Farmecul discret al propagandei liberale

FARMECUL DISCRET AL PROPAGANDEI LIBERALE

Ajunși grație unei fericite întâmplări la putere,liberalii moldoveni s-au lansat în ultimul timp într-o furibundă campanie propagandistică țintind să nu lase piatră pe piatră din partidul comuniștilor și din ideologia comunistă. Vârfurile de atac ale acestei campanii sunt a)instituirea comisiei pentru cercetarea crimelor comunismului,b)inițiativa premierului Filat de a edifica în fața clădirii Parlamentului moldovenesc un monument în cinstea așa-ziselor victime ale torturii ale precedentei guvernări comuniste și c)propunerea din ce în ce mai insistentă din partea unor jurnaliști a adoptării unei legi a lustrației.
E o campanie maniheică prin conținut și stridentă prin tonuri. Pentru că ideea ce se vrea impusă e că liberalii reprezintă Binele,iar comuniștii — Răul,și punctum. Normal,deoarece au trebuit să lupte din greu cu partidul comuniștilor,liberalii au explicabila tendință de a-i zugrăvi pe comuniști și perioada de istorie sovietică a Moldovei în cele mai sumbre culori și fără nici un fel de rezerve. Dar cred că exagerează în mod periculos. Ocupație sovietică,deznaționalizare,totalitarism comunist,crimele comunismului sunt expresiile curente,utilizate în mod obsesiv de către noii politruci liberali de la Chișinău,ajutați frățește de ideologii democrației de peste Prut. E în curs un adevărat dezmăț al ghiliotinei propagandistice. Iar pericolul ar consta în faptul că în felul acesta ideologia liberală,care nu e o invenție moldovenească, și adevărul istoric sunt instrumentalizate,subordonate excesiv și exagerat luptei politice. Nu mai rămâne loc pentru nuanțe,iar unele adevăruri devin incomode. Avem deci de față o utilizare improprie atât a ideologiei liberale cât și a istoriei. E ca și cum ai folosi un obiect de artă pentru a-l lovi în cap pe hoțul intrat în casă. S-ar putea să strici bunătate de vas etrusc de capul imbecil al unui delincvent. E ca și cum ai lovi în cap cu cartea de gramatică pe elevul care nu și-a făcut tema la gramatică. Da,e vinovat elevul,dar n-o să-l faci să iubească gramatica plesnindu-l cu cartea de gramatică peste urechi.
Aș vrea să sugerez o altfel de propagandă,o propagandă liberală discretă. Și mai ancorată în realități. Să pornim încetișor de la ideea că democrația și libertatea nu sunt sinonime și că este posibilă o democrație fără libertate după cum este posibilă și o libertate fără democrație. Și să ne punem următoarea întrebare: care regim a oferit basarabenilor mai multă libertate,cel al României regale în perioada 1918-1944,sau cel al URSS în perioada 1944-1991? Nu e ușor de răspuns la întrebare. Este însă evident că în perioada sovietică,deși nu a existat o democrație perfectă,ba chiar a dominat totalitarismul comunist,au funcționat totuși atâtea elemente democratice separate:adunările colhoznicilor,ale colectivelor de muncă,ale organizațiilor de partid,de ce nu? Acestea au fost exerciții de democrație importante și nu se poate prin urmare de spus că oamenii sovietici nu știau deloc ce mâncare de pește o fi fost și democrația aia. Și mai apoi, omul simplu,dacă mergea la un președinte de colhoz,la un secretar de partid,la redacția unui ziar cu o durere,cu o plângere a sa — era ascultat,i se rezolva într-un fel sau altul problema,i se dădea o compensație morală cel puțin. Lucrul acesta cred că prețuia mai mult decât prezența democratică a o sumedenie de partide pe scena politică a României interbelice,care nu ar fi putut să-l ajute cu nimic,să zicem,pe un țăran ajuns la ananghie. Mai apoi,culturalizarea masivă a maselor populare realizată de regimul sovietic,nedemocratic,da, a contribuit enorm la crearea premiselor culturale necesare instaurării unui regim de democrație adevărată,de tip occidental. Deci,socialismul a fost o etapă importantă a ieșirii noastre din semifeudalismul în care lâncezeam în primele decenii ale secolului 20. Este periculos pentru un liberal să recunoască acest lucru? Cred că nu.
Nefericirea noastră constă în faptul că istoria nu se produce pe meleagurile noastre. Noi trebuie doar s-o întâlnim când ne sosește în vizită,după care,de voie ori de nevoie,ne răscroim hainele,ne potrivim obiceiurile după cum ne recomandă sau ne dictează ea. Ar fi natural să lăsăm o haină ori să ne cumpărăm o casă mai modernă și mai spațioasă doar atunci când avem mijloacele necesare pentru o astfel de schimbare. Noi însă suntem siliți să facem treaba asta când încep a ne arăta cu degetul vecinii,că nu suntem la modă,că nu ne-am integrat. Rezultatul e deplorabil aproape întotdeauna. Țara intră în datorii,poporul sărăcește. Și doar cucoanele se bucură că au rochii și bijuterii și un Joujou cățel tărcat ca la Paris. În mare,și socialismul rusesc a fost tot o tentativă de modernizare,de ajungere din urmă a Europei burgheze. Iar demascarea modernizării cu orice preț,a formelor fără fond,a parveniților care fac carieră pe valul progresului care vine din exterior a fost și lupta pe care a dat-o Mihail Eminescu.
Iată de ce ar trebui să fim mai atenți cu propaganda ideologică. Instituirea unei comisii de stat pentru studierea crimelor comunismului e o acțiune exclusiv propagandistică,la care liberalii ar fi frumos să renunțe. Căci studierea perioadei sovietice este treaba istoricienilor. Condamnarea trecutului este o afacere inutilă și păguboasă. Deținătorii puterii se conduc foarte rar de principiile morale comune. Nu trebuie să ne facem iluzia că rușii au fost mai răi decât occidentalii. Crimele comise de sovietici în cadrul unui regim totalitar nu sunt cu mult mai grave decât cele comise de occidentali în cadrul unor falnice democrații. În Statele Unite a persistat îndelung rasismul și au fost făcute oribile experimente eugenetice;tot această țară a susținut peste tot în lume dictaturi sângeroase și a condus războaie nedrepte. Imperiile coloniale europene s-au prăbușit de abia către 1961 și Africa,de exemplu,nu uită cum s-a comportat Franța în Algeria,Italia în Libia,Vietnamul nu uită ce i-au făcut francezii și americanii etc.,etc. Și toate astea în contemporaneitate cu atât de blestemata de noi perioadă sovietică. Nu trebuie să credem că lumea a atins deja perfecțiunea și doar Moldova a mai rămas pradă unui comunism de cavernă. Atunci când afli că cetățenii unor națiuni bogate cum ar fi Marea Britanie aruncă la gunoi circa o treime din alimentele cumpărate în timp ce în lume mor milioane de oameni de subnutriție,realizezi că lumea e hăt departe de a fi perfectă. Cu atât mai greșit ar fi să adoptăm și o lege a lustrației. Omul are dreptul la greșeală și are dreptul să-și schimbe opiniile.
Deci să nu ne încrâncenăm asupra trecutului și să promovăm cu discreție ideologia liberală. Anticomunismul gălăgios nu face decât să enerveze,și pe bună dreptate,pe oamenii simpli care au trăit perioada sovietică ca pe un timp de bunăstare și care,atenție,în acea vreme mai erau și tineri. Mărfurile ieftine,drumurile bune,mașina în ogradă,banii în buzunar,libertățile de tot felul sunt cea mai bună propagandă liberală. Mai bună și decât un indecent și ridicol monument al torturaților în fața clădirii Parlamentului.