SPĂLAT FUNDURI ITALIA SPANIA GRECIA

FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI LA SPĂLAT FUNDURI

Una din cele mai dulci mângâieri a cetățenilor României și Republicii Moldova atunci când își compară salariile cu cele ale emigranților este că emigranții fac în străinătățile lor munci umile. Mătură străzi, spală podele, spală funduri. Asta cu fundurile a devenit un adevărat clișeu, bântuie webul și conversațiile. E spusă în cele mai diferite contexte. Au lăsat țara și o profesie respectabilă și au mers peste hotare ca să spele fundurile străinilor. Copiii lor duc aici o viață de lux pe când ele, mamele, spală fundurile italienilor bogați. Au spălat acolo funduri și veceuri, iar când vin aici își dau aere de mari doamne, vorbesc cu accent străin, strâmbă din nas la ce văd. Se subînțelege din astfel de atitudini că în țară, chiar dacă nu ai o leafă mare, trăiești cu demnitate și te bucuri de liniștea colibei tale. Se subînțelege că munca de spălat funduri o poate face oricine, căci nu cere nicio calificare. Se subînțelege că ești umilit, tratat rău, ca cel din urmă dintre sclavi. Să fie oare adevărat? Poate să fie și adevărat. Dar de cele mai multe ori nu este.

Să lăsăm în pace ideea că numai acasă în patrie poți avea o viață demnă și liniștită, căci nu merită mari eforturi pentru a o combate.



Dar spălatul fundurilor este chiar o muncă pe potriva oricui? Și chiar nu cere nicio calificare? S-o spună atâtea îngrijitoare de bătrâni și bolnavi care nu au fost acceptate când au candidat pentru a face această muncă ori care au fost date afară pentru că nu au făcut față cerințelor. Pentru a lucra cu succes în acest domeniu ai nevoie de multe priceperi, de îndemânare, de răbdare și bunătate sufletească. Iar pentru a fi o îngrijitoare calificată trebuie să faci cursuri de mii de ore pentru care se plătesc mii de euro. Nu mai vorbesc de infirmierele din spitale, care trebuie să se ocupe, de, și de spălarea fundurilor, dar cărora li se cere școală serioasă. Apoi, aici în Occident activitățile de îngrijire a persoanelor bolnave presupun tehnici, obiecte de uz special, aparate, pe care ai noștri rareori le-au cunoscut ori știut a mânui acasă. Și adevărul e că țările noastre au de câștigat enorm de la însușirea acestor tehnici de către cei care aici, da, spală fundurile. Dar câștigăm cu adevărat din altă parte. E vorba de omenia cu care sunt tratați bătrânii, bolnavii și handicapații. Pentru că, dacă România și Moldova sunt inferioare Occidentului, apoi sunt inferioare anume în atitudinea față de „cei mai triști ca noi”, care adeseori rămân cu fundurile nespălate. Iar cei ce spală fundurile în Italii și Spanii, venind acasă, se îngrozesc atunci când văd, cu alți ochi, cum sunt tratați săracii oameni.

Iar acum să abordăm umilințele la care sunt supuși cei care spală fundurile pentru „o nenorocită mie de euro”, cum zicea marele jurnalist moldovean Constantin Tănase. Nu există nicio îndoială, aceste umilințe există, după cum există și mirosul neplăcut al excrementelor omenești. Dar umilințele nu pot fi generalizate. Depind de fiecare dată de niște persoane concrete. Poate fi rău și nedrept angajatorul, dar poate fi rău, iresponsabil ori chiar hoț și angajatul. Iar dacă vine vremea să și generalizăm, apoi trebuie s-o spunem pe șleau că angajații la spălat funduri au fost tratați în străinătate mai bine decât acasă, unde exercitau profesii de tot respectul.

Și mai este un lucru. Niciunul din emigranți nu și-a lăsat caracterul acasă. Dacă erai pe plaiul tău natal morocănos și necomunicativ, așa vei fi și în străinătate. Și va trebui să suporți niște consecințe. Dacă te lăsai umilit acasă, vei fi umilit și aici. Iar dacă ai fost acasă o persoană solară, comunicativă, săritoare la nevoie, harnică – atunci vei găsi-o aici pe Sfânta Duminica care te va copleși de daruri. Și te vei simți foarte bine chiar dacă speli funduri.

Apropo. I-ar fi prins bine un stagiu în străinătate la spălat funduri și parlamentarei moldovence Ana Guțu, care scrie ceva pe site-ul său http://anagutu.net/ despre „femeile plecate la șters funduri nobile prin Italii, Spanii și Grecii”. Ar învăța că, de la înălțimea ei, n-ar mai trebui să le compătimească chiar așa de tare. Dar nu cred ca cineva să angajeze o naționalistă feroce ca... Fata Babei.