Sunt de-o vârstă cu Bin Laden. Dar nu despre vârsta mea vreau să vorbesc. Ci despre Bin Laden. Mai bine zis, despre cum a fost ucis. A fost ucis bine, dar nici de asta nu-mi prea pasă, căci mă așteptam ca un terorist să fie căutat și eliminat. Nu mă așteptam însă ca americanii să iasă buluc de prin case la aflarea noutății și să înceapă a jubila. Au țupăit de bucurie ca niște primitivi din junglă și mi-a părut că pentru dânșii creștinismul încă n-a fost inventat. Să-l fi avut pe Bin Laden mort în mijlocul lor, l-ar mai fi ucis o dată! O, ce îngrozitoare lipsă de gust! Ce grosolănie de jlobi bine îmbrăcați! Cafoni! Cultură hamburgher și makdonalds! Și se mai laudă cu credincioșia lor. Și când te gândești că ăștia dau tonul în lume... Ei lasă, are el America și lucruri bune, îi las pe alții să vorbească despre ele. Ar fi făcut italienii vreodată așa ceva? Nu! Și nici moldovenii! Și nici eu, care obișnuiesc să mă laud cu ateismul meu nemilos! E inestetic! Ooo!
Iată, i-am pus pe moldoveni într-o societate onorabilă. Și în vecinătatea lui Bin Laden. Scuze pentru rusisme și italienisme.
Nessun commento:
Posta un commento