiune exclusiv propagandistică,la care liberalii ar fi frumos să renunțe. Căci studierea perioadei sovietice este treaba istoricienilor. Condamnarea trecutului este o afacere inutilă și păguboasă. Deținătorii puterii se conduc foarte rar de principiile morale comune. Nu trebuie să ne facem iluzia că rușii au fost mai răi decât occidentalii. Crimele comise de sovietici în cadrul unui regim totalitar nu sunt cu mult mai grave decât cele comise de occidentali în cadrul unor falnice democrații. În Statele Unite a persistat îndelung rasismul și au fost făcute oribile experimente eugenetice;tot această țară a susținut peste tot în lume dictaturi sângeroase și a condus războaie nedrepte. Imperiile coloniale europene s-au prăbușit de abia către 1961 și Africa,de exemplu,nu uită cum s-a comportat Franța în Algeria,Italia în Libia,Vietnamul nu uită ce i-au făcut francezii și americanii etc.,etc. Și toate astea în contemporaneitate cu atât de blestemata de noi perioadă sovietică. Nu trebuie să credem că lumea a atins deja perfecțiunea și doar Moldova a mai rămas pradă unui comunism de cavernă. Atunci când afli că cetățenii unor națiuni bogate cum ar fi Marea Britanie aruncă la gunoi circa o treime din alimentele cumpărate în timp ce în lume mor milioane de oameni de subnutriție,realizezi că lumea e hăt departe de a fi perfectă. Cu atât mai greșit ar fi să adoptăm și o lege a lustrației. Omul are dreptul la greșeală și are dreptul să-și schimbe opiniile.
Deci să nu ne încrâncenăm asupra trecutului și să promovăm cu discreție ideologia liberală. Anticomunismul gălăgios nu face decât să enerveze,și pe bună dreptate,pe oamenii simpli care au trăit perioada sovietică ca pe un timp de bunăstare și care,atenție,în acea vreme mai erau și tineri. Mărfurile ieftine,drumurile bune,mașina în ogradă,banii în buzunar,libertățile de tot felul sunt cea mai bună propagandă liberală. Mai bună și decât un indecent și ridicol monument al torturaților în fața clădirii Parlamentului.