Nu te poți opri, Măria Ta...

Roma e plină de nenumărate frumuseți. Apeducte mărețe care aduc apele munților în oraș, amfiteatre, biserici, grădini înalte de unde ți se deschid minunate perspective. Poduri grațioase peste Tibru, străzi înguste și pitorești pline de atelierele meșteșugarilor, situri arheologice prin care se plimbă pisici leneșe, restaurante drăguțe cu măsuțele afară...

Dar după ce oștirile mele au cucerit acest oraș și l-au jefuit fără milă de tot ce avea mai de preț, Eu, Marele Cuceritor, am cam început a tânji. Splendidele frumuseți ale Cetății Eterne mi-au părut o grămadă de bijuterii prăfuite. A avut dreptate Hanibal că a ocolit Roma, s-ar fi plictisit și el dacă ar fi început să plouă. Mă gândesc și la aceea ce pățise Alexandru Macedon. Avea deja în mână un imperiu imens, cucerise Persia, își căsătorise ostașii cu ochioase și focoase prințese persane, ce mai putea să-și dorească? Nu. Macedon iși împinse tovarășii reticenți într-o altă aventură: cucerirea Indiei. A făcut bine că nu s-a oprit. Nu te poți opri când ești tânăr, tot vrei și vrei.

 Nu m-am oprit nici eu. Mai întâi mi-am trecut în revistă regimentele. O armată de mai multe neamuri, cam indisciplinată dar setoasă de glorii. Am dat poruncă acestor gloate barbare să cucerească Roma nu numai cu vorbele mele spuse în vânt, dar efectiv, înrădăcinându-se ca un virus pe orice palmă de sol liber.

Și s-a pornit! Detașamentele de rozmarini și-au pus scările și au început escaladarea zidurilor. Vor fi gata mai apoi să se amestece cu cartofii prăjiți la primul ordin al meu. Infanteria a invadat terenul sportiv ca o mare turburată! Să vezi ce straniu amestec, margarete cu turbane albe, trifoi înfloriți cu buzdugane roz ridicate de asupra capetelor, cicori matăhăind cu săbiile zimțate ale frunzelor, ce mai! Iată falanga macedoneană a usturoiului, pornită la atac cu strigătul de luptă „Usturoi! Usturoi! De la baba din gunoi!” Iată și trupele grele, stejari în cuirase de piatră, nu rezistă regele Darius în fața lor. Iată și ienicerii, nucari crescuți în legea italienilor din nuci trimise din Moldova într-o geantă de rafie tărcată, vor fi cei mai redutabili și mai nemiloși. Rămân în rezervă mușcatele, cu fețele lor însângerate, vor fi și o armă psihologică de mare efect.

Războiul continuă. Nu te poți opri, Măria Ta.