CURĂȚENIE (etnică) DE PRIMĂVARĂ

EXERCIȚII DE COMPARAȚIE

Mă antrenez uneori în a compara lucrurile cele mai incomparabile. Am citit de exemplu romanul lui Nicolai Lilin „Caduta libera” și m-am întrebat: „Dar ce asemănare există între războiul în Cecenia, despre care vorbește Lilin în această carte, și viața socială din Republica Moldova? Păi asemănarea e anume războiul. După cum a fost bântuită Cecenia de un război absurd pentru suveranitatea asupra unui teritoriu care de altfel putea fi gestionat cu profit reciproc atât de ruși cât și de ceceni, tot așa și în Moldova se face un război ideologic absurd în care nu are dreptate nici una din părți.

Mărul discordiei moldovenești este etnia. Unii se declară moldoveni, alții români. Din păruiala care are loc, cuvintele „moldovean” și „român” ies doar cu câte un singur sens, acela care desemneaza etnia. Că „român” poate fi și ungurul din Brașov, că poate fi „moldovean” și românul din Nisporeni, și rusul din Chișinău – nu mai interesează pe nimeni. Și după cum armata rusă și combatanții ceceni au comis în Caucaz, și unii și alții, o groază de atrocități, torturând prizonierii, masacrând populația civilă, tot așa și în Moldova taberele „moldovenilor” și „românilor” comit excese, erori, ticăloșii propagandistice oripilante.

Iată-i pe „moldoveni”. Pseudosavantul Vasile Stati publică un dicționar român-moldovenesc. E uimitor cum o limbă atât de unitară ca româna să poată fi considerată două limbi, e uimitor mai ales pentru noi, românii din Italia, care vedem cât de deosebite sunt dialectele limbii italiene și cum nimeni nu se hazardează totuși să le considere limbi aparte. Dicționarul acesta al lui Stati l-aș compara cu o tumoare malignă. Comunistul Dodon, pretendent la scaunul de primar al Chișinăului, e și el un mare teoritician al limbii moldovenești, dar să fure numele corect al limbii nu-i ajunge, mai pretinde și unirea sub oblăduirea Chișinăului a tuturor pământurilor moldovenești până la Carpați. Nu trebuie să umblu mult pentru o comparație pentru Dodon, căci a fost supranumit „gandon”, variantă basarabeană a englezescului „condom”. Nu demult a apărut un site nou, Moldovenii.md. Nu se știe cine sunt, nu apar nume, dar fac o propagandă „moldovenească” de cea mai joasă speță. Se cramponează din nou de limbă, numind-o moldovenească, cu toate că toate școlile din Republica Moldova o numesc română. Pe lângă aceasta autorii acestui site se lansează în istorie, creând teoria aberantă a unui popor moldovenesc care nu provine de la romani, ca să vezi, dar numai de la daci. Dau și o definiție a moldoveanului, conform căreia nu poate fi moldovean acela care nu cunoaște limba rusă sau o altă limbă slavă. Ei bine, cu ce aș putea compara aceste halucinații? Cu o pungă plină de gunoi nediferențiat! Atunci când aceste tâmpenii iese din gura unui prost oarecare, îi mai poți zice să tacă naibii din gură. Dacă însă mizeria dată este promovată cu bani grei în spațiul public al țării prin site-uri și panouri publicitare și nimeni n-o combate cât de cât, atunci gluma se îngroașă. Voi compara ceea ce face site-ul „Moldovenii.md” cu ceea ce au făcut criminalii de la Srebrenița și Beslan. Exagerez? Și ei exagerează!

Ei bine, dar oare „românii” sunt mai breji? E suficient să mergi pe Unimedia și să găsești pe bloguri ca cel al lui Stăvilă o rușinoasă propagandă antisemită și idei din cele mai obscure. Și dacă mergi pe „Timpul” ori „Literatura și Arta” vei găsi cu greu voci care să cultive pacea. Iar pentru pace e necesară o simplă formalitate: să nu se mai vorbească despre etnie. Aici în Europa nici un document de identitate nu mai conține rubrica „etnia”. Și când de gândești că Mihai Cibotaru, un cetățean moldovean, s-a judecat 8 ani cu autoritățile numai pentru aceea ca să fie scris în certificatul de naștere ca român. I-a făcut dreptate doar CEDO! Da, omul avea dreptul să se considere român, dar dacă rubrica dată ar fi lipsit din certificat, cine l-ar mai fi putut împiedica s-o facă! Rubrica era vinovată!

Autoritățile moldovenești, nu de mult, au anulat-o. În sfârșit! Dar cu mențiunea că în anumite cazuri, la insistența părinților, etnia să fie totuși menționată. Greșeală! O mențiune ca un cal troian!.. Iată, am comparat.