CATASTROFA

 

Un prinț din Levant, îndrăgind vânătoarea, s-a dus  în Pădurea Domnească, din raionul Fălești Republica Moldova.  Să vâneze mistreți.  Prințul se chema Valeriu Zubco, Procurorul General al țării. Suita sa cuprindea mai mulți demnitari suspuși, judecători și oameni de afaceri: Ion Pleşca, preşedintele Curţii de Apel Chişinău (CAC), Gheorghe Creţu, vicepreşedintele aceleiaşi instanţe, Ion Lupu, directorul Agenţiei Moldsilva și alții.  Atunci când mistrețul a apărut din tufișuri, hăituit de gonași, procurorii i-au pronunțat sentința și au apăsat pe trăgaci.

Nu se știe dacă mistrețul a fost nimerit. Dar unul din gonași s-a cârligat la pământ, iar zăpada de sub el s-a făcut roșie.

Și așa s-a întâmplat că pe 23 decembrie 2012, la orele 13.35, în curtea spitalului raional Fălești a intrat un jeep negru cu numere de Chișinău. Trei oameni în uniforme de camuflaj au coborât din el, doi l-au luat de subsuori pe al patrulea, care nu se ținea pe picioare. Au intrat în spital. „Ce are?” – a întrebat domnișoara Inga Gligor, sora medicală de serviciu în secția de internare. „Are hernie”, a răspuns unul din bărbați, zâmbindu-se a râde. „Cum îl cheamă?” „Se numește Sorin. Să nu anunți pe nimeni”.  Cei trei care l-au adus pe Sorin au refuzat să se prezinte. Au urcat în jeep-ul negru și duși au fost. Iar Inga Gligor și-a anunțat și superiorii, și poliția. 

 Sorin Paciu, tânărul de 34 de ani, abandonat cu burta ciuruită în spital de cei trei crai, avea să moară în noaptea de Crăciun și să fie înmormântat pe 27 decembrie la Chișinău, în cimitirul de pe str. Armenească. Era un om de afaceri, se zice că a mers la vânătoare cu aparatul de fotografiat, ca să facă poze pentru fiica sa de trei ani.

Până la decesul lui Paciu, întâmplarea de mai sus a fost un caz tragic la vânătoare, ca atâtea altele. După deces însă banala tragedie, de la felul cum a fost gestionată de cei implicați, devine o catastrofă de proporții, care crește ca o avalanșă pe zi ce trece. Nu este făcută o autopsie a cadavrului, nu este găsit corpul delictului, alicele sau gloanțele care l-au ciuruit pe Paciu, poliția deschide dosarul dar rămâne într-o așteptare suspectă, iar înmormântarea seamănă cu o spălare în grabă a urmelor.  Nicio instituție de stat nu face publică informația, tace procuratura, tace poliția, tace Moldsilva. Procurorul General Valeriu Zubco participă pe 26 decembrie la ședința Consiliului Superior al Magistraturii, unde ar fi putut dezvălui cazul, dar nu se răsuflă cu niciun cuvânt. După care pleacă în vacanță. Cazul explodează abia pe 6 ianuarie, în ajunul Crăciunului „pe vechi”, prin conferința de presă a lui Sergiu Mocanu, președintele Mișcării Populare Antimafie, care îl acuză pe Valeriu Zubco de uciderea lui Sorin Paciu. Ceea ce urmează e un spectacol absolut indecent.

În loc să dea o explicație plauzibilă faptelor și tăcerilor nejustificate ale instituției pe care o reprezintă, în loc să demisioneze din funcție pentru a evita conflictul de interese în cercetarea dosarului, Zubco își apără cu o declarație de presă propria nevinovăție și îl învinuiește pe Mocanu de rea-credință, afirmând că acesta ar șantaja procuratura pentru a obține revizuirea cazului feciorilor săi condamnați.   «Neg categoric acuzaţiile de omor lansate la adresa mea de către cetăţeanul Sergiu Mocanu. Este evident că dacă o astfel de acuzaţie s-ar confirma, demisia mea ar fi iminentă şi răspunderea în faţa legii, de asemenea. Să lansezi o astfel de campanie murdară  la adresa unui om, indiferent cine ar fi acesta, să alegi un moment ca cel al Sfintelor Sărbători pentru a face asta este o dovadă de cinism care depăşeşte orice limită. Acest lucru este valabil şi pentru cei care au sprijinit această campanie, prin lansarea de insinuări şi aprecieri. Sunt gata să mă supun anchetei oricărei instituţii a statului, dar nu mă voi transforma în «carne de tun» în campaniile murdare ale unora sau pentru luptele dintre politicieni pentru funcţia de procuror general» -  afirmă  Zubco, care, să observăm, este gata să se supună anchetei rămânând în același timp în scaunul Procurorului General. Nu mă pot abține de a face o altă observație malițioasă, cu privire la nemărginita pioșenie a domnului procuror. Cum, zice acesta, să faci acuzații în timpul Sfintelor Sărbători, ce cinism!

 La fel de pios de altfel a fost și Președintele Nicolae Timofti, și domnia sa jurist de carieră, care nu a răspuns unui jurnalist asupra cazului pe motiv că „este sărbătoare”.

Dar cireașa de pe tort în tot acest spectacol „de sărbătoare” a pus-o ex-Președintele RM și președintele Partidului Liberal Mihai Ghimpu. Dumnealui a publicat pe contul său de facebook o halucinantă declarație. La început nici nu îmi venea să cred că-i aparține, părea o făcătură, căci stilul ei nu se deosebea cu mult de acela al babei care își dădea cu părerea că Biblia o fi fost scrisă de Eminescu. Dar nefiind dezmințită, nu ne rămâne decât să o considerăm autentică. Iată un fragment: „Nu ştiu dacă am dreptate, dar îmi pare că viaţa însăşi este o durere pentru fiecare dintre noi, pentru unii aceasta vine mai devreme, pentru alţii – mai târziu, dar oricum viaţa e cu durere. Eu, însă, dragi prieteni, vă doresc doar fericire. Să fiţi în paza Domnului mulţi ani înainte. Ştiu că sunt aşteptat acasă, inclusiv pentru a răspunde la întrebări legate de vânătoarea din Pădurea Domnească, de moartea lui Sorin Paciu, de ancheta accidentului. Mai bine răspund, de aici, din depărtare, din zona Banatului. Vânătoarea din Pădurea Domnescă, soldată cu moartea lui Sorin Paciu este, după cum am spus, o mare tragedie, o tragedie a vieţii noaste, o tragedie care i se poate întâmpla oricăruia dintre noi, dar în mod diferit, în funcţie de circumstantele momentului şi a locului, atunci când moartea iese la plimbare. Să fim foarte atenţi, este rugămintea mea pentru toţi, mai ales când ştim că moartea este la un pas de fiecare dintre noi. Indiferent de ce am simţit ieri şi ce voi simţi mâine, adevărul şi legea este răspunsul meu.
Dumnezeu să te odihnească în linişte, Sorine! Iartă-l, Doamne, şi pe cel care, din neştire, a luat viaţa lui Sorin!”

În 1061 de cuvinte ale acestui delir folcloristic juristul Ghimpu, căci e jurist, nu scrie o propoziție despre încercarea de a mușamaliza cazul, despre conflictul de interese, despre demisie, despre omertà.

Ca să închei în grabă povestea indecentului spectacol, voi spune că premierul Filat a acuzat organele puterii că a aflat despre întâmplare din ziare și a cerut să se ia măsuri urgente, demisia lui Zubco, sedința Consiliului AIE, ședința Parlamentului. Dar poziția sa este slabă, căci depinde de algoritmul după care s-au împărțit posturile în Alianță și îi plouă asupra capului sumedenie de învinuiri, drepte și nedrepte...

 Așadar, din toată istoria aceasta partidele AIE, organele statului, Președintele țării ies cu o imagine rău șifonată, ceea ce aruncă în brațele disperării electoratul progresist care nu va mai ști cu cine să voteze la următoarele alegeri. Rămâne dezamăgită și Europa, care a oferit un enorm credit de încredere actualei conduceri. Se bucură comuniștii, cărora le pică lapte în păsat. În ceea ce privește mass media, scandalul în curs a făcut multă lumină, publicul înțelegând cine este independent cu adevărat și cine este aservit puterii sau sacului cu bani.

Iară noi? Noi, emigranții? Ce avem de spus cu privire la catastrofa moldovenească noi? Să apărăm Alianța până la ultima suflare, așa cum o face cu mult spirit partinic Dorin Dușciac în „Gazeta Basarabiei”? Cu un an în urmă în Italia naufragia din cauza unei criminale iresponsabilități Costa Concordia. Dezamăgiți, italienii au avut totuși consolarea cuvintelor  pe care un oficial al statului, Gregorio de Falco, le-a adresat dezertorului Schettino, cuvinte pline de demnitate și pasiune civilă. Nouă, moldovenilor, această consolare nu ne-a dat-o niciun reprezentant al statului nostru. Și tare mă tem ca statul nostru să nu se transforme într-o pădure nepătrunsă, într-un codru cu inimă neagră… Iar între timp buna Valentina Ursu, de la Radio Europa Liberă, ne tot întreabă când ne întoarcem definitiv acasă, la baștina noastră folclorică, la plaiul nostru mioritic.

 Ah, am veni noi acasă chiar mâine, doamnă Valentina, numai că ne cam temem de mistreți.