Viorel
Boldiș a publicat în „Gazeta Românească” un așa zis interviu
cu Mihai Eminescu. Boldiș și Eminescu,
ca să vezi minune, vorbesc între ei ca doi amici. Despre capitalism. Și critică această orânduială crudă și nedreaptă
ce lumea o împarte în mizeri și bogați. Deplâng apoi ticăloșia clasei politice
românești, demagogia, Uniunea Europeană, Banca Mondială și Fondul Monetar
Internațional, fac declarații naționaliste și antisemite... Așa zisul interviu
mi-a părut deocheat din toate punctele de vedere.
În
primul rând, autorul se folosește de citatele din Eminescu pentru a-și sprijini
propriile idei, rasiste și reacționare. În al doilea rând, procedează necinstit
atunci când îl face pe Eminescu coautor, de mână cu el, Boldiș, al unor idei
aberante, cum ar fi aceea că libertatea economică și Uniunea Europeană o să ne
ducă la pierzare. În al treilea rând, e absurd să pui semnul egalității între
capitalismul sălbatic de la sfârșitul secolului XIX pe care îl cunoscuse Eminescu și capitalismul
actual din Uniunea Europeană, în care avem stat social și în care bunăstarea
păturilor largi ale populației a crescut enorm. E inutil în acest caz să aduci
citate din Eminescu despre sărăcia lucie a țăranilor. Iar dacă în România încă
mai există multă sărăcie, faptul se datorează desigur nu capitalismului ăsta
nesimpatic, ci socialismului de sorginte sovietică și proastei guvernări. Și,
în al patrulea rând, m-a uimit faptul că Boldiș, ancorat în vesela, însorita,
gentila, frumoasa Italie deja de multișori ani, a trecut prin ea ca gâsca prin
apă, nu s-a lăsat adică „stricat” de ideile politicește corecte care plutesc în
aer.
Se
știe foarte bine că ideile politice ale lui Eminescu au fost reacționare.
Marele poet, romantic și paseist, a susținut clasa boierească, clasa părinților
săi, de altfel. Și a urât din tot sufletul ariviștii, parveniții, noua
burghezie a orașelor (lumea lui Caragiale!) și pe reprezentanții ei politici,
liberalii, mulți dintre care de fapt tot boieri erau. Eminescu a mai fost
antisemit, și xenofob în genere. Pentru aceste păcate, însă, îi putem găsi
niște scuze. Pe vremea lui monștrii xenofobiei și antisemitismului încă nu
ieșiseră din ou, încă nu avuseseră loc marile pogromuri, nu se știa de
genocidul armenilor, de Hitler și Antonescu. Dar nu are scuze în acest sens
Viorel Boldiș.
Interviul
lui Boldiș demarează cu afirmația că sistemul capitalist a învins, însă este
putred și meschin. Totul se învârte în jurul banilor. Lumea occidentală pare că
trăiește un continuu progres, însă sufletește regresul ei este din ce în ce mai
evident. Așa să fie? Și de ce, mă rog? Atunci când Occidentul produce în
cantități infinite literatură, filme,
spectacole, atunci când viața socială clocotește pe arenele sportive și în
sălile de concerte, atunci când turismul înflorește, atunci când restaurantele
sunt pline... – cum poți tu să afirmi că Occidentul regresează sufletește?!
Italia în care locuiește îi oferă lui Boldiș o multitudine de exemple de
sufletism, de spiritualitate. E vorba de operele de caritate ale bisericilor,
de coletele publice în favoarea sinistraților, de organizații ca Emergency a
lui Gino Strada, de minunatele emisiuni televizate ale lui Alberto Angela etc.
etc. Și e vorba mai ales de bunătatea oamenilor.
Ei
bine, ceea ce este revoltător nu e ideea în sine a lui Boldiș, ci faptul că
Eminescu este chemat în cauză și silit să fie de acord cu aberațiile acestuia.
Se creează deci o imagine falsă a poetului, care era copil al timpului său și
nu cetățean al Uniunii Europene. Iată cum devine Eminescu, în cuvintele lui
Boldiș, un opozant al sistemului socio-economic din UE: ”Politicienii noștri
și așa zișii progresiști susțin însă exact contrariul, iar Uniunea Europeană,
ai cărei membri suntem de o vreme încoace, se vrea garantul acestei lumi despre
care tu susții că o să ne ducă la pierzare”. Cu alte cuvinte,
Eminescu susține că societatea liberă modernă o să ne ducă la pierzare. Ce ar
fi, mă gândesc, să vadă Eminescu cum trăiește azi țăranul francez ori
muncitorul german, ori cel puțin un handicapat italian dotat de subsidii și
asistență de stat? Ce ar fi să-i vadă Eminescu pe românii în BMW-uri care merg
prin Roma ascultând manele cu volumul dat la maxim? Ar mai zice ceva contra
capitalismului care a creat o enormă bunăstare socială? Nu ar zice, dar Boldiș
îl face să zică. „Mihai, îl tutuiește Boldiș pe Eminescu atrăgându-l în
următoarea cursă, noi am aspirat întotdeauna să fim ca aceste mari națiuni
apusene. Întotdeuna ne-am dorit să avem belșugul și prosperitatea lor. Nu e
ușor de înțeles de ce reformele propuse de aceste mari puteri pot fi dăunătoare
statului și națiunii române.” Într-adevăr, nu e ușor de înțeles de ce
Boldiș îl face să răspundă pe Eminescu că da, reformele propuse României
de UE sunt dăunătoare. Să răspundă Boldiș, cu argumentele zilei de azi, dacă le
are!
Și
cu cât te cufunzi mai tare în lectura lui Boldiș, afirmațiile sale sunt tot mai
prăpăstioase.
Iată un atac la adresa televiziunii: „Unealta
asta numită televiziune propune zi de zi întregului popor o demagogie goală de
esență și principii, dar plină de înșelătorie. Iar poporul, sărac cu duhul și
nu numai, crede tot ce i se spune.” Îmi vine să râd. Măi băiete măi, dar
cum ai fi putut tu să vezi „Dallas” fără televiziune? De unde ai fi știut tu de
Chuck Norris și Jackie Chan? Cum ai afla tu timpul probabil dimineața? Cum
ți-ai da seama cât de folositor este preparatul Kukident? Și unde mai vezi tu
atâtea femei frumoase ca la televizor? Nu e și nici nu poate fi zăbavă mai
dulce decât televizorul!
Iată
un atac asupra cetățenilor români de
origine etnică neromânească: „Se vorbește tot mai mult despre o ingerință a
unor forțe străine în treburile statului român. Ba unii chiar spun sus și tare
că tot mai multe funcții importante în stat sunt ocupate ori de români
neromâni, ori de tâmpiți fără nicio aptitudine intelectuală, singurele lor
aptitudini fiind de ordin politic. Pe vremuri îi aveam pe fanarioți și credeam
că acele vremuri au apus.” Și pe cine îi aveți în vedere, domnu Boldiș? Pe
președintele țării? Pe parlamentarii unguri? Pe Raed Arafat? Ori cunoașteți și
alți grecotei cu nas subțire și bulgăroi cu ceafa groasă, buni de alungat din
țară?
Nu
era posibil să rămână uitați și evreii. „Mihai, unii te acuză că ești
antisemit, că ai ceva cu evreii.” La care Mihai răspunde: Evreii au zis
Congresului de la Berlin: „Sau țara să fie cum o vrem noi sau să nu fie”. Un
apropiat viitor va zice: „Sau țara asta să fie în adevăr românească, sau nici
nu merită să fie” ...Într-adevăr, într-un apropiat viitor, Hitler și Antonescu
aveau să facă din România o țară cu adevărat românească, tragic de românească,
din păcate.
Nu
mai vreau să continuu a pureca tot articolul lui Boldiș, e apăsător. Mă voi
opri totuși o clipă asupra demagogiei, răul esențial care
amenință vitalitatea poporului nostru. În Italia, văd,
demagogia țâșnește abundent ca apa din Fontana Trevi. Cred că demagogia e
inevitabilă în orice democrație. Dar pentru asta și există televiziunea cu mai
multe canale, ca să se informeze cetățeanul din mai multe surse! Și apoi
cetățeanul, chiar dacă e turmentat și nu știe cu cine să voteze, mai are și cap
pe umeri. Nu există altă posibilitate de progres decât alegerea, cu cap, a unor
conducători onești. Ai greșit o dată, pentru că erai cam turmentat? Încerci a
doua oară, cu mintea trează. Nu demagogia este periculoasă, ci nepăsarea
cetățeanului, resemnarea lui vinovată.
Și
apropo de capitalism. Nu îmi place acest cuvânt. Nu reflectă esența
Occidentului. Esența Occidentului este respectarea drepturilor omului, inclusiv
dreptul de a avea și mișca capitaluri, libertatea, toleranța. Atât Italia, cât
și celelalte țări ale lumii libere, au o mulțime de neajunsuri și nedreptăți.
Ca și România, de altfel. În lumea aceasta nouă este o grămadă de lucru de
făcut!
Nessun commento:
Posta un commento