PENTRU MAMA
de Virgil Carianopol
Tare necăjită ai fost, mamă,
Iarnă, vară, orice timp trecând,
Cât era de frig sau de căldură,
Tot desculță te-am văzut umblând.
N-ai purtat o haină mai ca lumea,
O scurteică veche doar aveai,
Dar și pe aceea totdeauna
Numai câteodată o-mbrăcai.
Ochii tăi ardeau ca două stele,
Le mai văd luminile și azi,
Boabe mari de lacrime ca roua
Le ștergeai cu mâna pe obraz.
Tot așa ai fost de când țin minte,
Pe picioare-ai mers la drum mereu,
Nici în car nu te suiai, de teamă
Boilor să nu le fie greu.
Ce păcat că n-ai trăit, măicuță,
C-ai plecat fără de timp în lut.
Ce pantofi ți-aș fi adus acuma,
Și ce haină azi ai fi avut!..
Nessun commento:
Posta un commento