DESCOPERIREA A TREIA. NI S-A STRICAT BUSOLA POLITICĂ
Venind în Italia din fosta Uniune Sovietică,în care ideea comunistă,după Gorbaciov,fusese masacrată până a deveni de nerecunoscut,am rămas foarte mirat să aflu că aici e mult mai sexy să fii comunist decât creștin-democrat ori adept al lui Berlusconi. Comuniștii italieni se pot lăuda cu personalități ca Antonio Gramsci, Palmiro Togliatti,Enrico Berlinguer. Comuniștii au avut un merit incontestabil în războiul antifascist și în crearea Republicii Italiene. Au fost în avangarda luptei pentru drepturile oamenilor muncii,drepturi ca salariul al treisprezecelea sau așa zisa lichidare de la finele unui raport de lucru, pe care lucrătorii statului burghez italian le au,și le au și emigrantii,pe când cetățenii primului stat din lume al oamenilor muncii nici nu bănuiau că există. Aparține partidelor de stânga și meritul de a fi combătut colonialismul și clericalismul,de a fi autorizat divorțul în 1970 și avortul în 1978,de a combate prejudiciile rasiale și omofobia. Au fost sau sunt de stânga Renato Gutuzzo,Gianni Rodari,Umberto Eco. Actualul președinte al Italiei Giorgio Napoletano e un fost comunist care,printre altele,a susținut invazia sovietică a Cehoslovaciei. Sunt de stânga cele mai prestigioase publicații italiene:La Repubblica,Il Corriere della Sera,Espresso. Mergând pe stradă,poți vedea adeseori,pe pereți, arhicunoscutul simbol al comunismului,secera și ciocanul,însoțit de inscripții antifasciste sau anti-Berlusconi.
De cealaltă parte a baricadei e dreapta italiană,care,mai întâi și mai întâi de toate,trebuie pusă în relație cu regimul fascist italian. Fascismul însă nu a fost întru totul un fenomen de dreapta. Apărut într-un moment istoric când democrația era în impas,condus de oameni puternici care aveau idei slabe,fascismul italian a fost de dreapta prin promovarea antisocialismului,colonialismului,militarismului;dar structura sa intimă,adică organizarea capilară a societății,corporațiile,minimul garantat maselor muncitorești au fost în mod evident de stânga,de natură comunistă și social-democrată. Iar marile opere,cum ar fi bonificarea mlaștinilor,construirea autostrăzilor,urbanizarea,industrializarea,organizarea taberelor de vară sportive pentru copii fac din fascism un fenomen foarte asemănător cu comunismul. Dar,cu toate că fascismul face doar parțial parte din dihotomia dreapta-stânga,pe teren italian stânga se autodefinește puternic antifascistă,și dreapta actuală are o imagine poluată de vechi reminiscențe fasciste pe care înzădar încearcă să le spele. Dreapta
s-ar vrea purtătoarea idealelor adevărului, libertății individuale,triumfului individului aparte;ar vrea afirmarea puternică și învingătoare a valorilor Burgheziei,victoria Occidentului asupra tuturor barbarilor,victoria democrațiilor parlamentare asupra regimurilor tiranice. Dreapta,în puține cuvinte,s-ar vrea americană. Și susține de fapt întru totul America. Și respectă libertățile. Și învinge la alegeri.
Bine,e bună stânga,e bună și dreapta,dar eu cu cine-s? Am venit din Moldova anticomunist,dar cunoșteam de fapt doar comunismul de tip sovietic care era o oligarhie ordinară. Comunismul vest-european are puține asemănări cu modelul sovietic. A acceptat de la bun început libertatea economică,proprietatea privată,a combătut acel dispreț dezgustător pe care clasele superioare îl nutreau pentru cei mulți și oropsiți. Lucruri cu care nu pot să nu fiu de acord. Și apoi,ca descendent al țărănimii,pe care comuniștii sovietici au trimis-o în universități și academii,nu pot să nu nutresc măcar o țâră de simpatie pentru stânga. Mă simt însă împins înspre stânga și de defectele dreptei italiene care pactizează cu catolicii reacționari,care are în componența ei partide nesimpatice cum ar fi Liga Nordului cu Bossi al ei,care promovează personalități ca Berlusconi,ce e în stare,cu miliardele lui,să deregleze funcționarea normală a mașinii statului și a democrației.
Așadar ai hotărât! Ești de stânga! Ieșim în piață,mergem la o demonstrație a partidelor de stânga. Uite,locul tău e între placarda cu secera și ciocanul pe ea și drapelul în culorile curcubeului,care e dus de băiatul cela cu buzele vopsite...Stai oleacă,nebunule! Ce-i cu tine? Ai băut gaz?
Nessun commento:
Posta un commento