Dilema polițistului

https://www.youtube.com/watch?v=hBC3zllkS5g

O mare polemică s-a aprins în jurul unui control al poliției rutiere moldovenești.

De față cu un rus, cetățean moldovean, pe care îl somase să oprească, polițistul moldovean a refuzat să dea explicații în limba rusă despre natura încălcării făcute. „Vă rog să-mi vorbiți în rusește”, a cerut șoferul. „Nu sunt obligat să răspund în limba rusă”, a răspuns polițistul.

Și, așa cum rusul filmase scena, publicând filmulețul, polițistul moldovean a devenit brusc vedetă. A fost declarat erou, copleșit cu strângeri de mână virtuale și „respekt!”-uri nenumărate pentru curaj. Pe de altă parte, l-au criticat rusofonii și unii activiști mai sensibili la drepturile omului. Nata Albot l-a condamnat, pornind de la ideea că un polițist este în serviciu public și trebuie să ajute omul indiferent de limba și ideile sale.

Cine are dreptate?

Sigur, din punct de vedere formal, polițistul are dreptate. A studiat la academie în limba română, știe toată terminologia în română. Nu e obligat să vorbească în rusă, nici nu a fost pregătit pentru comunicare interetnică. De ce deci ar trebui el să se bâlbâie în limba rusă? Să poftească să se bâlbâie în românește cetățeanul rusofon!

Și apoi, cum poți tu, cetățeanule moldovean de limbă rusă, să conduci mașina fără a ști ce e aia „permis de conducere”, „depășire de viteză”, „semne de circulație”?

Cum poți? Poți, și încă foarte bine. Ai învățat la școală rusește, ai consumat informație numai în rusește. Ai trăit într-un mediu mai mult rusesc. Chiar și românii moldoveni au vorbit cu tine tot rusește. Deci, ești rus, rus-paparus. Și nu e vina ta.

...Domnilor, situația politică nu e bună. Nu e bună deloc.

În cei aproape 30 de ani de când există Republica Moldova nu s-a făcut nimic pentru a crea din naționalitățile ex-sovietice care o populează un popor cât de cât integru, cu o limbă de comunicare și cu niște valori comune. Și e vorba de limbă în primul rând, că alte valori comune s-ar mai găsi, religia creștin-ortodoxă, de exemplu. Ei bine, dată majoritatea românească a țării, limba de comunicare nu putea să fie decât româna. Prin urmare, limba rusă, o limbă de comunicare care a funcționat foarte bine în timpurile sovietice, urma să fie înlocuită cu o limbă pe care nu o cunoșteau bine nici românii moldoveni! Grea însărcinare! Elitele moldovene de la conducerea țării nu i-au făcut față. Problema a rămas uitată, nerezolvată, mușamalizată.

Limba română, crede subsemnatul, urma să fie introdusă masiv nu numai în școlile etniei majoritare, ci și în școlile rusofonilor. Și nu doar ca obiect de studiu, dar și ca limbă de predare a unui șir de obiecte. Mă învinuiți de tentative de deznaționalizare forțată? Nu accept. Ar fi fost vorba doar de integrare. Fără această integrare ne pomenim astăzi în pragul libanizării, a războiului total.

Să ne dăm seama. În loc să creăm un popor integru, am preferat să ne avântăm în polemici sterile. Rămânem independenți ori ne unim cu România? Suntem moldoveni sau români? Tare ne mai place să ne pieptănăm!

Vă zic că suntem și că trebuie să fim moldoveni. Dar nu numai vorbitorii de limbă română, dar și rușii, și ucrainenii, și găgăuzii, și bulgarii din Republica Moldova. Moldoveni. Da, națiunea moldovenească. Poporul Republicii Moldova. Aveți ceva contra, doamna Guțu? Nu sunteți poate de acord, domnilor unioniști? Vă rog să băgați de seamă că Unirea, pe care aș vrea-o și eu, nu poate fi făcută fără națiunea moldovenească, fără poporul moldovenesc unit, integru, neîmpărțit în băștinași și ocupanți.

Încă nu există, ca unitate integră, acest popor. Elitele moldovene de la conducerea țării trebuie să lucreze la crearea lui. Pentru că problema a rămas de prea mult timp uitată, nerezolvată, mușamalizată. Ca rezultat, avem astăzi dilema polițistului. A făcut bine? A făcut rău?

Ca moldovean de limbă română frustrat de imperialismul lingvistic rusesc, mie îmi vine să zic că a făcut bine.

Dar ca moldovean care locuiește de mai mulți ani în Occidentul care a învățat să fie tolerant din experiențele sale de intoleranță, eu zic că a făcut rău. Nu era treaba polițistului să îl învețe minte pe rusofon. Dacă șoferul nu știa limba, trebuia să-i explice cum poate. Să-i zâmbească, să facă vreo glumă. În sfârșit, să fie binevoitor.

Dar mă rog, fiecare cum poate.