Cum l-au „muruit” pe Muruianu

CUM L-AU „MURUIT” PE MURUIANU

Un comunist și un totalitarist rămas în fruntea CSJ,Ion Muruianu,care a contribuit la aceea ca Republica Moldova să piardă la CEDO o grămadă de dosare și o grămadă de milioane de euro,și-a permis într-o luare de cuvânt să-și dea frâu liber supărării ce i-au provocat-o ziariștii cu critica lor și să-i numească pe aceștia „câini turbați”. Asta s-a înțeles din ceea ce au scris ziarele liberale ale Moldovei, „Timpul”, „Jurnal” și toate sit-urile progresiste din partea locului. Într-adevăr. Cum să numești un ziarist „câine turbat”? Mai ales după ce ziaristul a fost decorat cu Ordinul Republicii pentru meritul de a fi scris la gazetă contra partidului de guvernământ! Dar chiar dacă n-a fost decorat,totuna a contribuit la biruința opoziției și crede că meritele sale în fața patriei și poporului sunt mari. Deci poate un ziarist progresist să fie numit câine turbat? Nu,domnule,nu poate,e o crimă de lèse-majesté foarte gravă. Și jurnaliștii progresiști încep să-ți demonstreze cu lux de amănunte că presa,într-o țară democratică,îți dai seama,trebuie să fie o a patra putere,că presa moldovenească progresistă a luptat,domnule,nu șagă,că... Prin urmare, „câinii turbați” l-au „muruit” pe săracu' Muruianu pe paginile ziarelor până când acesta n-a mai reușit să se recunoască în oglindă,după care au ieșit să protesteze în stradă contra odiosului. În sfârșit,tămbălăul mediatic de proporții universale cât pe ce nu a dus la demiterea lui Muruianu de către parlament. A,aflu azi că parlamentul l-a și demis.
Maledizione. Vă spun sincer că treaba asta nu-mi place. Anzi,mi fa veramente schifo. Să demiți un înalt funcționar numai pentru niște vorbe ceva mai colorate? Să-l pui la stâlpul infamiei,să-l faci vinovat de denigrarea breslei jurnaliștilor din rațiuni comunisto-totalitariste doar pentru că acesta a criticat jurnaliștii? Ei bine,dar jurnaliștii sunt infailibili? Nu îl apăr pe Muruianu,pentru că nu-l cunosc. Dar dacă a greșit,atunci să se facă o liniștită cercetare a activității sale de către organele competente,să se scrie un raport,în sfârșit să fie demis dacă o merită,dar respectându-se întocmai procedura și litera legii. Dura lex,sed lex. Pereat mundus,fiat justitia. Ori poate nu-i așa? Ori poate ne place mai tare vorba marinarului Jelezneakov „Karaul ustal”? Nu știu voi,dar eu am impresia că în Moldova are loc o campanie de purificare politică,una purga, realizată cu urât-mirositoare procedee bolșevice. Uite un titlu din „Timpul”:„Brigada „Fulger” e condusă de un...ministru comunist”. Ei și? Ce vor să-mi spună punctele de suspensie? De ce ar trebui să-l preocupe pe cineva convingerile politice ale unui militar? A dat jurământul? Să fie bun să-și slujească patria,dacă e comunist,anarhist,baptist,onanist...etc., etc., nu ne interesează! Dar nu ne interesează chiar deloc,cavolo!
Dar să ne întoarcem la muruiala noastră. Și să mergem la origini,la discursul din 13 februarie 2010 al Președintelui Curții Supreme de Justiție la adunarea generală a judecătorilor,de la care s-a și declanșat cataclismul. Și întrebarea e urmatoarea. Oare chiar a fost așa de prost acest om suspus ca să se apuce de criticat de-a valma,fără niciun fel de discernământ,toată onorata tagmă a jurnaliștilor,după cum este învinuit? Dar iată alineatul care a zădărât câinii: „Înainte de a trece la subiectul propriu-zis al discursului anunțat cred că am obligația să evidențiez așa-zisul fenomen al „condamnărilor” statului la CEDO și consider important și oportun să declar,cu toată responsabilitatea,că pe marginea numitului fenomen se fac diverse speculații și insinuații neghioabe,unele mai șocante decât altele,dar ele toate,laolaltă,urmăresc minimum 3(trei) țeluri:1) reclamă(publicitate) pentru unii avocați; 2)lustruirea fariseică a imaginii unora și ponegrirea,cu orice preț,a altor magistrați; 3)defăimarea premeditată a întregului sistem judiciar și a statului în consecință. Un rol diabolic și distructiv în această afacere îl joacă mass-media,care,fiind prin definiție dulăii de gardă ai societății,se transformă uneori,să-mi fie scuzată expresia,în câini turbați,care devin periculoși pentru societate prin minciunile pe care le răspândesc și prin intoxicarea cu dezinformații a opiniei publice referitor la întregul corp de judecători. Totodată,nu trebuie să uităm că judecătorii nu sunt oameni cu cap-de-fontă,iar condițiile proaste în care activează și supunerea zilnică unor critici dure și distructive constituie,de fapt,metode indirecte de presiune asupra justiției.”
E allora... Nu poți zice că stilul lui Muruianu ar fi delicat și distins. Ca unui judecător i-ar fi stat mult mai bine dacă evita epitetele neghioabe,fariseică,diabolic. Dar îi găsesc totuși o scuză:a învățat să vorbească așa citindu-i și ascultându-i pe jurnaliștii din țara sa,bănuiesc chiar că este un fan al săptămânalului „Literatura și Arta”. Dar noutatea cea mare a lecturii discursului lui Muruianu e alta,și anume aceea că omul nostru,cu toate defectele pe care le are stilul său,nu intenționează să interzică gazetăria și nici să-i aresteze pe gazetari. Nu neagă rolul presei într-o societate democratică. Subscrie cu dragă inimă la ideea că jurnaliștii sunt dulăii de gardă ai societății. Atât doar că își permite să dezvolte un pic metafora dulăilor,zicând că acești dulăi se transformă – și Muruianu nu uită să pronunțe,fiți atenți,cuvântul uneori – în câini turbați. Având în vedere atacurile de presă la adresa unor judecători sau chiar la adresa sa,atacuri,care,în opinia lui Muruianu,sunt violente,nefondate și deci turbate. Ei bine,oare chiar presa moldovenească e atât de inocentă și imaculată și infailibilă ca să nu poată suporta liniștită o atare învinuire? Vai! Ne-a făcut câini turbați! Și noi suntem doar dulăi de gardă. Nu se poate! Intolerabil! Să fie destituit!
Niște câini normali cum ar fi procedat? I-ar fi luat urma lui Muruianu prin dosare,l-ar fi hăituit prin procese,ar fi trecut gardul vieții lui private și ar fi scormonit să găsească compromat-uri. Ham într-o parte,ham în alta,ham,ham. Ai noștri,dulăii noștri de gardă adică,nu. S-au aninat de un fleac și au început:ham-ham-ham-ham-ham-ham... Și nici nu le pasă că,în felul acesta,își compromit ei credibilitatea și toarnă apă la moara cuiva care deja a făcut suficientă făină în țara noastră. Ce-i cu dânșii? Că doar nu-s turbați?.. Mannàggia,Moldova.
Aceasta e părerea mea. Ham-ham. Bau-bau. Nu mă destituiți,vă rog,îmi cer scuze anticipat.