SEMNELE BUNE ALE UNOR REALITĂȚI RELE
Cortina încă nu ajunsese până la capăt, că au și răsunat acordurile puternice ale orchestrei, iar actorii au năvălit în scenă! Erau toți electrizați, își recitau rolul cu o pasiune vibrantă, vorbeau pe tonuri ridicate la maximum, râdeau și plângeau în hohote, iar sala se incendia, se ridica în picioare pentru a aplauda personajele nobile și pentru a striga înjurături către personajele ticăloase... De fapt, spectacolul despre care vreau să vorbesc este acela al campaniei electorale din Republica Moldova, care a demarat în tromba unui scandal-monstru. Și este un spectacol cu adevărat palpitant pentru scena politică a acestei țări, obișnuită până mai deunăzi cu piese lungi, plictisitoare, lipsite de vervă.
Amintim că miza cea mare a actualei campanii electorale este Președinția Republicii Moldova. Iar alegerile Președintelui vor fi concomitente cu cele parlamentare. Și se vor influența reciproc, în sensul că omul care va vota de exemplu ca Președinte pe actualul premier Vlad Filat, va fi tentat să-și dea votul și pentru partidul acestuia, PLDM, și viceversa. Rezultatul poate fi unul surprinzător. Un partid modest cum e Partidul Democrat ar putea fi tras în rândul partidelor majore de candidatul său pentru Președinție care este Marian Lupu și care are un raiting foarte bun. Cu consecința că alte partide, actualmente la putere, ar avea de pierdut multe sau chiar toate scaunele din Parlament. Și atunci ce mișcare ar trebui să bănuim noi că vor face aceste partide amenințate? Desigur, că vor deschide focul asupra lui Lupu din toate armele în dotare.
Ceea ce de fapt s-a și întâmplat. Ostilitățile au fost deschise de un oarecare Sergiu Mocanu, un tip care s-a avut de bine cu controversatul anticomunist Iurie Roșca, dar și cu cel mai mare comunist Vladimir Voronin, căruia i-a slujit ca consilier. Actualmente Mocanu este liderul unei invizibile mișcări Acțiunea Populară și scrie pe Unimedia.md . Deci, scandalul a fost declanșat de acesta, la 30 iulie, printr-o conferință de presă cu tema „Moldova fără mafie, Moldova fără Plahotniuc”, în care se declara că „Plahotniuc este numele regimului instalat la putere după ultimele alegeri parlamentare în Republica Moldova, iar esența acestui regim este politico-mafiotă”. Miliardarul Plahotniuc a fost învinuit că a acaparat cu ajutorul banilor săi principalele centre de putere din țară, justiția îi face jocul, politicienii îi fac lobby în parlament, jurnaliștii îi spală imaginea. Ar fi alungat o mulțime de persoane cumsecade din funcții pentru a-și pune în loc propriile marionete. Procurorul General Valeriu Zubco și Directorul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției Viorel Chetraru sunt în mrejele sale. Tot așa ziarul „Timpul” și Constantin Tănase, directorul acestuia. Însuși Marian Lupu este omul lui Plahotniuc. Cei vizați de Mocanu s-au grăbit să dezmintă și să contraatace. Plahotniuc a ieșit din umbra anonimatului mediatic în care stătuse până acuma și a respins, scârbit, insinuările ce i s-au adus. I-a intentat proces pentru calomniere lui Mocanu cerându-i despăgubiri de 2 milioane de lei(iar procuratura s-a grăbit să pună imediat sechestru pe apartamentul și bmw-ul pârâtului). I-a amenințat cu procese pe toți cei care vor îndrăzni să-i prejudicieze interesele. Zubco,Chetraru au dezmințit și ei. Iar Marian Lupu a lăsat să se înțeleagă că toată daravera își are originea în intrigile iscusit urzite de către dușmanii săi politici, care de fapt sunt toți foști prieteni: Vladimir Voronin sau Vladimir Filat. Dar mai degrabă Filat. Anume Filat e cel care îl atacă prin intermediul mercenarului Mocanu. Pentru ca să devină el Președinte. Amintim că a mai existat și o fază anterioară scandalului Plahotniuc: atunci când Filat a declarat că s-ar putea să candideze la funcția supremă în stat, Lupu l-a învinuit de trădarea înțelegerilor din cadrul alianței partidelor de guvernământ, care prevedea susținerea candidaturii lui Lupu la președinție. De fapt,înțelegerea aceasta ținea doar de procedura alegerii Președintelui de către Parlament.
Iată,cam așa arată tornada electorală care bântuie astăzi plaiurile mioritice ale Moldovei. Nu știm cu siguranță pe cât de adevărate sunt vorbele cu care jonglează politicienii și măscăricii pe care aceștia îi au în leafă. Dar ceea ce știm foarte bine e că nepotismul, corupția și fenomenele mafiote sunt o tristă realitate a Republicii Moldova. Iar faptul că această realitate este scoasă în vileag, fie chiar și cu titlu de pretext electoral, nu poate decât să ne bucure. E bine să avem și noi un justițialist ca Mocanu după cum italienii au un Antonio di Pietro,cu toate că comparația ar fi cam trasă de păr. E bine să avem un spectacol politic cu teme și motive moderne; legalitatea,drepturile omului sunt moderne, naționalismul e vetust.
Dar nu este bine, după părerea mea, să considerăm că noi, moldovenii, nu am fi în stare de a construi un stat decent, așa cum afirmă în următorul citat președinta Partidului Național-Liberal din Moldova Vitalia Pavlicenco. „...numai NATO și Unirea cu România ne va scăpa de această Mare Depresie,de lupta anormală pentru acapararea sferelor de influență în business și a sferelor controlate încă de Moscova... Și e poate mai bine așa, să aibă loc o Revoluție și să ne unim, odată și odată, cu Țara,decât să ne zbatem,fără nici o șansă,în veșnica Depresie generală a celui de-al doilea stat românesc.” Subsemnatul ar zice că, mai înainte de a invita pețitori din România și Europa, ar fi cazul să facem noi înșine ordine în propria curte. Căci, dacă nu suntem în stare de a ne autoguverna, mai putem spera că NATO și România vor avea plăcerea de a veni să ne măture ei prin casă?
Nessun commento:
Posta un commento