ROMA. NOAPTEA MUZEELOR DESCHISE

Nu mi-a mai plăcut niciodată să stau la coadă așa ca seara trecută, când am fost unul din cei circa 215.000 de vizitatori ai celei de a treia ediții a Nopții Muzeelor Deschise, La notte dei Musei, organizată la Roma, ca de altfel în toată Europa. Și am stat în rând cu convingerea sigură că îmi va ajunge și mie, eu, omul ex-sovietic, marcat de experiența cozilor după bogata varietate a defițiturilor din Uniunea Sovietică, când făceai coadă pentru ore și ore pentru ca, ajungând la tarabă, să auzi că gata, s-o mântuit cârnațul. Nu, aici lumea nu era stresată de nimic, stătea în rând conversând liniștită, râzând, gesticulând expresiv. Italieni, români, polonezi, germani, ruși, toți mânați de dorința de a cunoaște imensele bogății pe care le găzduiesc muzeele Romei, pe gratis. Și, dacă socoți că de la 21.00 până la 02.00 reușești să vezi mai multe muzee, economia e considerabilă. Dar mai există și plăcerea de a merge așa, buluc, într-o veselie, coparticipând parcă la un jaf colectiv de artă și frumusețe. Iar angajații muzeelor îți stau la dispoziție, gata să-ți explice în mod gentil tot ce îi întrebi.

Mi-a făcut o enormă plăcere să vizitez în Vittoriano expoziția de talouri a Tamarei de Lempicka(1898-1980), regină a modernului. Pânze de o extraordinară frumusețe și expresivitate umană. Și apoi am mers prin Capitoliu, intrând în cabinetul Primarului Romei, în sala unde a fost semnat acordul de constituire a Uniunii Europene, apoi prin muzeele capitoline. Covoare, mozaicuri, tablouri, sculpturi, cripte. Sunt emoționante mai ales relicvele antichității, busturile filosofilor și împăraților, personajele Iliadei și Odiseei. Și e emoționantă Lupoaica, cu Romulus și Remus. E rea, Lupoaica, ți se face frică când o privești. Dar e mama noastră.