BADANTE

Badante, așa se cheamă în italiană persoana care îngrijește de bătrâni și bolnavi. Și aceasta a fost soarta a mii și mii de fete și femei (și bărbați) din Moldova care au venit în Italia împinși de sărăcia de acasă. Majoritatea au lucrat la fix, beneficiind deci de „vito e alloggio”, adică hrană și locuință ca supliment la salariu. Alții au făcut ore. Este profesia cu care e cel mai ușor să începi viața de emigrant. Dar nu e deloc ușoară.

Profesia de „badante” ne-a oferit oportunitatea de a cunoaște o sumedenie de lucruri despre care aveam idei vagi sau nicio idee. Știm ce este atrofia musculară și scleroza multiplă. Îi cunoaștem pe domnii Alzheimer și Parkinson. După Alzheimer am alergat pe stradă atunci când fugise gol pușcă din casă. Pe Parkinson l-am sprijinit de braț la plimbare, l-am purtat cu căruciorul prin parc, l-am ascultat povestind despre avioane care aterizează în fiece noapte pe acoperișul casei. Am măsurat glicemia pacienților diabetici. Am spălat plăgi. Am introdus catetere în vezică. Am făcut clistire. Am spus povești la nebuni. Am tremurat alături de bolnavii de autism când aceștia începeau să bată cu capul în pereți. Am ascultat ultimele cuvinte ale muribunzilor. Am lăsat rudele îndurerate să plângă pe umărul nostru. Am plâns și noi.

La început râdeam de italienii care se întreabă - la 85 de ani! - cum oare se întâmplă că-i dor picioarele. Ne scandalizam în interiorul nostru că bolnavi țintuiți pentru totdeauna la pat continuă să ducă o viață aproape normală și nu cad pradă unei negre disperări, și nu hotărăsc să renunțe la acea viață de mizerie. Ai noștri mor abia trecuți de 70. Ăștia la 70 se însoară. Ăștia vor să trăiască cu orice preț.

Dar mai apoi i-am admirat pe italieni. Am înțeles că e mai frumos totuși să lupți până la urmă. Chiar țintuiți pe patul lor de suferință, ei știu să spună istorii, să râdă, să lucreze. Am admirat femei care au luptat pentru viața bărbaților lor cu o tărie sufletească și un devotament ideal. Am văzut câte se pot face pentru a prelungi cu cât de puțin lumina din ochii unui om. Și ne-am gândit cu tristețe la Moldova noastră săracă ,unde e de neînchipuit ca statul să cheltuiască pentru sănătatea cetățenilor săi măcar o mică parte din cât cheltuiește statul italian.

Dar nu disperăm. Pentru că am învățat și a aștepta.
Profesia de badante ne-a marcat pentru totdeauna.

Bolnavi de monumentalită

BOLNAVI DE MONUMENTALITĂ

Primul indiciu al bolii a apărut în Moldova atunci când Ion Druță a propus — iar mulțimile l-au ascultat pe Profet! — să fie edificat Monumentul Poetului Anonim. Cu multe eforturi și mulți bani gloriosul monument al gloriosului anonim a fost ridicat. Între timp țara Moldovei se cufunda într-o sărăcie rușinoasă. S-a considerat,în mod eronat,că construcția monumentului s-a datorat perioadei romantice a perestroikăi. Dar mai apoi s-a dovedit că situația e mult mai gravă. Căci simptomul bolii reapare în iarna lui 2010 într-o formă mult mai acută. O persoană aparent sănătoasă,în floarea vârstei și făcând parte dintr-un partid progresist,propune să fie edificat în fața parlamentului de la Chișinău un monument. Persoana se cheamă Vlad Filat și e șeful guvernului Republicii Moldova,iar monumentul urmează să fie edificat în onoarea tinerilor torturați în comisariatele de poliție după binecunoscutele evenimentele de la 7 aprilie 2009. Propunerea lui Filat,în mod paradoxal,este acceptată și de alți moldoveni.
Motivele pentru care ideea și realizarea unui monument al victimelor torturii trebuie considerată caz de gravitate majoră sunt următoarele:
1.Distrugerea clădirii Parlamentului care a avut loc în aprilie 2009,însoțită de o sumedenie de acte de vandalism extrem,de incendierea arhivelor și de alte pierderi irecuperabile nu poate fi privită ca o revoluție populară,ca o cădere a Bastiliei,să zicem. Sunt mai degrabă niște fapte rușinoase cu care nu ne stă bine la obraz să ne lăudăm.
2.Procuratura nu a terminat încă cercetarea cazurilor de maltratament al tinerilor implicați în evenimentele din 6-7 aprilie,prin urmare nu poți vorbi despre tortură fără un verdict al judecății în acest sens.
3.Chiar dacă tortura s-ar fi verificat,este suficient să tragi la răspundere pe cei care au comis-o,nu te obligă nimeni să ridici monumente unor tineri care,fie și protestând contra guvernului din cele mai nobile motive,au mai comis și niște fapte absolut condamnabile.
4.Pentru ca să-și dovedească valoarea și să-și mărească susținerea populară,guvernarea liberală trebuie s-o lase mai moale cu anticomunismul și propaganda și să facă față crizei economice,prețurilor galopante,să dea dovadă în sfârșit de acel pragmatism burghez caracteristic anume liberalilor.
5.Un monument de evidentă orientare anticomunistă ar băga din nou multă zâzanie în societatea moldovenească,și așa divizată la sânge pe principii ideologice și etnice;această societate ar putea fi unită doar de idealele bunăstării și consumismului și anume liberalii sunt cei mai potriviți să le înfăptuiască.
Luând în considerație faptul că ideile enumerate mai sus stau la suprafață și sunt accesibile înțelegerii oricărui om cu capul între umeri,se ridică întrebarea:cum oare este posibil ca moldovenii să nu fi protestat vehement împotriva ridicării Monumentului Torturațâlor?
Răspunsul e unul singur:sunt bolnavi de monumentalită.

Interviu despre Transnistria la RadioRadicale

http://www-2.radioradicale.it/scheda/295861/intervista-a-victor-druta-sulla-situazione-in-moldavia-e-in-transnistria

Să apărăm moldovenii de propria lor intelectualitate

SĂ APĂRĂM MOLDOVENII DE PROPRIA LOR INTELECTUALITATE

Am citit cu multă mirare în Timpul din 29 decembrie articolul Zinei Gane „Moldovenii,politica naționalistă radicală,statul polietnic și intelectualitatea”. Cu mirare zic,pentru că nu mai credeam să pot vedea idei atât de incoerente și un naționalism atât de sforăitor decât pe foile îngălbenite de fiere,fobii și conservatorism ale ziarului „Literatura și Arta”. Ideea articolului este aceasta:„O țară în care oamenii nu-și cunosc originea,iar intelectualitatea nu-și poate exprima liber gândurile este un lagăr de concentrare. Dacă guvernarea liberal-democrată din republica Moldova dorește cu adevărat instalarea legalității și democrației,aceasta urmează să repună în drepturi adevărul despre originea etnică a indigenilor majoritari,în vederea acumulării unui capital real de demnitate națională,fără de care Moldova nu are nici o șansă să fie respectată.” Mai întâi de toate,ce legătură are cunoașterea originii cu lagărul de concentrare? Or,evreii au fost băgați în lagărele națiste anume de aceea că-și cunoșteau prea bine originea. Și apoi,lipsește oare libertatea de expresie intelectualilor moldoveni de azi? De-ar avea numai ce spune! Dar ce are legalitatea și democrația cu originea etnică a „indigenilor majoritari”? Uite,știm că suntem de origine latină,și ce-i din asta? Românii de pe timpul lui Ceaușescu erau sătui până-n gât de adevărul despre originea lor etnică,dar legalitatea și democrația le cam lipsea.
Tot operând cu citate obscure din Machiavelli și Gusti,Z.Gane la un moment dat declară că moldovenilor le lipsește mândria națională într-o așa de catastrofal de mare măsură,încât se poate vorbi despre niște „deficiențe etnopsihologice ale indigenilor din RM”. Iaca na! Nu-i suficient că suntem indigeni,am ajuns să fim și deficienți! Deci psihicul nostru nu-i chiar la locul lui. Și doamne! Când ne ducem în Europa,lumea simte de la distanță că noi suntem cam într-o doagă și ne arată cu degetul:Îi vedeți pe moldovenii ceia? Apoi să luați seama,că le lipsește mândria națională,prin urmare nu știu să dea frumos bună ziua,nu știu să lucreze fără să fure,nu știu nici să arunce gunoaiele la coș!.. Și eu,care am fost nu de mult la o conferință organizată de ambasada noastră la Roma și i-am crezut pe înalții demnitari italieni care vorbeau în termini elogioși despre moldoveni! Mincinoși!
Recunosc păcatul că nu prea am mândrie națională. Pentru că nu știu cu ce să mă mândresc. Strămoșii mei au pierdut aproape toate războaiele și n-au inventat praful de pușcă. N-au colonizat America,n-au făcut bomba atomică. Măcar bideul să-l fi inventat,dar vai,nici nu știu a-l folosi. N-au inventat macaroanele,și nici mămăliga. Nici a mânca nu știm! Avem un asortiment foarte sărac de brânzeturi și nu ne pricepem măcar a săra niște șolduri de porc și a face niște jamboane crude ca europenii. Nu cultivăm spanacul,cicoarea,rucola,feniculul. Satele noastre se cufundă în mizerie,drumurile noastre,nici să nu mai vorbim...Cum să mă mândresc eu în fața italianului care a vazut la 19 decembrie 2009 pe RAI TRE emisiunea CRASH „Moldova,il mal di emigrazione”,unde sunt arătați copiii noștri abandonați și dezastrul satelor noastre și unde cameramanul italian — nesovestitul!-- intră cu îndrăzneală în nujnicul infect din fundul grădinii pentru a lua niște semnificative imagini...?
Ce vreau să zic? Că omul nostru simplu,atunci când nu se mândrește pentru că n-are cu ce se mândri,apoi are dreptate. Și marele noroc al moldovanului nostru, nesmintit de moftul mândriei naționale,este anume acela de a-și recunoaște inferioritatea,adevărata inferioritate în fața altor popoare,cea care n-are nicio legătură cu rasismul și ideologiile,și de a accepta umilința de a învăța de la aceste popoare. Nu,moldovenii nu sunt naționaliști-- din fericire,și cu excepția câtorva intelectuali trăsniți,hrăniți cu lecturi de proastă calitate. Și prin urmare moldovenii nu sunt contra rușilor,căci naționalismul moldovenesc în primul rând cu rușii are ce are.
Moldovenii au înțeles,au simțit că rușii sunt un popor superior prin forța lor politică și militară,prin proiectele lor grandioase,prin umanismul și ticăloșia lor la fel de exagerate,prin cultura lor de vârf. Nu,moldovenii nu i-au urât pe ruși niciodată. Rușii care ne ocupaseră în 1944 erau la fel de săraci,ba chiar mai săraci și mai nefericiți decât noi. Fuseseră masacrați de război și dictatură. Dar aveau un farmec și o vitalitate care ne-au cucerit în ciuda tuturor relelor pe care au fost siliți să ni le facă. Nu poți să zici că ne-au exploatat. Am fost noi mai degrabă exploatatorii resurselor naturale rusești. Am râs de ruși,am prietenit cu rușii,ne-am căsătorit cu rușii. Încântarea intelectualilor basarabeni cu școală românească(Lupan,Bucov,Istru ș.a.) față de Uniunea Sovietică și Rusia a fost sinceră. Ion Druță în „Povara bunătății noastre” e sincer,și nu e naționalist. Neamurile mele,țărani din talpă,atunci când cântau la petreceri OI MOROZ MOROZ erau sinceri și nu erau naționaliști. Atâția ruși care au venit după război în Moldova și au lucrat ca medici,ingineri,constructori — nu au fost ocupanți.
Și ar trebui să ne dăm seama că aflarea Moldovei în cadrul URSS n-a trecut fără urmări. Mișcarea noastră într-un spațiu geografic nemăsurat,conviețuirea cu atâtea popoare,coparticiparea la viața publică a unei țări atât de importante,angrenarea noastră în marile evenimente ale istoriei sovietice au creat în noi,moldovenii,o conștiință,o identitate aparte. S-a întipărit în noi ceva din măreția ,și din ridicolul,nu zic nu,al acelui stat. Dar cel mai mare efect asupra noastră cred că l-a avut cultura de masă rusească. Ne-au modelat și ne-au rămas pentru totdeauna în memorie filme ca BEREGHISI AVTOMOBILEA,KAVKAZSKAIA PLENNIȚA,BRILIANTOVAIA RUKA,MOSKVA SLEZAM NE VERIT,SLUJEBNYI ROMAN,S LEGKIM PAROM,DJENTLMENY UDACI,ȘCIT I MECI,17 MGNOVENII VESNY și multe altele. Ne-au încântat CEBURAȘKA și KROKODIL GHENA,NU ZAIAȚ POGODI,POCITALION PECIKIN,VÂSOȚKII,PUGACIOVA,TOLKUNOVA,
ROTARU,BESEDINA ș.a.
Atunci când Uniunea Sovietică s-a prăbușit și s-au deschis granițele cu România,basarabenii au sperat să găsească dincolo de Prut o cultură de masă de o calitate tot atât de bună sau superioară,numai că în limba maternă. N-a fost să fie ,cultura românească de masă ni s-a părut mai săracă din toate punctele de vedere. Nu suntem supărați pe asta. Din contra,ar trebui să credem că,uniți într-un fel sau altul cu România,vom reuși să creăm o cultură în care să ne simțim mult mai bine decât în sânul celei sovietice. Oricum ar fi însă,este clar că ceea ce chemăm astăzi prin cuvântul națiune are o legătură din ce în ce mai mică cu etnia. Una și aceeași etnie poate sta la baza unor națiuni total diferite. Englezul nu e american,neamțul nu e austriac,moldoveanul nu e român. Națiunea americană e un conglomerat de rase și etnii unite de valori comune. Europa fabrică și ea într-un ritm frenetic din material de import cetățeni de națiune franceză,italiană,germană etc.
Tânăra națiune moldovenească este alcătuită din români etnici,ruși etnici,ucraineni etnici,găgăuzi etnici ș.a. Nu înțeleg ce rost ar avea exaltarea „mândriei” acestor etnii. Fiecare are istoria,limba și nevoile ei. Odată ce trăim într-un stat și facem toți parte din națiunea moldovenească,să facem așa ca să ne simțim bine. Și să creăm,împreună,obiectele care ar putea constitui pe viitor prilej de mândrie națională. Nu e deloc ușor,căci te poți mândri efectiv doar cu lucrurile despre care nu știi doar tu,ca reprezentant al națiunii tale,ci au auzit și toate celelalte popoare de primprejur. Și dacă mă luați repede,n-aș prea ști să spun ce știu alte popoare despre Moldova. S-ar putea s-o încurce foarte ușor cu vreo țară africană,cu vreun satelit al planetei Pluton ori cu râul ceh Vltava,numit în italiană Moldava.
Dar lumea e încă nouă și sunt atâtea de făcut! Iar noi suntem așa tineri! Dacă ne punem serios pe treabă,vom avea cu ce ne mândri. Important e să nu ne meargă faima în lume de naționaliști și obscurantiști. Important e ca în această lume care se schimbă cu o viteză halucinantă să știm a răspunde promt la provocările viitorului.

SITUAȚIA DIN MOLDOVA.EXERCIȚII DE STIL

SITUAȚIA DIN MOLDOVA.EXERCIȚII DE STIL
Scaraoțki stătea la computer și se plictisea. Situația din Moldova i se părea exasperantă. Se așteptase ca după 20 de ani de libertate lumea din țara aia să se mai trezească,să se mai apuce de nebunii,să mai facă scandaluri de răsunet mondial,dar degeaba. Citea ziarele de la Chișinău și căsca a somn... La naiba! M-am străduit degeaba cu moldovenii ăștia! Să le dai atâta libertate și ei să producă atât de puțin spectacol,atât de puțin divertisment drăcesc! Mi s-au ros urechile să tot aud sfada lor în privința limbii,că e laie,că-i bălaie,că-i română,că-i moldovenească,pe cine dracu îl mai interesează asta?! De-ar scrie numai ceva mai acătării!..Mikiduță!!
--La ordin,Întunecimea Voastră!.. Mikiduță,ambasador plenipotențiar pentru Republica Moldova al Talpei Iadului intră în cabinet un pic speriat și cu ochii tulburi.
Scaraoțki îl măsură cu o privire din cap până în picioare și simți cum îl apucă năbădăile... Cravata amploaiatului era nestrânsă și nasturele de sus al cămășii neîncheiat,costumul era boțit,pantofii murdari...
--Boule!zise scurt Scaraoțki. Iar ai băut toată noaptea!
--Datoria profesională,Întunecimea Voastră,de altfel nu reușeam să-i conving pe comuniști să nu-l voteze ca prezident pe Lupu. Ori ce,neavoastră nu știți că în Moldova nu se hotărăște nici o întrebare fără...
--Gura!!! Cum dracu îndrăznești să utilizezi aici jergul cela infect din Moldova?! Să nu te mai aud că zici prezident în loc de președinte ori să hotărăști întrebările în loc de a rezolva problemele că dracu te ia! Îți rup coarnele!
--Am să mă stărui,ba nu,am să mă strădui,Măria ta,dar coarnele te rog să mi le lași,că ș-așa de-abia mi-o crescut cornul pe care mi l-o rupt poliția moldovenească la 7 aprilie.
--Ia lasă,că pentru acela ai fost decorat...Uite ce e,dom' Michiduță,schimbă tonul Scaraoțki,trecând la unul mai confidențial,de afaceri private. Te-am chemat aici pentru o chestiune majoră. Știi prea bine că toată drăcimea trăiește din spectacol,din arta adusă la culmi paroxistice,din scandaluri publice de proporții. Iți mai aduci probabil aminte cum am jubilat la 11 septembrie 2001. Dar câtă bucurie ne-au adus chiar și unele evenimente recente,cum ar fi atacul asupra lui Berlusconi la Milano,ori saltul unei nebune asupra papei... Tu îți dai seama,fata aia sare gardul,se prinde de sutana papei și-l târâie la pământ...Când am văzut așa ceva,Miki—și diminutivul era semn că Maimarele se înduioșează--mi-am zis că gata,de-acuma pot să și mor...
Scaraoțki extrase din buzunarul de la piept o batistă roșie impecabil călcată și făcu gestul de a-și șterge o lacrimă.
--Măria ta e nemuritor...bâigui Mikiduță,impresionat de curățenia batistei.
--Cu atât mai mult,drace! Mi-e insuportabil să rabd la nesfârșit plictiseala din Moldova!
--Întunecimea voastră,nu puteți spune că plictiseala e chiar totală. De altfel se primește...cer scuze,de altfel iese că eu stau în Moldova degeaba. Dar pe Nicoleta Esinencu cine a promovat-o? Dar scandalul cu Veaceslav Iordan,familistul model filmat cum se giugiulește cu două fete cine l-a organizat?.. Să nu crezi,Mărite,că n-am și eu o inimă sensibilă. Și pe mine mă tulbură arta. Nu-ți închipui de exemplu ce bucurie am avut văzând-o pe Mariah Carey beată pe scenă. Dar...
În acest moment,parcă luminat de o idee,Scaraoțki bătu de trei ori din palme,ușa se deschise și apăru o fată sumar îmbrăcată,cu un decolteu generos,așa încât lui Mikiduță mai i s-a tăiat respirația. Purta pe un talger două cafele aburinde pe care le oferi făcând cu ochiul celor doi domni. Se retrase apoi fâțâind provocator din șolduri. Mikiduță sorbi din cafea și reluă convorbirea întreruptă:
--Dar arta,excelență,cere sacrificii după cum se știe și mai cere foarte mulți bani. Să luăm chiar cel mai puțin semnificativ spectacol,de pildă acela care îl arată pe Obama punându-i mâna pe fund soției sale la urcarea în avion. Pentru ca acest gest să devină spectacol pentru toți posesorii de spirit diabolic,au fost investite milioane de dolari. Pe când un țăran moldovean,oricât nu i-ar pune mâna la fund soției sale,rămâne anonim de-a pururi...
--De-a pururi...Te rog nu-mi vorbi cu cuvintele astea ortodoxe. Din ortodoxie îmi place numai preotul Cibric.
--A,Vitali...elevul meu,Întunecimea voastră... Și amândoi râseră cu o poftă drăcească.
--Miki,ascultă-ma cu atenție. Te-am admirat încă din școală,când puneai pioneze pe scaunul învățătoarei. Și-mi ești drag ca un drac și ca un copil al meu. Iată de ce cred că vei putea redresa situația din Moldova. Nu zic,ai făcut câte ceva,dar crede-mă,e încă foarte puțin. Știu că a dezrădăcina plictiseala nu e ușor și cere foarte mulți bani. Nu aștepta să ți-i dea Banca Națională a Talpei Iadului,căci de când cu criza rezervele noastre au scăzut simțitor. Nu mai putem cumpăra atâtea suflete ca mai înainte. Deci datoria ta e să născocești vreo drăcărie în așa fel încât țara asta să se îmbogățească nemăsurat. Să-și finanțeze moldovenii singuri distracțiile! Și de aici din umbră să mă pot distra și eu! Că nu mai pot citi revista presei din Moldova! Că nu mai rabd să privesc jurnalele lor televizate! Că am să-i trăsnesc un ciocan computerului ăsta răsblestemat!..Vocea șefului se rupse...Miki observase mai de demult că de când îmbătrânise,Scaraoțki își pierdea controlul în cel mai lamentabil mod,aidoma unui moldovean oarecare,venit beat acasă;își poate bate soția și copiii,se poate urca apoi pe casă pentru a zvârli jos toate oalele.
--Răspunde,drace,ce taci ca un bleg?
--Rugum niște idei,Drăcia voastră.
--Păi spune-le mai repede!
--Nuci. Nuci și perje. Perje cu nuci.
--Fii te rog mai explicit,ce naiba tot îndrugi despre prune și nuci?
--Întunecimea Voastră,dacă reușim să plantăm pe toate dealurile Moldovei livezi de prune și livezi de nuci,dacă uscăm prunele,apoi scoatem sâmburele din prună și punem în loc un miez de nucă,dacă preparăm apoi chestia asta cum știu moldovencele și cum am mâncat eu odată la o nuntă unde am fost oaspete de onoare,dacă ambalăm apoi frumușel produsul și-l vindem în toată lumea cu o reclamă cât mai sexy,apoi banii vor curge gârlă înspre Moldova. Ca rezultat,vor apărea mulți oameni bogați,din buzunarele cărora va curge mult și înspre teatre,ziare și posturi de televiziune. Oamenii aceștia vor avea soții,amante,prieteni și dușmani. Cu cât mai bogați vor fi,cu atât mai mare va fi și gălăgia stârnită de orice gest al lor. Și cu atât mai multe prilejuri de bucurie va avea și Măria ta,care ești un împătimit al artelor...
--Și al bârfelor,ce dracu! Bine,măi Mikiduță! Tot nu ești tu chiar prost. Mergi la treabă și să raportezi regulat despre situație. Dar vezi,spune-le moldovenilor tăi să mai construiască pe dealurile lor și niște centrale electrice eoliene,ca să nu mai cheltuiască atâta bănărit pe energia rusească,iar eu am să dau poruncă dracilor mei să sufle cât pot înspre Moldova.
Mikiduță strânse cordial mâna lui Scaraoțki și plecă spre Moldova,ca să împlinească porunca.
...Iar Moldova nici nu bănuiește ce surpriză i se pregătește!