Despre refacerea virginității la moldoveni

DESPRE REFACEREA VIRGINITĂȚII LA MOLDOVENI

Ideea libertății absolute care guvernează civilizația occidentală de azi este un zeu atotputernic. Nimeni nu reușește să se sustragă imperativelor sale. Omul este liber! Omul are dreptul! Trăiască democrația! Zeul libertății condamnă regimurile tiranice și totalitare. Condamnă pe soții care-și bat nevestele. Condamnă exploatarea muncii copiilor. Condamnă condamnările la moarte. Să cârtești contra zeului libertății este riscant:poți trece drept un conservator și un regresist. Și așa se face că de frica animaliștilor nu pot să recunosc în public că,în naivitatea mea țărănească,am luat cu mână proprie viața atâtor iepuri,găini,iezi,viței,porci. De frica moraliștilor nu pot deschide gura să zic că am prășit cu copiii mei minori la păpușoi,după cum nu pot zice că da,pedeapsa cu moartea,uneori,îmi pare rațională. De frica altor progresiști mă voi gândi bine înainte de a face afirmația că îmi par ridicole căsătoriile dintre persoanele de același sex. Zeul libertății,prin urmare,mă face să trăiesc cu frica-n sân. E o glumă,desigur.
Dar ceea ce mă sperie cu adevărat e snobismul,și încrâncenarea demolatoare,cu care proaspeții convertiți ai Libertății din Republica Moldova se apucă de judecat trecutul sovietic. Nu exista libertate în Uniunea Sovietică. Existau deportări,KGB,gulaguri. Și au dreptate,cum nu. Numai că se uită un lucru foarte însemnat. Pe lângă kgb și gulaguri a mai existat și o țară plină de școli și biblioteci și săli de concert. O țară cu impresionante ritmuri de creștere economică. Cu mulți copii și cu tabere de vară pentru copii. Cu nunți și veselie în satele moldovenești. Cu o cultură sovietică multinațională impresionantă. Cu mândria moldovenilor pentru vinurile și fructele lor,dar și pentru E.Doga, I.Druță, M.Volontir, S.Rotaru. Acești snobi ai libertății dau la gunoi perioada sovietică ca pe ceva rușinos. Ei se vor popor român și gata. Vor cu orice preț să-și refacă virginitatea națională pierdută. Da,ne-au frecat rușii,dar noi nu vrem ca să ne fi frecat. Păi v-au frecat oricum,au făcut din voi popor sovietic moldovenesc,e un fapt istoric,n-aveți încotro. Da,dar noi nu vrem! Noi vrem să fim popor român! Vreți,dar nu sunteți,măi.
Această atitudine mă deranjează prin strigătoarea ei superficialitate. Orice societate se conduce de o sumă de reguli. Nu poate exista,și nici nu cred că trebuie,libertate absolută. Și apoi,omul din cele mai libere țări ale apusului este adeseori apăsat de dure necesități și poate fi victimă a unor inimaginabile abuzuri. Libertatea cuvântului,a proprietății private nu sunt decât niște reguli și nu aduc fericirea de la sine. Societatea sovietică își avea regulile ei,la care omul se adapta. Era adeseori rigidă,birocratizată,greoaie. Ridicolă. Cu atât mai mare era meritul celor care se luau de piept cu ea. Sistemul sovietic totalitarist nu era o mașinărie infernală. Avea un chip uman,în sensul că nacialnicii erau oameni cu capul între urechi. Puteai să vorbești cu acești monștri,să-i rogi,să încerci să-i atragi de partea ta. Meritul cel mare al tinerilor intelectuali moldoveni — Bucov,Lupan,Coroban – care au ales în 1940 Uniunea Sovietică din convingeri comuniste,a fost acela de a fi dialogat cu monstrul și de a-l fi convins să accepte moștenirea noastră culturală românească. Atunci când Stalin era încă viu. Dacă am fi avut mai multă personalitate,dacă nu ne-ar fi fost frică să deschidem gura,dacă nu am fi fost atât de ticăloși anume noi,moldovenii,sunt sigur că și foametea din 46-47 nu ar fi avut un bilanț atât de greu. Nu ne-am răsculat;și e vina noastră.
Perioada sovietică trebuie asumată cu toată responsabilitatea. E istoria noastră adevărată,cu binele și răul ei. Să vorbim cu dragă inimă de ce a fost frumos în acele vremuri. Să condamnăm ticăloșiile. Dacă vom considera că rusul a fost doar ocupantul venit pe pământul nostru să ne exploateze și să ne deznaționalizeze,nu ajungem departe. Nu trebuie să ne lăsăm în prada unor clișee ieftine care n-au nimic comun cu istoria. Nu ne fură nimeni identitatea noastră etnică românească dacă vom considera că suntem o națiune împreună cu toți cei care locuiesc în Republica Moldova,fie ei ruși,ucraineni sau găgăuzi. Societatea sovietică din care ne tragem a avut virtuțile ei. A fost,de exemplu,mult mai decentă decât regimul ceaușist din România. A înțelege,a analiza istoria și omul în istorie este un lucru care ne-ar face mult mai mare cinste decât a înjura totalitarismul și pe ocupantul rus.
Experiența sovietică,contactul spiritual cu atâtea popoare,faptul că Moldova noastră e o țară multinațională și nu mononațională,situarea noastră la o răspântie de civilizații diferite sunt atuurile noastre,bogăția noastră. Și nu mai trebuie să plângem după virginitatea pierdută.