Visualizzazioni totali

mercoledì 20 aprile 2011

CURĂȚENIE (etnică) DE PRIMĂVARĂ

EXERCIȚII DE COMPARAȚIE
Mă antrenez uneori în a compara lucrurile cele mai incomparabile. Am citit de exemplu romanul lui Nicolai Lilin „Caduta libera” și m-am întrebat: „Dar ce asemănare există între războiul în Cecenia, despre care vorbește Lilin în această carte, și viața socială din Republica Moldova? Păi asemănarea e anume războiul. După cum a fost bântuită Cecenia de un război absurd pentru suveranitatea asupra unui teritoriu care de altfel putea fi gestionat cu profit reciproc atât de ruși cât și de ceceni, tot așa și în Moldova se face un război ideologic absurd în care nu are dreptate nici una din părți.

Mărul discordiei moldovenești este etnia. Unii se declară moldoveni, alții români. Din păruiala care are loc, cuvintele „moldovean” și „român” ies doar cu câte un singur sens, acela care desemneaza etnia. Că „român” poate fi și ungurul din Brașov, că poate fi „moldovean” și românul din Nisporeni, și rusul din Chișinău – nu mai interesează pe nimeni. Și după cum armata rusă și combatanții ceceni au comis în Caucaz, și unii și alții, o groază de atrocități, torturând prizonierii, masacrând populația civilă, tot așa și în Moldova taberele „moldovenilor” și „românilor” comit excese, erori, ticăloșii propagandistice oripilante.

Iată-i pe „moldoveni”. Pseudosavantul Vasile Stati publică un dicționar român-moldovenesc. E uimitor cum o limbă atât de unitară ca româna să poată fi considerată două limbi, e uimitor mai ales pentru noi, românii din Italia, care vedem cât de deosebite sunt dialectele limbii italiene și cum nimeni nu se hazardează totuși să le considere limbi aparte. Dicționarul acesta al lui Stati l-aș compara cu o tumoare malignă. Comunistul Dodon, pretendent la scaunul de primar al Chișinăului, e și el un mare teoritician al limbii moldovenești, dar să fure numele corect al limbii nu-i ajunge, mai pretinde și unirea sub oblăduirea Chișinăului a tuturor pământurilor moldovenești până la Carpați. Nu trebuie să umblu mult pentru o comparație pentru Dodon, căci a fost supranumit „gandon”, variantă basarabeană a englezescului „condom”. Nu demult a apărut un site nou, Moldovenii.md. Nu se știe cine sunt, nu apar nume, dar fac o propagandă „moldovenească” de cea mai joasă speță. Se cramponează din nou de limbă, numind-o moldovenească, cu toate că toate școlile din Republica Moldova o numesc română. Pe lângă aceasta autorii acestui site se lansează în istorie, creând teoria aberantă a unui popor moldovenesc care nu provine de la romani, ca să vezi, dar numai de la daci. Dau și o definiție a moldoveanului, conform căreia nu poate fi moldovean acela care nu cunoaște limba rusă sau o altă limbă slavă. Ei bine, cu ce aș putea compara aceste halucinații? Cu o pungă plină de gunoi nediferențiat! Atunci când aceste tâmpenii iese din gura unui prost oarecare, îi mai poți zice să tacă naibii din gură. Dacă însă mizeria dată este promovată cu bani grei în spațiul public al țării prin site-uri și panouri publicitare și nimeni n-o combate cât de cât, atunci gluma se îngroașă. Voi compara ceea ce face site-ul „Moldovenii.md” cu ceea ce au făcut criminalii de la Srebrenița și Beslan. Exagerez? Și ei exagerează!

Ei bine, dar oare „românii” sunt mai breji? E suficient să mergi pe Unimedia și să găsești pe bloguri ca cel al lui Stăvilă o rușinoasă propagandă antisemită și idei din cele mai obscure. Și dacă mergi pe „Timpul” ori „Literatura și Arta” vei găsi cu greu voci care să cultive pacea. Iar pentru pace e necesară o simplă formalitate: să nu se mai vorbească despre etnie. Aici în Europa nici un document de identitate nu mai conține rubrica „etnia”. Și când de gândești că Mihai Cibotaru, un cetățean moldovean, s-a judecat 8 ani cu autoritățile numai pentru aceea ca să fie scris în certificatul de naștere ca român. I-a făcut dreptate doar CEDO! Da, omul avea dreptul să se considere român, dar dacă rubrica dată ar fi lipsit din certificat, cine l-ar mai fi putut împiedica s-o facă! Rubrica era vinovată!

Autoritățile moldovenești, nu de mult, au anulat-o. În sfârșit! Dar cu mențiunea că în anumite cazuri, la insistența părinților, etnia să fie totuși menționată. Greșeală! O mențiune ca un cal troian!.. Iată, am comparat.

8 commenti:

  1. Religia, etnia, limba.. arme perfecte in mainile celor care stiu sa manipuleze cu masele si sa conduca un popor intreg in directia dorita..

    RispondiElimina
  2. Alexandru Laurentiu Cohal 22 aprile alle ore 10.40 segnala


    Cit de cald si de frumos, in tristelea lui, textul dvs! Nu poti sa nu intri in rizonanta si sa nu participi la discutie.
    "Iată-i pe „moldoveni”. Pseudosavantul Vasile Stati publică un dicţionar român-moldovenesc. E uimitor cum o limbă atât de unitară ca româna să poată fi considerată două limbi, e uimitor mai ales pentru noi, românii din Italia, care vedem cât de deosebite sunt dialectele limbii italiene şi cum nimeni nu se hazardează totuşi să le considere limbi aparte."
    Va semnalez ca sunteti nepermis de lejer intr'un punct cucial al demonstratiei dvs. Dialectul sard, cel sicilian sunt clar dialecte/limbi. Dialectul catalan este considerat o limba, mai nou. Chestiunea e: care sunt criteriile socio-lingvistice pe baza carora categorisim o limba? Care, in cazul unui dialect al unei limbi? Este implicata variabila "scurgerea timpului"? Asta fara a amesteca deloc cu politica.
    Punctul focal este aici: limbi ori dialecte, sunt ele diferite? Si pe ce criterii masuram "distanta critica"? Lexicul rus, pompat in limba romana din Basarabia, neschimbind sintaxa ori fundamentele morfologiei, modifica - intr'adevar - limba română din aceasta provincie română, fără a crea o altă limbă ori un alt dialect. In Basarabia se vorbeste subdialectul moldovenesc, se stie cam de vreo 100 ani (scoala germana de romanistica).
    Cit despre aspectul politic, la care nu ma pricep prea bine, cred ca nu se vrea a fi depasit. Personal nu ma'r deranja ca limba din Basarabia sa fie numita moldoveneasca, daca vorbitorii si locuitorii ei ar conserva vreo demnitate, sa zicem rusa, trasa ca seva primara din marea cultura a inimii ruse, de la Tolstoi, Puskin ori Sostankovic, si nu din seva secundara a terirorialismului cu dedesubturi economice. Ce experiment frumos, limba noastra, care atit de bine a comunicat la inceputurile formarii sufletului sau (crestinismul ortodox liturgic in slavona), infruptata din bogdaprostele,pravila si praznicul slavonesc!
    Elementul slav din limba română a existat inca de la inceputurile culturii sale scrise, s-a consolidat gradat in secolul 18 si azi face parte din limba română. Daca el e mai vizibil pentru toata lumea la Chisinau, asta nu trebuie sa ne sperie. Nu exista datele pentru a imagina o disparitie a limbii române in Basarabia, in ciuda abuzurilor academice ori politice. Din contra, cu cit vom privi ma relaxati si vom analiza mai la rece contactul dintre română si variile limbi slave din Bucovina, Ukraina, Basarabia, cu atit vom intelege mai bine reala faza prin care trece limbia române in aceste zone de contact. Si apoi sa trecem la faza in care sa gasim intrumente adecvate pentru a ne bucura de ceea ce avem si nimeni nu ne poate lua, limba româna.

    Astept cu interes ideile dvs. Multumesc.
    (scuze pentru lipsa diacriticelor)

    RispondiElimina
  3. Alexandru, îmi pare foarte bine să te cunosc. Mă bucur că mă citești, căci uneori am senzația că nu mă citește nimeni. În ceea ce privește dialectele limbii italiene da, recunosc, ai dreptate, am simplificat prea tare. Sunt dialecte care pot fi considerate pe bună dreptate limbi aparte. Dar avem aici în Italia și dialecte care doar dialecte sunt. Și nimeni nu pretinde, pornind de la ele, că este altceva decât italian.
    Pe când în Moldova de peste Prut anume lucrul acesta se întâmplă. Ideea pe care o au despre națiune partidele moldovenești în opoziție este una etnică. Adică:
    1.Noi suntem de etnie moldoveni. Prin urmare vorbim limba moldovenească, prin urmare statul nostru e Moldova. Această argumentație funcționează și invers: Noi vorbim limba moldovenească, prin urmare suntem moldoveni, prin urmare statul nostru e Moldova. (Viciile acestui așa-zis moldovenism sunt caracterul antiștiințific, ura viscerală față de România.)
    2.Noi suntem de etnie români. Prin urmare vorbim limba română, prin urmare trebuie să ne unim cu România. Și aici argumentația funcționează invers: Noi vorbim limba română, prin urmare suntem români, prin urmare trebuie să ne unim cu România. (Viciile unionismului basarabean sunt neacceptarea aproape isterică a ideii de două state românești, neîncrederea față de basarabenii care nu ar fi în stare să creeze un stat; și dacă sunt niște incapabili, apare întrebarea, atunci la ce ar mai trebui României?)
    Aceste scheme, după mine, sunt de un primitivism strigător la cer, amândouă, pentru că ideea modernă de națiune nu este etnică. Mi-ar plăcea să le corectez, în așa fel ca discuțiile să intre într-o albie cât de cât acceptabilă.
    Iată cum cred că ar trebui să sune discursul adeptului independenței eterne a statului Republica Moldova:
    Din punct de vedere etnic moldovenii sunt români, pentru că există graiurile moldovean, muntean, maramureșean etc. , dar nu există etniile respective. Limba română literară este un bun care aparține pe drept tuturor românilor, fiind creată prin eforturile cărturarilor de pe toate meleagurile românești. Dar în Republica Moldova, din cauza ocupațiilor rusești de la 1812-1918, 1940-1941, 1944-1991, din cauza de asemenea a proclamării statului independent Republica Moldova în anul 1991, s-au pus bazele creării națiunii moldovenești deosebite de națiunea română. Ne deosebim de națiunea română nu prin limbă, ci prin caracter, experiențe, memorie, cu toate că avem și atâtea lucruri comune! Și credem că deosebirile dintre națiunea română și cea moldovenească ne dau nouă, moldovenilor de mai multe etnii, tot dreptul să avem un destin istoric aparte. Nu vrem însă să exaltăm nici deosebirile, nici asemănările. Vrem să ne trăim independența pentru că nu dorim să împărțim sărăcia cu nimeni! Vrem să învingem provocarea istoriei noi singuri!
    Iar acesta care urmează ar fi discursul unui adept al Unirii Republicii Moldova cu România:
    (vezi comentariul urmator)

    RispondiElimina
  4. (urmare din comentariul precedent)
    Iar acesta care urmează ar fi discursul unui adept al Unirii Republicii Moldova cu România:
    Da, din punct de vedere formal, poporul Republicii Moldova este națiunea moldovenească. Suntem o națiune tânără, la început de drum. Dar să ne întrebăm: Avem noi oare vreo șansă ca să creăm o națiune de tot respectul? Vom avea noi oare mari maeștri, mari opere artistice și o mare diversitate în unitate, așa cum vedem în peisajul social-cultural al marilor națiuni? Vom putea noi oare să ne lăudăm cândva măcar cu o economie performantă? Nu cred, suntem puțini, săraci, încolțiți de străini. Pe când, unindu-ne cu România, am putea crea o națiune mare, puternică, bogată în diversitate, în care și-ar găsi locul și moldovenii de alte etnii decât cea română. Merită să luptăm pentru Unire în numele propriului nostru viitor, un viitor alături de marile națiuni ale lumii. Dar atâta vreme cât Unirea nu a fost făcută și noi, moldovenii basarabeni nu facem încă parte din națiunea română, datoria noastră e de a lucra cu hărnicie la crearea națiunii moldovenești. Ceea ce înseamnă în primul rând integrarea lingvistică și socială a minorităților rusă,ucraineană, bulgară și găgăuză. Atâta timp cât aceste minorități vor fi un corp străin de națiunea moldovenească, noi nu putem spera nici la o bună funcționare a mecanismelor statului moldovenesc, nici la unirea cu România. Pentru că nu vom putea intra în România cu zestrea problemelor noastre nerezolvate. Tot după cum nu vom putea intra nicăieri dacă nu vom putea crea aici pe loc un stat de drept, în care cetățeanul să se simtă acasă.
    Odată aceptând aceste platforme de discuție, am putea conversa și despre lucruri mai serioase. Din păcate, de 20 de ani numai despre identitate discutăm.

    RispondiElimina
  5. D'le Druţă,
    Multumesc pentru indicatiile scrise.
    Textele pe care le scrieti merita raspunsuri ce nu se pot da decit in urma unui studiu si a unei adecvate dospiri a ideilor. De aceea raspunsul meu va veni destul de tirziu - daca voi sti sa'l dau - si va incerca sa fie personal. M'am saturat de cuvintul "constructiv". Raspuns constructiv, idee constructiva. Prefer ceva real, stors din creierii nostri, atit cit putem. Inclusiv despre identitate, asa voi incerca sa gindesc.
    Mult succes in toate, in special in cele importante!

    RispondiElimina
  6. buna,

    sunt din anglia, dar am traia in republica moldova pentru noua luni anul trecut. eu am citit "educatie siberiane" din nicolai linin, si sunt interesant in ce moldoveni se gandi pe asta. gand ca nu este toate real, numai parte e real. imi pare rau pentru romana mea rau si lipsa de diacritice.

    RispondiElimina
  7. salutare, froggy, am citit si eu educazione siberiana de lilin. cred ca este foarte subiectiv si ca nu te poti baza pe cartea lui ca sa cunosti realitatile din Moldova. ca traitor al moldovei eu nu am auzit niciodata sa se vorbeasca de urka. cu atat mai mult ca lilin e din Bender(Tighina), deci din Basarabia, care in perioada 1918-1940 a apartinut Romaniei si prin urmare Stalin nu putea sa-i deporteze pe urka acolo. insa s'ar fi putut ca urka sa fie deportati de Stalin dincolo de Nistru, in REPUBLICA AUTONOMA MOLDOVENEASCA creata in 1924 cu capitala la Tiraspol. dupa care acestia sa treaca, dupa 1944, Nistrul si sa se aseze cu traiul la Bender. Oricum, cartea lui Lilin nu reprezinta Moldova decat intr-o infima masura. ciao!

    RispondiElimina