VARA FIERBINTE A LUI VLADIMIR FILAT

UN AUGUST FIERBINTE PENTRU VLADIMIR FILAT

Alianței pentru Integrarea Europeană, formată din partidele Democrat-Liberal, Liberal și Democrat, i s-a prezis că va muri încă din fașă. Atunci, în acel iulie 2009 cand a venit la putere. N-a murit. A supraviețuit unor anticipate. Dar certurile dintre șefii marilor partide au continuat. Între timp Moldova a împlinit 20 de ani. Timpul a avut mare răbdare și cu Moldova, și cu Alianța.

Orice s-ar zice, premierul Vladimir Filat a guvernat țara cu hotărâre. Partidul Liberal Democrat din Moldova, care este partidul său, a obținut un frumos rezultat la recentele alegeri locale: i-a depășit, el singur, pe comuniști, căpătând mai multe locuri de consilieri și președinți de consilii decât aceștia. Pentru ziua Independenței, 27 august, la Chișinău a fost organizată o paradă militară. Dar acest premier bun - căci altul mai bun nu cred că am avut – are de suferit în ultimul timp niște atacuri furibunde. Este criticat de la stânga și de la dreapta, pe drept și pe nedrept.

Extremiștii religioși din unele organizații ortodoxe, cum ar fi de exemplu „Sfânta Maica Matrona”, dar și Mitropolia Moldovei, dar și Partidul Popular Creștin-Democrat, l-au învinuit pe premier de înregistrarea cultului islamic în Republica Moldova. E de mirare cum aceste preacuvioase fețe și oameni politici care poartă și cravată se opun unor drepturi care existau chiar și în Uniunea Sovietică. Și apoi vrem să intrăm în Europa? Din cauza presiunilor bisericii asupra guvernului înregistrarea islamului a fost întârziată ani buni de zile și a trebuit ca oficialii europeni să preseze asupra Chișinăului pentru ca problema să fie rezolvată. Iar când în sfârșit lucrul a fost făcut preoțimea a protestat din nou. Probabil, Vladimir Filat nu a vrut să se certe cu mitropolia și a promis că chestiunea va fi reexaminată. Între timp preoții au mers sub ferestrele casei ex-ministrului justiției Alexandru Tănase ca să strige amenințări și injurii, căci anume Tănase semnase înregistrarea Ligii Islamice. Iar Tănase a făcut imediat o conferință de presă în care a pus toate punctele pe i și în care l-a învinuit pe primul ministru de joc dublu. Și pe bună dreptate, căci Filat trebuia să dea dovadă de ceva mai multă principialitate, ca de altfel și în cazul cu faimoasa cărțulie de educație sexuală a copiilor, aproape că retrasă din comerț din cauza protestelor organizațiilor bisericești.

Aceleași organizații au protestat desigur și împotriva adoptării legii contra discriminării sexuale. Iar premierul Filat iarăși s-a ferit să ia o atitudine tranșantă.

Dar unul din atacurile cele mai dure și mai absurde pe care le-a suportat premierul în această vară a fost legat de o decizie a ministerului învățământului care prevedea că disciplina de studiu Istoria Românilor va fi denumită pur și simplu Istoria, școala moldovenească aliniindu-se în felul acesta la standardele românești și europene. Cu toate că ministrul învățământului a explicat că istoria românilor nu a fost anulată și că va fi studiată în continuare, asupra guvernului și asupra lui Filat a plouat cu critici și blesteme. A excelat în această privință ziarul „Timpul”, pe paginile căruia premierul a fost făcut cu ou și cu oțet.

Nici cu sărbătorirea zilei Independenței Filat nu a nimerit-o bine. Cum să faci paradă militară? Dar oare suntem noi un popor războinic? Dar oare e frumos să facem să mărșăluiască prin Piața Marii Adunări Naționale tehnica asta militară rusească?.. Sunt sigur că, dacă nu s-ar fi făcut parada, cineva i-ar fi reproșat premierului că trebuia s-o facă, oricum sunt 20 de ani de glorioasă independență!

Un alt reproș adus lui Filat este acela al tratativelor secrete cu Vladimir Voronin. Le-ar face în vederea alegerii președintelui țării care ar trebui să fie chiar el, Filat!

Între timp vremea trece și țara nu are un președinte. Alte alegeri anticipate ar fi un dezastru. Plus la toate și noi, emigranții moldoveni, mai vrem nu știu ce. În acest august reprezentanții diasporei s-au întrunit din nou la Chișinău la o mare conferință( anul trecut fusese congres). Conferința s-a numit „Cultura Toleranței, Valorile Comune, Dialogul Intercultural: 20 de ani de realizări”. Domnul Filat a fost gentil, i-a salutat pe participanți, a promis unele lucruri. Vorbim despre ele cu alt prilej.

CEAINICUL ZBURATOR

CEAINICUL ZBURATOR AL LUI BERTRAN RUSSELL ZBOARA DEASUPRA MOLDOVEI

Crucea mântuirii neamului românesc

„Dacă aș afirma într-o bună zi că între Pământ și Marte, pe o orbită eliptică în jurul Soarelui, zboară un ceainic de porțelan, nimeni nu ar putea să-mi contrazică ipoteza. Ar trebui doar să mai adaug că ceainicul este prea mic pentru ca să poată fi detectat de cele mai puternice telescoape ale pământenilor. Dar ce s-ar întâmpla dacă m-aș apuca să zic cum că, odată ce ipoteza mea nu poate fi contrazisă de nimeni, cel ce se îndoiește de existența ceainicului meu zburător comite un act de intolerabilă obrăznicie? Probabil, lumea ar crede că m-am smintit. Să admitem însă că despre existența ceainicului zburător mărturisesc cărțile sfinte ale antichității, ori că ceainicul zburător este acel lucru sfânt despre care le vorbesc copiilor învățătorii la școală. Ce ar păți în acest caz temerarul care se va îndoi în Ceainicul de Porțelan? În evul mediu, l-ar păpa inchiziția. În vremi mai luminate, cum e a noastră, și-ar face faimă de om excentric și i s-ar recomanda un psihiatru.”

Așa vorbea gânditorul englez Bertran Russell despre credința în dumnezeu, care se bazează în primul rând pe niște convenții sociale, pe conformismul oamenilor, pe spiritul de turmă.

Pe meleagurile mioritice pe B. Russell nu-l ascultă nimeni. Popoarele român și moldovenesc cred, și cred tare! La București se construiește Catedrala Mântuirii Neamului. La Nisporeni, în Republica Moldova, iată că a fost ridicată o Cruce a Mântuirii Neamului Românesc. Amândouă obiectele de cult au o destinație exclusivă: neamul românesc. Cui îi pasă că creștinismul nu a făcut deosebire dintre grec și evreu? Dacă însă românii critică, pe CriticAtac, și BOR-ul, și Catedrala Mântuirii(bântuirii) Neamului, apoi moldovenii îs cam pasivi. Se văd câteva articolașe pe Curaj.Net, dar e puțin.

CONTRARIAT DE FILAT

NU POȚI ÎMPĂCA CAPRA CU VARZA

Nu strangulati Libertatea!

Observ că domnul Filat are mare slăbiciune față de fețele bisericești. Atunci când popimea a protestat împotriva unei nevinovate cărțulii despre educația sexuală, domnul Filat a dat ordin ca broșura să fie scoasă din comerț. Ei, nu a mai fost ea chiar scoasă, căci Filat nu e Stalin și nici M.S. Regele Carol ll, dar ceva măsuri au fost luate totuși. Iar atunci când mitropolitul l-a rugat să anuleze înregistrarea islamului din Republica Moldova, Filat iarăși nu a putut să zică nu. Bine, sfinția voastră, vom examina problema la guvern. Dar cum naiba s-o mai examinezi când înregistrarea islamului, și așa întârziată, a fost făcută cu respectarea tuturor legilor constituției și în conformitate cu spiritul toleranței și libertății de conștiință din toată lumea civilizată?

Deci, ceea ce i-a reproșat lui Filat Alexandru Tănase, în legătură cu protestele pe care niște extremiști religioși le organizaseră sub ferestrele casei domnului A.Tănase, este valabil: Filat se face vinovat de lipsă de principialitate, știe că nu poți să interzici islamul și educația sexuală, dar vrea să se pună bine și cu biserica.

 O face din dorința de a manevra printre stâncile politicii? Ori din incertitudine ideologică? Aceasta-i întrebarea.

„LITERATURA ȘI ARTA” - CARTAGINA NOASTRĂ INTERIOARĂ

23 febbraio 2010

„LITERATURA ȘI ARTA” - CARTAGINA NOASTRĂ INTERIOARĂ

„LITERATURA ȘI ARTA" - CARTAGINA NOASTRĂ INTERIOARĂ
(scrisoare unui amic)
Dragă prietene,
aflu din cele ce-mi scrii despre Moldova că citești cu plăcere „Literatura și Arta”, pe care o consideri unicul ziar combativ din țara noastră. Îți respect părerea, dar vreau totuși să-ți dovedesc că săptămânalul acesta lucrează contra progresului și contra poporului nostru. Da, cred că, cu toate că este declarat anticomunist și declarat unionist, iar noi suntem amândoi și anticomuniști, și unioniști, trebuie să combatem acest ziar din toate puterile. Pentru că mijloacele cu care instituția lui N. Dabija vrea să-și atingă scopurile sunt inacceptabile pentru mine și pentru tine. Deci, voi pleda și eu, după cum vezi, pentru aceea ca mijloacele să nu fie scuzate, ci învinuite și chiar puse pe banca judecății. Nu voi spune nimic nou. Mă voi mira însă că până acum nu s-a ridicat încă în societatea moldovenească, în tabăra ei progresistă, un cor de voci care să condamne mijloacele evident necinstite, evident de prost gust și evident ne-europene de care face uz „Literatura și Arta”.
Dar să procedăm cu calm. Ziarul acesta a promovat perestroika gorbaciovistă și renașterea valorilor naționale. Laudă lui. Scopul actual al ziarului e crearea statului unitar al tuturor românilor. Sunt de acord cu ideea că basarabenilor le-ar fi mai bine într-un stat mai mare. Dar sunt împotriva mijloacelor de lupta pe care le folosește „Literatura și Arta”.
Acest ziar are un stil publicistic partizan, subiectiv, amestecat cu exagerări poetice și potențialmente supărător. De exemplu, atunci când Dabija scrie că pe Gr. Vieru „Dumnezeu l-a sărutat pe frunte”, cititorului parcă i s-ar lua din start posibilitatea de a face o minimă observație critică la adresa lui Vieru. Cum să critici un personaj care este ambasadorul plenipotențiar al lui Dumnezeu? Și tot așa, dacă ai avut un proces de judecată cu cineva sărutat pe frunte de dumnezeu și doamne ferește l-ai indispus, riști să devii „asasinul moral al Poetului”. Acest stil al „Literaturii și Arta” este nimic mai puțin decât o boală a totalitarismului. Eminescu ridicat în slăvi luciferice, Vieru sărutat pe frunte de Dumnezeu, Stalin cel mai bun prieten al copiilor. E un stil absolut deplorabil, care te face să zâmbești cu tristețe dacă-ți trece cumva prin minte ideea bizară de a-l compara cu literatura franceză, de exemplu. Iar stilul personal al lui Dabija e acela al unui proroc provincial, al unui șef de sectă. Îți repet și ție: port tot respectul domnilor Eminescu și Vieru, dar nu vreau să-i divinizez. Sunt ateu.
Apropo de religie. „Literatura și Arta” o propagă cu zelul misionarilor cruciați. Comuniștii au fost răi pentru că au distrus bisericile. Nu contează că au lichidat analfabetismul și au introdus școala medie obligatorie. Dabija publică în ziar fragmente de romane cu preoți eroici în gulaguri sovietice. Eseiști conformiști publică povești siropoase cu morală religioasă. Jurnaliști preacuvioși propun asanarea morală a societății și cinstirea memoriei Poetului Grigore Vieru prin intermediul unor cicluri de emisiuni pe teme religioase la televiziune. Se ajunge până la aceea ca să se afirme că comuniștii și ideologii lor ar fi fost sataniști, prin urmare o bandă periculoasă de urmași ai lui satana, nu intelectuali, nu gânditori și filosofi. Deci, dragă prietene, nu trebuie să combați comunismul cu argumente, ci cu fum de tămâie. Și îți mai atrag atenția că religia ortodoxă este privită ca o dimensiune esențială a poporului român, necredincioșii rezultă a fi indivizi de tot disprețul, comuniști sau rătăciți. Vreau să-ți spun că această încrâncenare în a ridica în slăvi pe de o parte și a denigra pe de altă parte e cu mult mai mare decât a ideologilor sovietici care au militat de multe ori cu mijloace mult mai delicate și mai nuanțate. Tu crezi că, fluturând prapurile unei ortodoxii intolerante la care se aliniază toți din lașitate și conformism,vom fi acceptați mai repede de Europa? Pașaportul pentru Europa este laicismul, nu restaurația monarhiei și introducerea religiei în școală.
Și apropo de delicatețe. Dabija oferă în ziarul său generoase spații unui oarecare Anton Moraru, vajnic luptător contra comunismului. Uite un citat din opera-i:
1.Din ştiinţa istorică noi acumulam
deşteptăciunea vieţii umane, raţionalismul şi
practica pozitivă.
2.Din cauza politicii
comuniste s-au ivit mai multe stafii, fantome,
persoane urâte la suflet, slabe, nepregătite,
nişte sărăntoci care au distrus ştiinţa istorică.
3.În ultimul timp s-au accelerat atacurile massmedia
comuniste şi de orientare rusească împotriva
Istoriei Românilor, au respins într-un
mod brutal şi antiuman propunerea prim-ministrului
Vlad Filat de a reintroduce în şcoli
cursul de Istorie a românilor ca un eveniment
firesc în sistemul de învăţământ. În aceste
condiţii, un oarecare „Saigak” (este un nume
de animal) scrie că, chipurile, „populaţia
Moldovei nu va susţine niciodată ideea de a
studia în şcoli istoria românilor”
4.Istoria românilor
ne este străină”, scrie Olga Padalka
(Ibidem). De ce? Pentru că această doamnă
cu un nume de familie foarte urât („Padalka”
provine de la rusescul «padal’», ceea ce
înseamnă stârv, hoit, mortăciune), ca şi alţii,
n-au studiat-o şi nici nu doresc s-o cunoască.
5.După cum spunea Voltaire,
adevărul şi monumentele ştiinţifice există
veşnic, ele fiind permanente.
Anton MORARU,
dr. hab. în istorie, prof. Univ.
Cum îți pare? E delicat? Și e creștin să se lege de numele oponentului ca cel din urmă derbedeu de la țară? Monumentele ridicate în perioada sovietică, zice tot Anton Moraru, urmează a fi demolate pentru că au fost create de colaboraționiști ,care au îmbrățișat ideologia comunistă. Nu contează valoarea lor intrinsecă sau extrinsecă. Sunt comuniste și gata. Pornind de la ideea aceasta, burghezia ar fi trebuit să distrugă toate monumentele de artă create de sclavagiști și monarhiști. Ștefan cel Mare și el este un fel de Stalin care a ucis oameni nevinovați, care a dus în robie multă lume, la gunoi cu el. Eminescu, apărând boierii conservatori și luptând contra liberalilor progresiști, ar trebui poate scos din programele școlare, ca să nu infiltreze în mintea elevilor ideologia totalitară a feudalismului. Când însă te mai uiți primprejur, observi că au fost comuniști Picasso, Camus, Sartre. Cum oare nu s-au gândit că odată și odată urmează să ajungă să dea seamă lui Anton Moraru? Tot la tema delicateței ar fi de vorbit și de atacurile pe care le face ziarul nostru la adresa lui Conțiu, publicistul de la „Moldova Suverană”. Indiferent de cine este în realitate Conțiu și indiferent de ce a făcut, a spune despre el în public că ar fi un pesticid, șacaloid, canalie, conțică-limbrică este o lipsă atât de mare de educație și bun simț, încât nu mai are absolut nici o importanță pentru ce idee pledezi. Fie aceasta cât de progresistă, va fi iremediabil compromisă.
Iată de ce, prietene, consider că „Literatura și Arta” este bastionul reacției moldovenești. Promovează naționalismul, rusofobia, dezbinarea, obscurantismul. Se crede pro-europeană, dar nu e europeană deloc. Dă glas unor voci răgușite de ură și lipsite de rațiune. Societatea moldovenească încă nu a realizat cât de periculoasă e instituția lui Dabija. Cel puțin o ironizează. Nu. „Literatura și Arta” trebuie combătută și distrusă. Este Cartagina noastră interioară. Corăbiile ei ajung și aici în Italia, unde am auzit moldoveni ce vorbeau despre comuniști în termenii lui Dabija, numindu-i sataniști. Nu ne putem compromite în halul acesta în fața prietenilor italieni. Lumea e cu ochii pe noi, există deja intelectuali occidentali care ne cunosc limba, ne citesc ziarele. De aceea trebuie să ne însușim spiritul toleranței și bunăvoinței față de toți oamenii și față de toate popoarele. Doar așa vom fi acceptați cu toată inima în Europa.
Prietene, Cartagina trebuie distrusă.

ISTORIA ROMÂNILOR? ISTORIA REPUBLICII MOLDOVA!

 ISTORIA. A CUI E OARE?

Moldovenii din nou discută cu înflăcărare. Așa cum guvernul Filat a decis, cu multă cumințenie, ca istoria Republicii Moldova să fie studiată în cadrul disciplinei Istoria, durii și purii naționalismului românesc au găsit de cuviință să nu fie de acord.

Ei optează pentru aceea ca disciplina dată să se numească Istoria Românilor. Ei nu sunt de acord cu impersonalul Istoria. Nici eu nu sunt de acord cu prea mioriticul și duiosul și eroicul Istoria Românilor. Nu zic să nu studiem istoria grupului etnic din care facem parte. Zic că ideea de stat nu are decât o mică legătură cu ideile de etnos, folclor, limbă. Zic că statele de puține ori au fost construcții pur etnice. Ce-i păsa lui Alexandru Macedon de etnia supușilor orientali ai statului său? Ce importanță avea pentru romanii antici că locuitorii Palestinei erau evrei? De ce oare Ștefan cel Mare se războia cu valahii și vroia să-i vâre în Moldova pe locuitorii rusnaci ai Podoliei? Cred că la școală urmează să studiem în primul rând istoria statului nostru. Pentru că statul aparține tuturor cetățenilor săi, indiferent de limbile materne ale acestora, indiferent de culoarea pielii ori de religiile ori de ateismul acestora. Statul este proiectul lor comun de viitor, este casa lor.

Și statul, cu toate că apare cu scopul declarat al apărării unor comunități de limbă, religioase etc., este el însuși un creator de identități. Italienii de azi, așa cum sunt ei, sunt în mare parte creați de mașinăria statului italian, apărut cu 150 de ani în urmă. Identitățile lor regionale anterioare au fost topite într-o nouă identitate.

Republica Moldova e un stat nou. E o națiune în plin proces de formare. Nu zic că acest lucru ar fi mai bun decât Unirea, și n-o zic pentru că mă aflu în Italia, țara care a devenit mare, puternică, bogată anume datorită realizării Unității naționale. Da, ar fi fost mai bună și pentru noi Unirea. Dar dacă am fost și suntem atât de becisnici ca să n-o putem realiza, atunci ar trebui măcar să avem bunul simț de a recunoaște că suntem sortiți la Independență. După care să zicem că Independența nu e un lucru așa de rău. E o provocare la un duel cu Istoria! Să-l acceptăm și să nu mai stăm cu fundul în două luntri.

Manual românesc de istorie

Suntem cetățeni moldoveni. Nu există absurditate mai mare decât să ne botezăm cu numele națiunii vecine. Suntem peste 4 milioane de cetățeni ai Republicii Moldova. Nu importă care ne sunt limbile materne. Dar avem toți dreptul ca să studiem în școala noastră Istoria țării noastre Republica Moldova. Care nu e numai Istoria Românilor. Istoria țării noastre trebuie să fie o istorie civică, în sensul că trebuie să vorbească despre cetățeni, nu despre etnie și folclor. Istoria țării noastre trebuie să fie un proiect civic, în sensul că și prin predarea istoriei statul nostru să-i atragă pe toți cetățenii țării, indiferent de orice posibilă deosebire, la crearea unei case comune.

A pleda pentru Istoria Republicii Moldova nu înseamnă însă, pentru un om cult care distinge nuanțele, să fie de acord cu moldovenismul primitiv al lui Dodon și analfabeților săi. Ori cu expresia limba moldovenească. Ideea limitativă a unei discipline școlare Istoria Românilor este absurdă și pentru România. Cu atât mai mult pentru Republica Moldova.

Și apoi, al cui exemplu vrem să-l urmăm noi cu această istorie după grup etnic? Oare ce istorie studiază de exemplu francezii din Canada, Istoria Neamului Franțuzesc? ...Așa vede lucrurile un moldovean de la Roma.

ARE MOLDOVEANUL DEMNITATE?

MOLDOVEANUL ARE DEMNITATE!

Atunci când intră într-o farmacie și cere o aspirina, iar farmacista îi vorbește în rusește, moldoveanul se supără. Eu mă aflu în țara mea, vreau să mi se vorbească în limba mea!.. Da, moldoveanul are demnitate!

Atunci când jurnalistul Brega merge într-o universitate rusească de la Chișinău și i se adresează rectorului în limba română, iar acesta i-o întoarce pe rusește și îl mai și bruschează pe de asupra, jurnalistul se supără. Iar odată cu el se supără toți moldovenii. Ziarele vuiesc de indignare patriotică, subsolurile articolelor explodează de injurii contra „ocupanților”... Asta e! Moldoveanul are demnitate!

La începutul lui august, tocmai pe când politicienii pleacă în vacanță, iar jurnaliștii nu prea găsesc cu ce să umple coloanele ziarelor, iată că izbucnesc două scandaluri care vin să salveze situația jurnaliștilor. Dar care, pe de altă parte, îi supără enorm pe moldoveni. Primul scandal a fost disprețul arătat față de studierea limbii române în Găgăuzia de către bașkanul Găgăuziei Mihail Formuzal. Atunci când 45 de liceeni găgăuzi au picat examenul la limba română, Formuzal a prezentat situația ca pe un caz grav de împilare a poporului său, constrâns să studieze o limbă de care nu ar avea nevoie. Să li se dea posibilitatea să repete examenul! Să li se facă diplome de bacalaureat care să nu conțină materia limba română! Universitatea din Comrat să-i înmatriculeze chiar și cu notă insuficientă! Al doilea scandal e constituit de un alt act de dispreț față de limba națiunii titulare din Republica Moldova. Pe 5 august autoritățile găgăuze întorc către Chișinău fără să examineze o circulară a Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor pe motiv că nu conține traducerea în rusă. Urmează amenințarea Comratului că așa se va proceda cu toate actele netraduse în limba rusă. Și iarăși moldovenii, încolțiți tocmai în ajunul Sărbătorii Limba Noastră cea Română de pe 31 august, se supără. Se supără și înjură. Se supără și blestemă... Ce să mai zici? Moldoveanul are demnitate!

După ce mă supăr și după ce înjur „veneticii” și eu, ca moldovean get-beget ce sunt, îmi mai pun și o întrebare. Dar oare de ce în țara asta a noastră nu se respectă legea? De ce progresiștii de liberali care i-au alungat pe antinaționalii de comuniști nu fac așa ca această lege să fie respectată, fire-ar să fie!? Ia să vedem ce zice nenorocita aia de lege!..

Caut, deci. Mă informez. Pentru ca să descoper stupefiat că am înjurat degeaba! Că găgăuzii, da, poate că nu ne respectă limba, în schimb ne respectă legea! Iar cei care se comportă incorect și anticonstituțional suntem chiar noi, moldovenii. Dar să le luăm pe toate pe rând.

Legea care reglementează funcționarea limbilor în Republica Moldova a fost adoptată în 1989, la finele epocii sovietice. A fost rezultatul unei confruntări fără egal în parlamentul de atunci al RSS Moldovenești dintre savanții lingviști, scriitorii, parlamentarii progresiști pe de o parte, și, pe de altă parte, forțele conservatoare care erau împotriva alfabetului latin, împotriva mai ales a deschiderii Moldovei către România. Adoptarea acelei legi la 31 august 1989 a fost o mare biruință a moldovenilor, un act de dreptate pe care și l-au făcut ei înșiși. Dar acea lege atât de bună, care a declarat limba moldovenească - era încă prematur să fie numită altfel – drept limbă de stat, era menită să funcționeze într-o Moldovă văzută nu ca țară independentă, dar ca parte integrantă a Uniunii Sovietice, pe care, apropo, încă n-o înmormântase nimeni și nimănui nici nu-i trecea prin minte bizara idee a unei apropiate prăbușiri. Din contra, toți credeau că perestroika înseamnă noi și luminoase orizonturi pentru o țară cu infinite posibilități, deja supraputere, deja aplaudată în toată lumea pentru schimbările pe care le inițiase. Ei bine, ceea ce era bun pentru Uniunea Sovietică, mai rămâne valabil pentru timpul nostru?

Să vedem. Iată niște exemple:

Articolul 2. În localitățile în care majoritatea o constituie populația de naționalitate găgăuză limba oficială în diferite sfere ale vieții este limba de stat, limba găgăuză sau cea rusă.

Articolul 3. Limba rusă, ca limbă de comunicare între națiunile din Uniunea RSS, se folosește pe teritoriul republicii alături de limba moldovenească în calitate de limbă de comunicare între națiuni, ceea ce asigură un bilingvism național-rus și rus-național real.

După cum se vede, constituția prevede pentru găgăuzi folosirea a trei limbi oficiale, la alegere. Iar limba rusă are un clar statut de limbă de comunicare. Și mai permisiv este articolul 6: „În relațiile cu organele puterii de stat, administrației de stat și organizațiilor obștești, precum și cu întreprinderile, instituțiile și organizațiile situate pe teritoriul RSS Moldovenești limba de comunicare orală sau scrisă - moldovenească sau rusă – o alege cetățeanul.” Iată așa. Ceea ce înseamnă în mod automat că moldovenii care nu cunosc limba rusă din diverse cauze sunt defavorizați din start la accederea la funcțiile de stat. Și nu numai, din păcate. E de notat că numărul celor care nu cunosc limba rusă crește din an în an, nu știu rusește sau știu prost studenții moldoveni din România, fiii atâtor emigranți, dar și copiii de la sate unde rusa nu se predă și nu se vorbește ca pe vremuri. Iar pentru ca să nu fie stresați găgăuzii că Chișinăul vorbește cu ei într-o limbă neînțeleasă, articolul 9 al legii spune că se asigură traducerea tuturor documentelor în limba rusă.

Prin urmare, nu pe rusofoni trebuie să se supere patrioții noștri. De vină e legea. Legea care la timpul ei a fost foarte bună, dar care nu a fost respectată nici în puținul pe care îl cerea. Legea care trebuia revăzută imediat după dobândirea independenței de stat, dar care a rămas neclintită. Legea care astăzi lucrează contra creării națiunii moldovenești unitare, favorizând existența mai multor națiuni în națiune. Legea care prevede că limba Bibliei de la București, a lui Heliade-Rădulescu și a lui Arghezi se numește limba moldovenească.

Păi de ce n-ați schimbat-o până acuma, domnule, legea aia strâmbă? Apoi că așa sîntem noi moldovenii, lăsători...

Are moldoveanul demnitate?