Sfântul Mihail...Eminescu

SFÂNTUL MIHAIL. EMINESCU...
Liga Scriitorilor din România,cu sediul la Cluj-Napoca,i-a adresat Patriarhului Daniel o scrisoare în care cere ca Sinodul Bisericii Ortodoxe Române să-l așeze pe Mihai Eminescu în calendarul Sfinților Ortodocși Români... Eminescu canonizat sfânt! Iată că am auzit-o și pe asta. După toate prostiile care s-au scris până acuma despre Eminescu,că ar fi fost mare profet,și pedagog și savant care aproape că a descoperit teoria relativității,aceasta e culmea,e cireașa de pe tort.
Nu ar fi fost posibil să lovești în Eminescu cu o perfidie mai mare. Să propui ca marele poet,de altfel ateu și anticlerical cu acte în regulă,să fie făcut sfânt al bisericii ortodoxe înseamnă de fapt să-l târâi pe Eminescu în tribunalul bisericii pentru ca niște fățarnici preacuvioși să-i cerceteze cu dezgustătoarea lor indiscreție „păcatele și vina,oboseala,slăbiciunea,toate relele ce sânt într-un mod fatal legate de o mână de pământ.” Ai mâncat de frupt în post? Ai păcătuit trupește? Ai făcut perversiuni cu gura? Oooo!.. Sunt sigur,că dacă poetul va fi canonizat,imaginea sa va avea de suferit enorm,iar adolescenții îndrăgostiți nu vor mai fi atrași de opera unui sfânt de pe pereții mucezi ai bisericii. A,nu credeți că sfânta biserică va sanctifica un „păcătos” ca Eminescu? Păi Ștefan cel Mare era și mai păcătos.
Propunerea despre Sfântul Mihail Eminescu a fost întâmpinată în suliți de bloggerii de pe ambele maluri de Prut,de intelectualitatea românească modernă,dar faptul că ea,propunerea,vine de la o asociație de scriitori(din fericire, nu e și unica din România)te pune pe gânduri. Căci înseamnă că există în această țară nu numai pături largi de populație înapoiată,dar și atâția scriitori care le reprezintă. Acești talibani ai ortodoxiei se află în perfectă sintonie ideologică cu foștii creatori și harnici cultivatori ai cultului lui Ceaușescu. Îmi vine chiar să cred că obscenitatea extremă,pupcurismul de masă dezlănțuit,caracteristic în Europa doar dictaturii lui Ceașcă,se datorează și acestei înapoieri în ale laicismului a poporului român.
Mă bucuram mai înainte că basarabenii,trecuți prin progresista școală sovietică,îs mai de treabă și nu mai dau atâta credit palavrelor popilor. Se pare că nu mai este așa,căci aud cum cică și omul nostru nu face un pas fără ca în prealabil să meargă la o babă care să-i ghicească dacă îl așteaptă scârbă-n așternut ori drum de noapte. Mai mult! Cică s-au apucat de ghicit și popii! Dacă lucrurile vor evolua așa,te poți aștepta ca să introducem și în Republica Moldova religia ca obiect de studiu în școală.
Aș pierde în felul acesta aproape unicul prilej de mândrie națională.