Visualizzazioni totali

Visualizzazione post con etichetta Vlad Filat. Mostra tutti i post
Visualizzazione post con etichetta Vlad Filat. Mostra tutti i post

martedì 17 dicembre 2013

MONDENITĂȚI MOLDOVENE



După nunta fastuoasă a lui Tudor Balițchi, șeful Serviciului Vamal, iată că o altă noutate însuflețește  Chișinăul. Vlad Filat se însoară cu Angela Gonța, prezentatoarea de la Pro-TV!

 Ex-premierul moldovean a ținut să dea vestea cea bună pe pagina sa de fb. A început cu un preambul filozofic dulceag-moldovenesc și a continuat în stilul oficial-administrativ: Dragi prieteni, sunt momente în viață când trebuie să iei o decizie și să mergi înainte. Astăzi vreau să împărtășesc cu voi o veste fericită: împreună cu Angela Gonța am decis să anunțăm publicul larg despre căsătoria noastră. Sunt fericit că în această decizie importantă am susținerea copiilor, familiei și a prietenilor. Înţeleg foarte bine interesul pe care îl va stârni acest eveniment, însă venim cu rugămintea de a ne fi respectată intimitatea acestui pas atât de important din viaţa noastră. Pentru o informare cât mai corectă despre acest moment important, atât pentru noi cât şi pentru cei dragi din jurul nostru, vom pune noi la dispoziţia presei, cât de rapid posibil, fotografii și informații legate de acest eveniment. Cu mulţumiri, Vlad Filat”. De printre cuvintele de lemn ale fostului premier, obișnuit „să ia decizii” importante pentru soarta țării și să „informeze cât mai corect”, se întrezăresc însă întâmplările vieții sale din ultimii ani.

 Cu un an în urmă a divorțat de Sanda Filat, femeia cu care a fost căsătorit timp de 20 de ani și cu care are doi copii, Luca și Iustina. Faptul a stârnit valuri de bârfe. S-a zvonit la început că Filat ar avea o relație cu Maia Sandu, noul ministru al Educației. Dragostea dintre cei doi ar fi fost motivul pentru care premierul ar fi învestit-o în funcţie.


 Apoi bănuielile au căzut asupra prezentatoarei știrilor de la Pro-TV Angela Gonța. Presa din Moldova a scris despre aceea că Sanda Filat și-ar fi surprins soțul în compania unei jurnaliste brunete. Nici un zvon nu a fost confirmat sau infirmat în mod public. Deosebit de răutăcios cu Filat a fost un blogger autoîntitulat „poet”, Traian Vasilcău, tot el Traianus, care a publicat un pamflet la adresa lui Filat și Gonța.

Dar, în sfârșit, cărțile au fost date pe față!

 După declarația lui Filat a venit rândul Angelei Gonța să facă o declarație publică. Și jurnalista nu s-a lăsat așteptată. A anunțat în cadrul jurnalului Pro TV Chișinău că în curând se va căsători cu politicianul Vlad Filat, iar pentru a evita eventualele conflicte de interese, a decis să renunţe la funcţia de prezentatoare. „Este decizia mea personală", a spus vedeta.

Bineînțeles, istoria aceasta ar fi incompletă dacă nu am ști care a fost și reacția Sandei Filat la anunțul de căsătorie al fostului ei soț. Iat-o, tot pe fb: „Bună ziua tuturor, pentru că am mai multe apeluri în care mi se cere opinia în legătură cu anunțul făcut de Vlad Filat, postez aici scurta mea declarație: e bine când oamenii își găsesc drumul în viață, amândoi ni l-am găsit, iar asta cred că e cel mai important, atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri. Îi doresc multă fericire!”

Nu ne rămâne decât să ne bucurăm că un membru al breslei jurnaliștilor a dat lovitura pășind triumfal pe plaiurile Olimpului. Nu e prima dată când se întâmplă. Să ne amintim că aici în Italia jurnalista Paola Francesca Ferrari s-a căsătorit cu fiul miliardarului De Benedetti. Iar spaniola Letizia Ortiz, o jurnalistă care făcea telejurnalul, ca și Angela Gonța, s-a căsătorit cu principele moștenitor al tronului spaniol, Felipe Burbon.

Bucuria mea însă vine din altă parte. Sper în secret ca Angela Gonța să devină „speechwriter”-ul lui Filat, să-i scrie sau să-i pieptene cuvântările dându-le ceva din frumusețea și delicatețea figurii sale.

Și, ca să nu rămânem doar în sfera „gossip”-ului, ar trebui să spunem că Vlad Filat în această lună decembrie nu „a luat decizii” doar în viața sa privată, a fost foarte prezent și pe scena politicii. Pe 4 decembrie a participat la întâlnirea cu secretarul de stat al SUA John Kerry, aflat în vizită oficială la Chișinău. Pe 7 decembrie s-a aflat la Kiev, pe Euromaidan, și a transmis, alături de fostul președinte al Georgiei Mihail Saakașvili, un mesaj de încurajare pentru poporul ucrainean. Cei doi lideri au ținut apoi o conferință de presă comună, au discutat cu liderul opoziției ucrainene Vitali Kliciko. De la Kiev, Vlad Filat s-a întors la Chișinău împreună cu Saakașvili, invitat să participe la congresul al șaselea al Partidului Liberal Democrat din Moldova. La congres, Saakașvili a ținut o cuvântare înflăcărată, în care nu a precupețit cuvintele de laudă pentru Vlad Filat și în care i-a îndemnat pe moldoveni să nu se teamă de a sfida Rusia, dând exemplul țării sale. Care avea acum câțiva ani o corupție și o criminalitate de speriat, iar acum este una din țările cele mai curate din acest punct de vedere din Europa și nu mai depinde de Rusia ca mai înainte – dacă e să-l credem pe domnul Saakașvili. 

Apropo, și de la Saakașvili, nu numai de la „speechwriter”-ul de acasă, ar putea să învețe Filat un pic de retorică. Am ascultat cuvântarea gruzinului. Undeva pe la mijlocul ei Saakașvili povestește despre o escaladare a muntelui Kazbec, grea și periculoasă, pe care o folosește drept metaforă pentru parcursul european al Moldovei și Georgiei. Apoi abandonează motivul urcușului și spune vrute și nevrute. La finele cuvântării însă își amintește ca printre altele, căci vorbea fără hârtie, de munte și zice că noi vom învinge numaidecât, ne vom ridica în vârful muntelui, de unde ni se vor deschide minunate perspective. Și atunci vom bea, în semn de victorie, șampanie – de dorit să fie moldovenească!..


 Formidabil! Anume amintirea motivului muntelui, în încheiere, a făcut perfect discursul lui Saakașvili! Iar șampania moldovenească, acest compliment pentru ascultătorii din sală, i-a dat căldură umană… Învață, Vlad, învață…  



domenica 14 aprile 2013

MIHAI GHIMPU, CĂZUT ÎN GROTESC



Vreau să spun, înainte de a aborda tema articolului acesta, câteva cuvinte despre marea dispărută a acestei primăveri, Margaret Thatcher. Am citit cu o încântare deosebită, în presa italiană, evocarea acestei curajoase femei care a schimbat atâtea lucruri în Marea Britanie. Care a intrat în politică ca o bună gospodină în bucătărie. Care a înlăturat cu mult curaj elementele de socialism paralizant ale societății engleze. Doamna de fier, cum o poreclise ziarul armatei sovietice „Krasnaya Zvezda”, a avut un caracter puternic și fascinant, a fost o femeie mândră și frumoasă. François Mitterrand zisese că are ochii lui Caligula și gura lui Marylin Monroe. A fost admirată, dar și urâtă, dar și contestată. Anume pentru că am cunoascut socialismul sovietic pe pielea mea, anume pentru că văd cât parazitism există în Italia pe socoteala unui stat bun care însă trăiește pe datorie, am și admirat-o pe Maggie. Cum a mai liberalizat! Cum a închis minele de cărbune! Cum nu s-a sinchisit  să anuleze, în numele economisirilor, chiar și laptele gratuit din școli!  Cum s-a răfuit cu Argentina pe insulele Falkland! Și ce i-a mai zis-o lui Gorbaciov! „Detest comunismul, dar dacă vă place, faceți cum vreți, numai țineți-vi-l acasă.” Și mă gândesc cum ar disprețui azi Thatcher hipercorectitudinea politică care bântuie și quote-le rosa! A condus partidul conservator, dar nu a conservat nimic, a schimbat totul într-o manieră liberală, liberistă, revoluționară...

Și pentru că am ajuns la liberalism, ne vom duce la un alt pol al liberalismului mondial, Republica Moldova. Pe meleagurile moldovene, unde sunt liberali chiar și câinii vagabonzi, există patru partide liberale: liberal propriu-zis, liberal-democrat, național-liberal și social-liberal. Două din aceste partide sunt parlamentare. Dar într-o țară în care industria cam lipsește, iar agricultura e încă la pământ, esența liberalismului poate fi găsită în cuvintele „Sunt liber. Iubesc libertatea!” Adică fac ce vreau, zic ce vreau, vă trimit dracului când vreau. Liberalismul moldovenesc are specificul său, nu ține de politici de dreapta sau de stânga în economie, nici de atitudinea față de statul social sau față de culte, față de libertățile pentru minorități, nu. Liberalismul nostru mizează pe atracția mistică a cuvântului libertate, iar în rest e o mixtură populistă pe bază de naționalism și anticomunism, dreasă oportunistic cu demagogie pro-europeană.  Faimoasa maximă liberală „Sunt liber. Iubesc libertatea!” aparține nu mai puțin faimosului lider al partidului liberal, fost Președinte interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu.

Faima domnului Ghimpu a constat în glume de prost gust,  în altercații cu alți politicieni, în onoruri și medalii acordate cu nemiluita și în trăsnăi cu iz naționalist. A fost comparat cu Gigi Becali și cu Vladimir Jirinovski. Luna aprilie a anului 2013 cred că va fi o piatră de hotar în evoluția acestui politician. A făcut o cantitate inimaginabilă de gafe, și-a descoperit ființa politică în profunzime. Și cu asta și-a semnat verdictul cu propria mână.

Dar să intrăm în concret. Pus în fața recentei dileme de a vota în parlament un nou guvern Filat ori a provoca anticipatele, Ghimpu a ales varianta a doua. Pe Filat, partenerul de coaliție la guvernare, Ghimpu l-a făcut între timp cu ou și cu oțet. Dar părerea sa nu a fost împărtășită și de deputații liberali din parlament, 12 la număr. Cinci dintre ei s-au declarat în mod public în dezacord cu Mihai Ghimpu și i-au cerut demisia din funcția de președinte al partidului. A urmat reacția șefului, care a mers să se răcorească la Publika tv.  Acest interviu  poate fi considerat o operă fundamentală pentru studierea politicianului moldovean. Iată-l în toată splendoarea lui, baciul moldovean ajuns pe culmile amețitoare ale Olimpului politic.

 Iată cum îi desființează, și cu ce argumente, pe opozitorii săi, până mai ieri tovarăși de luptă pentru cauza liberală. Ion Hadârcă, definit ca om al Lucinschi, și deci om al Moscovei, este privit cu o superioară condescendență. Cine este Hadârcă? Ia, un nenorocit poetaș, merita oleacă de respect numai de aceea că a promovat imnul „Deșteaptă-te, române!” Era vai de el înainte de a-i fi schimbat Ghimpu viața, „stătea cu biblia și cu busuiocul pe masă când era prim-vice-președinte al parlamentului”. Ghimpu l-a trezit deci din visarea de pusnic, l-a ajutat timp de 20 de ani, l-a făcut om. Și Hadârcă, să vedeți dumneavoastră, nerecunoscătorul, a încălcat sfântul principiu liberal „eu – ție, tu – mie”! Același principiu l-au încălcat și ceilalți răsculați. Ana Guțu mai ales. I-a făcut cadou de ziua ei un colier de briliante, a stimat-o ca pe-o doamnă, iar ea, nerecunoscătoarea – să vă fie rușine, doamna Guțu! – îl trădează! Vitalie Marinuță, ministru al Apărării, alt trădător, recomandat de cineva, a fost făcut de Ghimpu general, a și fost pedepsit pentru „niște lucruri urâte și murdare”. Dar l-am iertat! Și el, nerecunoscătorul!.. Ministrul Mediului, Gheorghe Șalaru, înainte de a fi făcut om de Ghimpu, prindea muște la Cimișlia, arunca… de asta… cum se cheamă… da, pesticide! N-avea nicio legătură cu mediul! Nerecunoscător! Valeriu Saharneanu, alt disident, a fost ajutat cu bani la postul de radio Vocea Basarabiei, nerecunoscător ș-aista! De ceilalți nici nu mai vorbim, căutau numai să bea cafea cu coniac, să meargă la pescuit și la vânătoare. Afară! Toți afară din partidul meu!

…Și astfel, cu o sinceritate dezarmantă, nonșalant, zâmbind chiar simpatic, Mihai Ghimpu s-a dezvăluit. Și s-a auto-desființat. Pentru că principiul de bază al eticii și deontologiei sale, principiu care transpare din efuziunile sale verbale, pare să fie nu lupta pentru idealurile liberale, ci folosul personal, cariera. Astfel, tovarășii de partid și i-a ales nu după ideile lor, ci după principiul „do ut des”, te ajut și te promovez ca să-mi fii fidel. De aici, crima cea mai gravă nu sunt ereziile ideologice, alunecarea spre stânga comunistă, de exemplu, ci ingratitudinea, infidelitatea față de capul partidului.

În lumea de astăzi oportunismul și apucăturile tiranice ale politicienilor și conducătorilor de partide nu sunt un lucru rar, din contra. Dar majoritatea acestora ascund cu grijă de ochii lumii resorturile intime ale activității lor. Pentru că știu: oportunismul, tirania, corupția nu sunt chestii simpatice. Ghimpu însă e sincer. Dar oare poate fi așa sincer un politician? Orice pasăre pe limba ei piere. Politicianul Mihai Ghimpu a avut un sfârșit grotesc. …Unde ești tu, Thatcher doamnă?