Duminică, 26 aprilie 2020

Mă plimb pe terasa casei și sunt mulțumit. Am prânzit cu spaghetti cu dovlecei și roșii crude. Și vin alb. Foarte bune. E cald. Pe cerul albastru zboară nori albi. Un pescăruș se luptă cu o cioară, vrând să cucerească un loc pentru un cuib pe acoperiș, unde va depune ouăle.

Soarele ucide virușii, zic. Soarele și vara sunt patria mea. O femeie pe balconul de alături fumează, în mod absurd. Oamenii sunt ignoranți și absurzi, îmi zic. În loc să faci pași și să admiri norii albi, tu te așezi, de tânăr, pe un scaun și fumezi ca un bătrân din timpurile demult apuse. Oamenii se tem de vaccinuri, de dârele albe ale avioanelor, de 5G. Sunt fericit că n-am cântat păunii, zicea Grigore Vieru, într-o poezie care îmi plăcea foarte mult. Sunt fericit acum că nu cred în prostiile mulțimii. Că vreau să mă vaccinez. Că vreau 5G. Că îmi plac dârele albe de abur condensat ale avioanelor în înălțimile celeste.

Și mai sunt fericit că aici, în Italia, m-am vaccinat definitiv contra oricărui rasism și naționalism. Italia poate fi rasistă și naționalistă, dar elitele acestei țări nu iartă rasismul și naționalismul. Prea au suferit din cauza lor. Și eu sunt de partea acestor elite culte.

 Iată de ce nu înțeleg cum oare se poate întâmpla ca unii compatrioți moldoveni de ai mei să mai folosească îmbinări de cuvinte ca „fărâmă de neam”, atunci când e vorba de poporul Republicii Moldova.

 Fărâmă de neam? Fărâme de neamuri! Amalgam de neamuri! Poporul Republicii Moldova. Națiunea moldovenească, dacă vreți.

Da. Săraca națiune condusă în mod iresponsabil spre prăpastie, batjocorită acasă, alungată „la Italia”, „la Franța” etc. Săraca națiune pe care, ca să vezi, nici luminatul Occident nu reușește s-o lumineze.

Dar nu face să fiu trist pentru asta. Foarte bune spaghettele cu dovlecei!