PEDERAȘTI

Vecina mea signora Loredana îmi povestea într-o zi de homosexualul care trăise mai înainte la etajul patru. Era un tip pitoresc, înalt de 2 m, se vopsea ostentativ pe ochi și buze. Se ocupa de afaceri dubioase, vindea și cumpăra aur, blănuri și ce-i mai pica. Apartamentul lui era plin de lucruri scumpe, dar și teatru al unor sfezi răsunătoare. Pentru că tipul de 2m locuia împreună cu amantul său, care era scund, și se certau. Amantul era el, tipul înalt era ea. Signora Loredana îl simpatiza pe ea. Îi plăcea felul lui teatral de a vorbi, îi plăcea că nu-și ascunde orientarea sexuală. Îl și compătimea. Căci amantul, tipul cel jos de statură, îl înșela pe cel înalt în cel mai josnic mod. Îi fura banii, se ducea cu alți bărbați, se ducea cu alte femei! Ooo!

Nu poți să zici că italianul obișnuit e deosebit de tolerant față de gay. Cu cât te cufunzi mai tare în provincie și cu cât mergi mai departe la sud, și cu cât cultura generală e mai mică, cu atât intoleranța e mai mare. Există în limba italiană zeci de cuvinte disprețuitoare pentru a numi un homosexual: frocio, finocchio, invertito. Există, în unele regiuni, zeci de tipuri de comportament pe care urmează să le eviți dacă nu vrei să fii considerat gay; Roberto Saviano spunea într-o emisiune, mai în glumă mai în serios, că la dânsul în Campania a folosi umbrela când plouă, a purta ciorapi în dungi, a face baie de mai mult de două ori pe săptămână, a uza uscătorul de păr etc. - sunt semne clare că ești gay.

Totuși, așa cum Italia face parte din Occident, unde se luptă pentru libertățile omului deja de o bună bucată de vreme, homosexualii sunt în genere tolerați și acceptați. Asta nu înseamnă desigur că părinții au o mare bucurie când află că feciorul, sau fiica, e gay. Se încearcă însă o pașnică conviețuire. Îi vezi deci pe stradă sau în metrou. Știi că acel brav frizer este homosexual. Știi că nepoata cutăruia și-a declarat de curând orientarea sexuală nonconformistă. Din când în când izbucnesc scandaluri cu preoți homosexuali.

Ei bine, întrebarea e următoarea. Cât de importantă este pentru un om orientarea lui sexuală? Este omul mai rău dacă intră în categoria homosexualilor? Ori mai bun? Nu. După cum arată experiența și după cum se vede cu ochiul liber, nu orientarea sexuală a omului este importantă, ci cât de bun este acesta la suflet, ce talente are, cum își îndeplinește datoriile cetățenești, cum plătește impozitele. Tipul de 2 m era, după părerea signorei Loredana, un om bun. Scundul era un mascalzone, un ticălos! Iaca așa. Contează Omul, nu orientarea. În rest, poți să-ți satisfaci poftele trupești și băgând-o în gaura cheii de la ușă. Că non me ne frega un cazzo!

Și atunci, mă întreb, oare de ce ar fi atât de îngrijorată comunitatea ortodoxă a Moldovei mele? De ce s-a apucat să protesteze așa de harnic contra legilor europene de libertate pentru tot omul pe care le face guvernul? Despre care pederastizare grăiesc și strigă a misticei religii întunecoase cete?

Aș vrea să-i liniștesc pe preacuvioșii părinți care se visează sodomizați de cete de homosexuali înrăiți că pederastizarea totală a republicii noastre nu se prevede. Marea majoritate a bărbaților continuă să fie atrasă cu putere de femei. Și viceversa.

Poporul italian are în această privință un înțelept proverb: Tira più un pelo di fica che dodici paia di buoi. Care s-ar traduce cam așa: Mai tare te trage un păr de pizdă decât douăsprezece perechi de boi. Cred că acest proverb va fi valabil în eternitate. Și bărbații vor fi mereu atrași de acele scorburi cu miere milenară, după vorba poetului. Sau cel puțin atât cât va exista biserica ortodoxă.