Despre națiunea moldovenească, cu Victor Stepaniuc

Națiunea moldovenească | Critic Atac

www.criticatac.ro

De fiecare dată când este adusă în discuție nevinovatul termen de națiune moldovenească, imediat își fac apariția și „negaționiștii“ ei. Națiunea românească, afirmă aceștia, confundând națiunea cu vorbitorii nativi ai unei limbi, ne cuprinde și pe noi. După ei, națiunea moldovenească este doar produ...

 ·  ·  · Condividi · 22 ore fa

• • 

    Stepaniuc Victor Am scris la aceasta tema teza de doctorat. Denigratorii si oponentii directi ai identitatii moldovenesti ,care nu recunosc statalitatea si natiunea moldoveneasca au incercat sa -mi retraga titlu doar din cauza ca am abordat cu argumente stiintifice acest subiect. Nu le-a reusit ...Ma bucur ca Domnia Voastra veniti cu o analiza obiectiva a realitatilor istorice si politico-juridice la acest subiect. Indiscutabil, NATIUNEA MOLDOVENEASCA EXISTA! Si nu este meritul lui Stalin, dar a moldovenilor (basarabenilor) care in 1917 din initiativa de jos au creat Republica Democratica Moldoveneasca si au pus bazele noii statalitati moldovenesti , care este concomitent o renastere a statalitatii moldovenesti anihilate in 1862 ...Succese!

    6 ore fa · 
  • 

    Victor Druță Vă mulțumesc de complimente, domnule Stepaniuc. Dar, cu toate că nu am îndoieli în privința existenței națiunii moldovenești, cred totuși că noi, moldovenii, nu trebuie să ne declarăm urmașii unici și cei mai adevărați ai statalității moldovenești medievale. Și România este moștenitoarea de drept a Moldovei istorice. Cu atât mai mult cu cât națiunea moldovenească datorează foarte mult nu numai Moldovei de până la 1812, dar direct națiunii române. După cum ați văzut din articolul meu, eu consider că prezența basarabenilor în hotarele României în perioada interbelică este fundamentală pentru Republica Moldova. Anume între 1918-1940, 1941-1944 noi am relegat firele rupte ale continuității istorice și culturale cu Moldova istorică. Anume atunci am însușit limba și cultura română moderne, iar prima generație a intelectualilor sovietici moldoveni a transplantat în Moldova Sovietică această limbă și cultură română moderne, pe care mulți naivi de azi le consideră neaoșe moldovenești de când lumea. Îmi este deci străină românofobia, respect România, cred că limba noastră este limba română și, în principiu, nu am nimic împotriva unirii celor două state și două națiuni. Dar am tot respectul și față de acea mare comunitate de oameni, față de acea uniune de popoare care a fost Uniunea Sovietică.
    Acceptarea ideii națiunii moldovenești, construcția deliberată a națiunii moldovenești de către societatea moldovenească cred că ar reprezenta soluția conflictului care macină actualmente Republica Moldova. Națiunea moldovenească trebuie să-i îmbrățișeze pe toți cetățenii moldoveni, fără deosebire de limbă. Să-i îndemne să se unească într-o comunitate civică de oameni responsabili care își construiesc un viitor de pace și bunăstare. Limba de comunicare a acestei comunități nu poate fi decât limba română, limba majorității, cu tot respectul și toate libertățile pentru celelalte limbi.
    De ce limba română și nu limba moldovenească? De aceea că limba română este limba noastră literară, care nu corespunde cu limba poporului de la sate și nu vine numai din Moldova. Limba noastră literară nu este numai limba anonimilor din popor, dar și rezultatul muncii a generații de cărturari. Au muncit la ea călugării mânăstirilor din Muntenia, Transilvania și Moldova, cronicarii moldoveni, corifeii Școlii Ardelene, Ion Heliade Rădulescu, Eminescu, Maiorescu, Arghezi... Nu există deci o limbă literară care să fie numai moldovenească. Limba moldovenească literară este un produs ilegal, un furt intelectual, o contrafacere a etichetei unui produs general recunoscut. E ca și cum cineva ar vinde parmezanul drept brânză de Vărzărești.
    Dar dacă o limbă literară moldovenească nu există, poate în schimb exista o națiune moldovenească. Românofobia, rusofobia și limba moldovenească sunt moartea națiunii moldovenești.