BOSTANIADA, O FEREASTRĂ SPRE EUROPA

foto: http://ziar.jurnal.md/2013/10/07/hai-la-bostani-hai-la-bostani/

Citesc uneori niște articole de la care mi se face negru înaintea ochilor. Citesc de exemplu ce scrie Bogdan Țârdea, un comentator politic de la Chișinău, sau ascult ce spune Sergiu Mocanu, cel care luptă cu mafia noastră moldovenească. Lucruri îngrozitoare. O bandă de mafioți a înrobit Moldova și o ține ostatecă. Țara noastră e o vacă de muls pentru hoțomanii de la putere. Integrarea europeană? Să fim serioși! Mafioții noștri nu au nevoie de ea, ei au întrecut standardele de viață europeană, ei au pașapoarte europene, eu au conturi grase în băncile europene. Și dacă conducerea noastră pledează pentru intrarea Moldovei în Uniunea Europeană, apoi o face pentru că îi convine în primul rând ei. Constantin Cheianu, un notoriu jurnalist de la noi, scria zilele astea că este copleșit de mulțimea oficialilor europeni care vin la Chișinău, dar nu simte mare bucurie. Pentru că integrarea europeană nu este însoțită de schimbări palpabile în societate. Cheianu compară perestroika cu idealul eurointegrării și zice: „Perestroika era a noastră, a întregului popor, integrarea europeană este astăzi numai a lor, a guvernanților. Perestroika se simțea în piață, la locul de muncă, peste tot, integrarea europeană se face numai pe hârtie și în cabinetele guvernanților. Ce folos că dl Štefan Fule, atât în timpul vizitei sale din luna mai, cât și a celei de acum le bagă ăstora în cap ideea că integrarea europeană se face pentru cetățeni și că, în primul rând, oamenii trebuie să simtă beneficiile acestui proces.

Noi, cetățenii, nu că nu simțim nimic, noi simțim că ne este din ce în ce mai rău, iar lor le este tot mai bine și mai bine. Ei ne-au furat procesul de integrare europeană tot așa cum au furat BEM și Aeroportul și îl folosesc doar în beneficiul lor. Se plimbă prin Europa, primesc milioane din Europa; ei au tot, noi, nimic.

Mai pe scurt, de la Ștefan cel Mare am tot căutat mereu aliați în Europa. Și când, în sfârșit, iată, i-am găsit, avem parte de una din cele mai corupte, mai iresponsabile și mai parșive guvernări.”

E adevărat, dar nu împărtășesc totuși acest scepticism, unica concluzie a căruia ar fi aceea că Moldova e pierdută pentru totdeauna. Cred că da, avem o țară înapoiată, o conducere coruptă, un popor de multe ori ignorant, laș, indiferent. Dar nu putem să avem totul dintr-odată. Și nu e corect să ne facem a nu vedea părțile noastre bune. Cu-ncetul se face oțetul. Și apoi totul depinde de noi, de votul nostru, de protestele noastre, de inițiativele noastre.

Iar ceea ce mă bucură este că spiritul european își face loc la noi indiferent de politica și aranjamentele secrete din cabinetele puterii. Vreți să vă dovedesc? Poftim. Am să vă zic ceva despre Bostaniada.

foto: veryhappyblog.com

Bostaniada nu este un fenomen paranormal și nici nu e situată în Constelația Andromedei, la mii de ani-lumină depărtare. Bostaniada nu trebuie confundată cu Iliada, Țiganiada, cruciada. Dar ceva inefabil și misterios o leagă totuși de aceste cuvinte. Pentru că Bostaniada este epopeea bostanilor din satul moldovenesc Lozova, bostani vânduți, sărbătoriți, divinizați în spiritul celei mai veritabile sagra italiene. Am citit despre această bostaniadă în ziare. M-a uimit mai întâi de toate genialitatea cuvântului, care te trimite în depărtări homerice. Apoi felul decent în care a fost organizată toată panorama. Apoi titluri apetisante de articole din blogosferă, cum ar fi „Alintăturile n-au ce căuta la bostaniadă”. Apoi mulțimea de fotografii nemaipomenite.

foto: http://ziar.jurnal.md/2013/10/07/hai-la-bostani-hai-la-bostani/

 Iată ce scrie, cu spirit modern, o bloggeriță moldoveancă despre Bostaniadă: „Ce mi-a plăcut: în esenţă acest festival a fost un soi de „Yardsale” cu tema bostanului sau ceva legat de „Halloween”. Au fost multe tarabe cu chestii hand-made, fel de fel de bucate, am văzut chiar şi un soi de cheesecake şi chiar smoothie din bostan. Mi-a plăcut că la multe mese puteai gusta înainte de a cumpăra. Valabil şi la băuturi, produse lactate, pâine (din seminţe de struguri), miere, dulceţuri din bostan şi altele. Mi-a plăcut că erau multe activităţi pentru copii: clovni, baloane, cărţi, jucării, tobogane cât şi numeroase workshop-uri: de la olărit până la gătit bucate din bostan... De apreciat: accesul gratuit la festival; prezenţa tomberoanelor pentru gunoi şi personal (voluntari cel mai probabil) care aveau grijă să le golească; amenajarea spaţiului sanitar: WC-uri şi lavoare improvizate; punct medical; prezenţa „băncilor” din paie pe care lumea putea să se odihnească (poate pe viitor să fie mai multe); căruţe decorate frumos, disponibile să-ţi ofere un tur al satului şi… mulţi oameni frumoşi care au respectat dress code-ul şi au bucurat ochiul prin vestimentaţia colorată şi zâmbete. Multe zâmbete. ” 

Grozav! Vedeți că putem și noi, dacă vrem? Și încă ceva. După evenimentul cosmic al Bostaniadei de la Lozova, după Ziua Națională a Vinului, iată că vine un alt eveniment dătător de speranțe integraționiste: 14 octombrie, Hramul orașului Chișinău, care marchează 577 de ani de la prima atestare în documentele Țării Moldovei. Au fost prezenți la sărbătoarea orașului 32 delegații străine din 10 țări; reprezentanţi ai oraşelor Mannheim (Germania), Borlänge (Suedia), Riga (Letonia), Moscova (Federaţia Rusă), Voievodatul Lubuskie (Polonia), Odessa (Ucraina), Minsk (Belarus), Vienna (Austria), Tbilisi (Georgia), Yeremche (Ucraina), Kiev (Ucraina); apoi  grupuri de români venite din oraşele Alba Iulia, Suceava, Piatra Neamţ, Comuna Tuzla, Constanţa, Comuna Miroslava, Iaşi, oraşul Huşi, Vaslui , Comuna Ruginoasa, Comuna Mănăstirea Humorului, Târgu Mureş, Şimleu Silvaniei, Bucureşti, Hunedoara, Petroşani  şi Bacău. Toate aceste evenimente sunt desigur modeste, dar vorbesc despre aceea că ne deschidem puțin câte puțin spre lume, iar lumea, Europa, se deschide spre noi.

foto: veryhappyblog.com 

Deci, fraților, să nu fim pesimiști. Suntem tari.  Bomba noastră atomică e bostanul. Armele noastre chimice de distrugere în masă sunt vinurile de Cricova și Purcari. Vom intra în Europa cu cântec și voie bună, într-o zi cu soare, pe la amiază. Iar cu mafia, ce facem? Contra mafiei trebuie să pornim o bostaniadă, un alt fel de bostaniadă, o bostaniadă ca o cruciadă.