DIASPORA ȘI STATUL-MAMĂ

   SE SBAGLIO MI CORREGERETE

În această vară, la finele lunii august, a avut loc la Chișinău conferința „Cultura toleranței, valorile comune, dialogul intercultural – 20 de ani de realizări”. A fost de fapt o reuniune a reprezentanților tuturor organizațiilor diasporei moldovenești, organizată de guvern și OIM. Tema acestei conferințe nu avea nicio legătură cu diaspora. Pentru că 20 de ani erau ai Republicii Moldova, iar toleranța, valorile comune, dialogul intercultural se vroiau aplicate la realitățile interne ale țării, nu la contextele în care trăiesc emigranții moldoveni în străinătate. Totuși nimeni nu a făcut caz de denumirea conferinței. Doar „Ziarul de Gardă”, relatând despre aceasta, a sugerat subtil într-o frază că ceea ce a realizat într-adevăr cu brio Republica Moldova în acești 20 de ani a fost anume emigrarea în masă a propriilor cetățeni. Pe cand toleranța și celelalte vorbe la modă din titlul conferinței sunt da, sublime, dar în țara noastră lipsesc aproape cu desăvârșire. Nu lipsește însă Biroul Relațiilor Interetnice de pe lângă Guvernul Republicii Moldova care a și organizat conferința despre care vorbim și toate congresele anterioare ale diasporei.

Biroul acesta, cu denumirea din când în când schimbată, a fost creat în 1991, când Moldova încă nu se desprinsese de URSS, și avea menirea de a evita, în stilul prieteniei de nezdruncinat a popoarelor sovietice, fricțiunile interetnice. Lăudabilă intenție, nimic de zis. Ar fi fost cazul însă ca acest departament guvernamental să fi propus, în lungul timp al existenței sale, și revizuirea legislației învechite despre funcționarea limbii de stat, care e din timpurile sovietice, și măsuri concrete de integrare a minorităților. Căci, după 20 de ani de independență, relațiile interetnice în Republica Moldova au conservat aspectul lor vechi, sovietic-imperial. Această structură, acest birou care am bănuiala că mănâncă pâinea contribuabilului degeaba, în timpul guvernării comuniste a organizat trei congrese ale diasporei. Nu zic că nu s-au discutat și lucruri interesante la aceste congrese. Mă întreb numai de eficiența cheltuielilor inerente organizării acestor sindrofii. Anul trecut, la congresul al patrulea, președintele Ghimpu a decorat cu înalte distincții de stat o serie de activiști ai diasporei. Omul, când i se dă, ia și zice mulțumesc, nu am de făcut reproșuri. Dar pompa, oricum, mi-a părut excesivă.

Dar să revenim la cei 20 de ani de realizări în domeniul culturii toleranței, adică la conferința de anul acesta. Iată unele din cerințele liderilor asociațiilor din diaspora prezentate guvernului:

• semnarea și ratificarea convenției privind drepturile migranților și familiilor acestora;
• adoptarea unei legislații eficiente pentru susținerea diasporei și a unor acorduri bilaterale cu țările în care se înregistrează prezența masivă a moldovenilor;
• adoptarea unui plan național de diminuare a procesului migrațional;
• instituirea unui minister sau a unui organ pe lângă guvern, abilitat să susțină și să rezolve problemele cetățenilor aflați peste hotare;
• aprobarea unui buget anual, dedicat difuzării informațiilor relevante pentru diasporă;
• elaborarea unui program special pentru educația copiilor din familiile în care cel puțin un părinte este plecat;
• o mai bună informare a cetățenilor despre ofertele de muncă legală în străinătate;
• încheierea mai multor acorduri de protecție socială a migranților;
• punerea la dispoziția asociațiilor diasporale a manualelor, programelor didactice și delegarea profesorilor autohtoni peste hotare, pentru instruirea în limba maternă a copiilor;
• deschiderea mai multor consulate onorifice;
• susținerea reprezentanților culturii și artei în participarea la festivalurile internaționale;
• deschiderea centrelor de instruire profesională și lingvistică a persoanelor care doresc să imigreze;
• crearea unor centre de cultură națională peste hotare;
• valorificarea continuă a potențialului uman autohton;
• încheierea unor acorduri care ar viza recunoașterea vechimii în muncă a cetățenilor care au imigrat.

Nu zic, există aici cerințe demne de luat în seamă. Ultima, mai ales, dar despre acordurile cu alte țări în ceea ce privește recunoașterea reciprocă a vechimii în muncă se vorbește deja de ani de zile. Iar aceste acorduri depind mai ales de guvernele străine, căci ele ar trebui să rămână în pierdere de la afacerea încheiată cu guvernul moldovean. Pe când foarte multe alte cerințe par să fie un îndemn la crearea unor noi structuri birocratice, un îndemn la cheltuirea neîndreptățită a banilor publici. Mi-ar plăcea ca diaspora să se bazeze mai puțin pe stat și mai mult pe puterile proprii. Poate că greșesc, și rog să fiu corectat dacă nu am dreptate, dar nu poți să ceri statului totul, de la punerea la dispoziție a manualelor - care se vând și la magazin - la instruirea lingvistică a celor care vor să emigreze - și care ar putea la o adică învăța limbile străine de care au nevoie pe socoteală proprie. Am răsfoit un pic, așa, dintr-o răutăcioasă curiozitate, proiectele pe care le are guvernul cu privire la diaspora( http://diaspora.md/?pag=news&opa=view&id=378&tip=noutati_diaspora&start=&l= ). Domnule, e prevăzut totul în mici amănunte: costumele de port popular pe care guvernul trebuie să le trimită asociațiilor din străinătate, actualizarea componenței consiliului coordonator al diasporei și ședințe cu acest consiliu care nu se știe pe cât e de reprezentativ, conferințe, congrese, totul. Poate că Guvernul a pregătit și cuvântările bravilor lideri ai diasporei la aceste congrese!

Cu ce rezultat s-a terminat totuși Conferința despre Cultura Toleranței? Pe situl Vocii Basarabiei am citit materialul „Diaspora RM de peste hotare (sic! Ce pleonasm frumos!) a vrut minister, Filat le-a dat (nu „i-a dat”?)agenție” din care voi cita pentru a răspunde la întrebarea despre rezultat. „Primul ministru Vlad Filat i-a asigurat pe reprezentanții tuturor diasporelor că RM este obligată să creeze o instituție a lor, care să le reprezinte interesele, luând în considerare procesul de liberalizare a regimului de vize și că aceasta va fi cel mai probabil o agenție subordonată Guvernului.

Referitor la crearea agenției diaspora optează pentru ca unii din angajații acestei instituții să fie reprezentanți ai diasporei, pentru că ei cunosc cel mai bine problemele celor care pleacă peste hotare.” ...Ah, iată cum, urâm din tot sufletul birocrația, dar, dacă s-ar crea niște locșoare calde anume pentru noi, nu am avea nimic împotrivă.

Intervievați copios de presa moldovenească (http://www.europalibera.org/content/article/24316418.html ),

liderii diasporei au fost întrebați ca printre altele și dacă au de gând să revină acasă. Și ce au răspuns acești oameni care optează cu atâta hotărâre pentru stoparea emigrației moldovenești? Nu, domnule, nu a venit încă vremea. Nu s-au copt condițiile. Și apoi moldovenii noștri îs cam neciopliți, iar funcționarii de stat – de-a dreptul insuportabili. Mai stăm deci în Occident.

Să înțelegem că se vor întoarce „la Moldova” doar dacă vor fi făcuți miniștri la ministerul diasporei?