TU BEI ORI TU NU BEI?

FEBRĂ PREELECTORALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

„Țară neașezată”. Anume această expresie cu iz cronicăresc ar caracteriza cel mai bine Republica Moldova. O populație multietnică,orientată în diferite direcții politice și culturale,o clasă politică incapabilă să discute în mod civilizat într-un cadru democratic,lipsa unui „ciment” care ar închega o națiune abia născută și,ca un factor multiplicator din fața parantezei,sărăcia. Conform unui sondaj recent efectuat de compania Magenta Consulting,cea mai mare parte a moldovenilor – 70% – nutresc visul de a părăsi țara cum numai acest lucru ar fi posibil. În aceste condiții,când în societate domină percepția că corabia se duce la fund și că scapă cine poate,e greu de construit ceva durabil.
Și totuși,orice criză are un sfârșit. Și,după cum îmi spune intuiția,în toamna care bate la ușă se vor clarifica în Moldova multe lucruri. Căci referendumul din 5 septembrie va hotărî alegerea Președintelui Țării de către întreg poporul. După referendum va fi dizolvat parlamentul și va fi stabilită ziua alegerilor parlamentare și ale Președintelui. Și odată ce va avea un nou parlament,un nou Președinte și un nou guvern,țara va trebui să intre în mod inevitabil într-o perioadă de stabilitate. Asta în cazul când comuniștii nu-și iau revanșa și nu capătă majoritatea în Parlament. Sper din tot sufletul ca acest lucru să nu se întâmple.
Dacă lucrurile vor evolua anume așa,comuniștii fiind înlăturați ca niște vestigii prăfuite ale trecutului,Moldova ar putea în sfârșit „să se așeze”. Și bănuiesc că stabilitatea politică și eventuala prosperitate economică vor crea din melanjul etnic moldovenesc națiunea moldovenească. Această națiune există,dar nu s-a conturat încă de-a binelea din haosul primordial,nu e suficient de conștientă de sine,nu reușește să se autodefinească cu preciziune. De fapt,lucrul acesta îl văd foarte bine comuniștii și unii democrați moldoveni,care teoretizează intens pe această temă,dar refuză să-l vadă liberalii,care se declară români și punctum. Cred că liberalii greșesc,refuzând să ia parte la niște discușii importante sau făcând ironii de trei parale pe socoteala poporului moldovenesc polietnic. Cauza acestor inutile încrâncenări ar fi o confuzie terminologică. Se uită că cuvântul român are mai multe sensuri: a)etnic român; b)cetățean român; c)țăran șerb. Că vorbitorii de limbă română din Republica Moldova sunt etnici români ar trebui să fie un fapt indiscutabil. De fapt mărul discordiei nici nu e apartenența etnică. Atunci când un moldovean declară sus și tare că el nu este român,dar moldovan,ceea ce se are în vedere este cetățenia și acel unic fel de a fi pe care îl creează apartenența la un stat. Ca apartenență la o națiune-stat,român este și ungurul din Brașov,și ruteanul din Bucovina. Tot așa ar trebui să fie și în cazul Moldovei: sunt moldoveni și românii etnici,și vorbitorii celorlalte limbi conlocuitoare. Dar liberalii și o parte din intelectualitate refuză din start ideea de popor moldovenesc. Iar comuniștii vin cu aberația că poporul nostru moldovenesc vorbește limba „moldovenească”,nerecunoscându-se cu nesimțire meritele autorilor munteni și transilvăneni ai acelei limbi literare pe care ei înșiși o folosesc. Pe când adevărul este cât se poate de simplu: poporul moldovenesc există și vorbește limba română(atunci când o știe).
Este interesantă poziția multor italieni față de acest „a fi sau a nu fi” al moldovenilor. Rămân uimiți atunci când își dau seama că suntem un popor original și vrem totodată să ne topim în poporul vecin(a se vedea,de exemplu, http://moldinit.com/publ/i_moldavi_visti_da_un_italiano/5-1-0-557). E o tendință contrară spiritului timpului,zic aceștia. Dar am întâlnit și italieni pentru care anume reunirea Basarabiei cu România ar fi în spiritul timpului.
Moldovenii din Italia sunt divizați în această chestiune ca și cei din Patrie. Dar avându-se în vedere că la alegerile din 29 iulie 2009 majoritatea covârșitoare a acestora a votat cu liberalii,comuniștii din țară se tem de ei. Și,atunci când actualul guvern a dispus,în vederea referendului și a iminentelor alegeri, crearea a numeroase secții de vot suplimentare în străinătate – pentru Italia 20! – apoi comuniștii au strigat că ar fi o tentativă de fraudare. Au fost liniștiți,vor avea,normal,reprezentanții lor în comisiile electorale. Și dacă va fi cazul,vor avea tot dreptul să protesteze.
Așadar,Moldova și moldovenii de peste hotare sunt în fierbere. Se apropie o toamnă istorică,o toamnă decisivă. Vom fi ori nu vom fi? To be or not to be? Tu bei ori tu nu bei?