REFLECȚII POST-ELECTORALE

 

            Rezultatele ultimelor alegeri românești, pe lângă răutățile gratuite care s-au spus despre victoria unei grupări de plagiatori și de somnoroși, au mai adus și surpriza căderii din înalt a „zeului diasporei” William Brânză, învins de un necunoscut, nu se știe prin ce miracol. O altă surpriză a fost victoria netă pe care a repurtat-o ARD în Republica Moldova. Iată ce scria în această privință „Ziarul de Gardă” de la Chișinău:

 „ … USL a câştigat în aproape toate colegiile din ţară, pierzând doar în cele cu o majoritate maghiară. Totodată, ARD a avut câştig de cauză doar în colegiile în care au votat cetăţenii români din Basarabia. Astfel, în Colegiul 2 pentru Camera Deputaţilor, care include R. Moldova, Eugen Tomac, consilier al preşedintelui Traian Băsescu şi candidat ARD, a primit 11473 de voturi, dintre care 11153 de la cetăţenii cu drept de vot cu domiciliul în R. Moldova.

Miercuri, 12 decembrie, în cadrul unei conferinţe de presă, Eugen Tomac a mulţumit public basarabenilor pentru sprijin. Acesta a spus că “încrederea mă obligă şi mă face să fiu mai responsabil…». Totodată, Tomac a menţionat că «atât cetăţenia română, cât şi programele educaţionale şi culturale vor rămâne o prioritate pentru statul român. Voturile mă obligă să fiu insistent în promovarea intereselor basarabenilor în Parlamentul României. Le mulţumesc românilor că au venit la vot. Numărul mare de votanţi ne obligă să tratăm cu mai mult respect românii din Basarabia. Numărul de votanţi ar fi fost mult mai mare, dacă din punct de vedere tehnic alegerile erau pregătite altfel. Nimeni nu şi-a imaginat că vor veni atâţia oameni la vot. Patru secţii în Chişinău sunt insuficiente», a remarcat Tomac.  Acesta a promis că va depune un demers pentru reducerea taxelor consulare în procesul de redobândire a cetăţeniei române şi este sigur că «procesul de redobândire a cetăţeniei nu se va bloca, indiferent de culoarea politică din România.

De sprijinul masiv al basarabenilor s-a bucurat şi un alt candidat al ARD, Viorel Badea. Acesta a câştigat Colegiul 1 Diasporă pentru Senat, acumulând peste 21.700 de voturi. Pentru Badea au votat peste 9000 de cetăţeni români din Basarabia, voturile cărora au înclinat practic balanţa în lupta cu USL-istul Cristian David, care a fost votat de aproape 15 mii de alegători.”

Bănuiesc că Brânză, dat din start drept învingător de românii din diaspora, nu a trecut probabil și de aceea că românii din diaspora nu s-au prea înghesuit la vot. În schimb cetățenii români ai Republicii Moldova s-au înghesuit de-a binelea. Și au stat ore și ore în cozi interminabile în fața sediilor de votare, în frig și zăpadă, pentru ca să-și exercite un drept fundamental la care țineau în mod deosebit. Laudă lor, laudă atitudinii lor cetățenești responsabile, onoare celor care au demonstrat că și-au dorit cetățenia românească nu numai pentru a se plimba prin Europa cu pașaport românesc, dar și…

 Dar și pentru ce altceva? Pentru a lupta în războaiele politice ale țării vecine, zic cu îndrăzneală și mă hazardez să urmăresc în continuare acest gând. Cei care participă la războaie în țări vecine sunt numiți de regulă mercenari. Mai în glumă, mai în serios, aș vrea să mă întreb în rândurile ce urmează dacă nu cumva politicienii români au prins năravul de a-și recluta mercenarii printre cetățenii moldoveni. Căci s-a văzut de la o vreme încoace că votul basarabenilor poate fi foarte important în alegeri, tot așa cum a fost de exemplu prestația cazacilor zaporojeni în bătălia de la Cahul a lui Ioan Vodă cel Cumplit.  Poate s-o confirme chiar Președintele Băsescu.

            A atrage basarabenii în politica românească este convenabil. Sunt oameni care, date fiind vitregiile sorții lor, au o anumită slăbiciune pentru discursul naționalist și anticomunist, îi poți deci cuceri cu câteva vorbe frumos meșteșugite; dacă le mai dai și râvnita cetățenie, dacă mai oferi fruntașilor ceva funcții, bani și onoruri, îi ai cu ușurință de partea ta. Ceea ce convine mai ales în toată treaba asta e faptul că alegătorul basarabean nu este cetățean român efectiv, nu trebuie să-i asiguri un loc de muncă, să-i dai alocație, asistență medicală,  pensie la bătrânețe etc. Nu, la toate aceste chestii prozaice se gândește guvernul moldovean, prin urmare, atunci când nu va avea de muncă, alegătorul român din Basarabia nu va protesta împotriva guvernului de la București, dar va ieși în Piața Marii Adunări Naționale de la Chișinău. O minune! Alegătorul din Republica Moldova rezultă, pentru politianul român, o pradă râvnită. Și o marfă ieftină!

            Mă întreb dacă este tot atât de ieftin și pentru contribuabilul român. De multe ori am încercat un sentiment de rușine în fața românilor simpli, săraci, care mențin prin munca lor, prin impozitele lor mașinăria statului și care mai trebuie să plătească pe de asupra și bursele studenților basarabeni, și donațiile de carte, și salariile preoților din Mitropolia Basarabiei, și activitățile Institutului Cultural Român și multe altele. Oamenii aceștia care s-au bătut de la un blid de fasole cu cârnați, care iau calea pribegiei și fac muncă de slugă în Occident, care își riscă viața pe schele – oamenii aceștia, zic, oare ce gândesc atunci când ies la iveală cheltuielile injustificate ale DRP-ului în Republica Moldova? Oare nu se uită la moldoveni ca la niște profitori lipsiți de obraz? Cu atât mai mult că Republica Moldova nu este un stat în care limba română, tradițiile românești să fie amenințate de o iminentă nimicire. Republica Moldova este structura statală protectoare prin definiție a ființei limbii române și tradițiilor românești. Și deci este frumos să fie lăsată să meargă pe propriile picioare. Nu-i vorbă, orice ajutor este binevenit, cu condiția ca acesta să nu creeze mercenari politici. Pentru că s-a zis – și pe bună dreptate – că de multe ori moldoveanul care votează în alegerile din România nu cunoaște adevărata situație a României, nu simte pe pielea lui efectele nemijlocite ale politicii românești, nu cunoaște și nici nu este interesat să cunoască dedesubturile vieții politice din țara celei de-a doua cetățenii; cu toate acestea își asumă aroganța să voteze și să decidă astfel soarta celorlalți cetățeni români. Moldoveanul riscă să fie privit urât pentru asta. Dar vina desigur nu e a lui, ci a celor care îl manipulează.

            Mă gândesc că politica românească din Republica Moldova nu e întotdeauna bine așezată pe principii europene moderne. Prea se pune accentul pe etnie, într-o zonă în care etniile sunt mai multe, iar ceea ce contează cu adevărat sunt drepturile și legalitatea. Prea seamănă a ingerință în treburile interne ale altui stat promovarea unionismului prin marșuri stradale. Prea scandaloasă salarizarea preoților de la Mitropolia Basarabiei din bugetul României, cu toate că la fel de scandaloasă este și salarizarea de la buget a preoților din România însăși. 

O CĂLĂTORIE IMAGINARĂ ÎN MOLDOVA

Mă numesc Veronica Ciubotaru și sunt președintele Asociației de promoție socială italo-moldovenească „Arcobaleno”. Sunt mediator intercultural la CINFORMI și mă entuziasmează mult ideea de a face de aici, din Italia, lucruri bune și frumoase pentru Moldova și pentru moldoveni. De aceea m-am implicat în mai multe activități ale comunității moldovenești din Italia. Am bune relații cu comunitatea italiană din Moldova, cu centrul cultural italian și cu camera de comerț italo-moldovenească, sunt distribuitor oficial în Trentino al revistelor „Moldova în progres” și „Il Ponte”. Am participat în anul acesta la ceremoniile de acordare a premiului Italia la Chișinău, organizate de Centrul cultural italian din Moldova, și la Congresul al cincilea al diasporei moldovenești.  Reprezint Italia în Consiliul economic și de investiții din Biroul Diasporei de la Chișinău. Iar Proiectul intercultural „Un viaggio per conoscere la Moldova”, realizat de asociația „Arcobaleno” și Consiliul asociațiilor și grupurilor reprezentative ale moldovenilor din Trentino, a avut ca scop anume facilitarea legăturilor cultural-economice dintre Moldova și Italia.

            Moldoveni și italieni se întâlnesc la Trento

Am plăcerea să vă relatez în continuare despre o întâlnire dintre comunitatea moldovenească și cea italiană, care a avut loc grație proiectului „Un viaggio per conoscere la Moldova”.  Întâlnirea a avut loc la Trento, pe 23 noiembrie curent,  într-o sală comunală din cartierul Clarina.

 Ne-au onorat cu prezența domnii Nicolae Nucă, consulul moldovean de la Bologna, și Andrea Morghen, reprezentantul Asesoratului pentru conviețuire și solidaritate internațională. Au mai participat reprezentanți ai instituțiilor de stat și private, apoi mulți moldoveni din partea locului sau oaspeți din alte orașe ale Italiei. Conaționalii noștri au venit însoțiți de prieteni italieni sau chiar de angajatori.

După prezentările de rigoare, organizatorii întâlnirii au făcut un excurs în istoria noastră. Au fost menționate rădăcinile romane ale poporului nostru, paginile glorioase ale trecutului, dar și secolele de aflare sub dominația unor puteri străine. S-a vorbit despre independența de care se bucură țara noastră timp de 21 de ani. A urmat o prezentare a Republicii Moldova elaborată de MIEPO (Organizația  de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova) și Ministerul Economiei. Prezentarea a fost făcută de Alexandru Cazacu, președinte al asociației „Dor” de la Parma.

S-a vorbit despre situația economică actuală, despre posibilități, probleme și perspective. O informație foarte utilă a fost aceea despre parcurile industriale și zonele libere din Moldova, unde străinii au posibilitatea să investească în condiții avantajoase. De asemenea, a fost menționat coridorul de export spre Europa de Est care trece prin Moldova. Cu acest prilej, aș vrea să scot în evidență faptul că după Congresul al cincilea al diasporei moldovenești, după crearea Biroului pentru Relații cu Diaspora, apar mai multe posibilități de a atrage investițiile în țară, de a combate șomajul și de a recalifica emigranții care se întorc acasă, cu concursul si suportul Organizației pentru Dezvoltarea sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii  (ODIMM).

De aceea s-a și vorbit despre crearea unei rețele unice a asociațiilor moldovenești din Italia care să promoveze Republica Moldova, colaborând și cu numeroasa și foarte activa comunitate a italienilor din Moldova.

Oaspeții, invitați să călătorească imaginar în Moldova

Un oaspete deosebit al întâlnirii noastre a fost Serena Piovesan, o tânără doctorandă în sociologie, a cărei teză de doctorat a fost „Dove ballano i Moldavi la terra geme”

(dove ballano i moldavi la terra geme - Unitn-eprints.PhD

eprints-phd.biblio.unitn.it/745/1/Piovesan_tesi.pdf )

Serena Piovesan a scris această lucrare, „Unde joacă moldovenii, acolo pământul geme”,  fiind în strâns contact cu moldovenii din Trentino. A participat la sărbătorile lor, a făcut parte dintr-un colectiv de dans popular și a învățat să învârtă horele noastre, apoi a mers în Republica Moldova, unde a încercat să capteze spiritul poporului și exprimarea lui în dans. A cercetat comportamentul nostru în timpul marilor sărbători, dar și în viața cotidiană, făcând un șir de interesante observații.

            Exponatele din sală, fotografiile, suvenirele, cărțile, au permis vizitatorilor italieni să facă o călătorie imaginară în Moldova. Iată Casa Mare unde primim oaspeții, iată mânăstirile noastre Căpriana și Hâncu, iată mânăstirile rupestre de la Țâpova și Saharna, iată Orheiul Vechi, unde se găsesc vestigiile a trei civilizații deosebite. Iar acesta e stejarul lui Ștefan cel Mare de la Cobâlea. Iată apoi clasicii literaturii noastre și cărțile noastre. Și pentru că, după cum vorovește cronicarul, „nasc și la Moldova oameni”, iată-i pe cei care ne-au dus faima-n lume: Maria Bieșu, Eugeniu Doga, Grigore Vieru, Emil Loteanu, Vladimir Curbet...

            Iar invitatul special al seratei noastre, cântărețul de muzică populară Igor Cuciuc, a declanșat un val de emoții, făcându-ne aici, pe pământ italian, să ne cântăm, ca acasă, melodiile, să ne jucăm horele, să ne plângem dorurile. După care au fost servite invitaților bucate și vinuri moldovenești.

            Mulțumiri

  

            În calitatea de coordonator al evenimentului despre care v-am relatat, vreau să aduc mulțumiri din suflet unui șir de persoane și asociații: Asociației Creștine din Rovereto, condusă de preotul Ion Grebănosu; Asociației Sportive „Mister”, condusă de Olga Ginga și susținută de Gheorghe Deledeanu; Grupului de inițiativă a tineretului condus de Grigore Mitin și Iana Chiperi; membrilor asociației italo-moldovenești „Arcobaleno”; Asociației „Dor” de la Parma; apoi următorilor prieteni: Daniel Grecea, Ioana și Aleftina Grebănosu, Ion Chiperi, Mariana Adam, Ana Șevcenco, Lina Creciun, Victor Gorulea, Serena Piovesan, Elena Balan, Mircea Rusu, Vasile Balan, familia Chiperi, Valentina Ichim, Zinaida Gomoja, Ana Popa, Lidia Florea, Margareta Țurcanu, Tamara Cucu, Maria Șevcenco, Valentina Marin. Un cuvânt deosebit de laudă îl am pentru tinerii ospătari Eugen Rîjac, Marcel Feodorov, Elana Gherbovețchi, Lilian Enache.

            Mulțumesc de asemenea în mod deosebit Centrului de Informare al Imigranților CINFORMI, Asesoratului de conviețuire și solidaritate internațională, Asociației Moldova din Trento, Asociației Italia-Moldova din Varese, Asociației Gazeta Basarabiei din Roma, Assomoldave din Roma, Centrului Diaspora Moldova din Padova, Asociației Baștina din Padova, Asociației Basarabia din Torino…

            Sunt mulțumită mai ales de faptul că comunitatea italiană a rămas în mod evident plăcut surprinsă de felul nostru de a comunica, de a împărtăși frumosul și de a construi relații de colaborare. Iar lucrul acesta ne dă forțe pentru alte realizări.   

           
Veronica Ciubotaru.

NU, UN MOLDOVAN N-AR FACE AȘA CEVA…

Frați moldoveni! Vă rog frumos, cei slabi de înger să nu citească rândurile ce urmează. Mai ales bărbații între 40 și 50 de ani. S-ar putea să aibă o zdruncinătură psihică după care le va fi greu să-și revină.

            S-o încep deci mai de departe, ca să vă pregătesc măcar oleacă pentru îngrozitoarea noutate. În Italia, de unde scriu, după cum bine știți, se cultivă vița de vie și se face și vin. Și oamenii, la amiază ori la cină, mai și beau câte-un păhărel. Vinul italian nu e deloc rău. Mai ales cel roșu. Italienii iștia, tot producându-l fără încetare de mii de ani, s-au învățat să-l dreagă foarte bine. Cât de bune sunt chiar vinurile obișnuite, de până la 2 euro sticla, un Montepulciano d’Abruzzo, ori un Primitivo, ori chiar un Novello delle Venezie, vin nou de anul ista de care am băut în seara iasta! Dar ce să mai vorbim atunci de vinurile de marcă, cum e Brunello di Montalcino! Știți cât costă o sticlă de Brunello? De la 165 la 170 de euro!

            Of… Și tocmai despre acest Brunello și este vestea cea întristătoare… Căci niște blestemați de bandiți au intrat pe ascuns în beciurile unui vestit producător de Brunello, Gianfranco Soldera, și ce credeți că au făcut? Nu, nu au băut pe săturate ca să nu mai poată ieși pe gura beciului și să fie găsiți dormind în gârlici. Nici nu au furat o găleată-două de vin ca să petreacă toată noaptea cu careva puici. Ar fi fost mai bine așa, dar nu. Idioții și nenormalii și mafiojii iștia au deschis toate robinetele și s-au dus. Vă închipuiți vinul cela spumos, roșu ca sângele, care țâșnește gâlgâind pe podelele de piatră și se scurge mai apoi în găurile de canalizare?.. Au fost pierduți deci 6000 hectolitri de vin, toată producția anilor 2007-2012.

            Gianfranco Soldera, păgubașul, producea 15000 de sticle de vin pe an, prețul l-am spus mai sus, și este considerat nu numai un vinificator „blazonat”, dar și un „purist” al mărcii Brunello. Nu a modificat cu nicio iotă faimoasa Disciplină a producerii Roșului de Montalcino, Sangiovese pur, ca să vină în întâmpinarea cerințelor pieței americane. Iar vinul său, înainte de a fi scos în vânzare, trebuie să aibă o vechime de cel puțin 5 ani.

            Omul a rămas uimit și scârbit de ce i s-a întâmplat. Nu era în conflict cu nimeni, nu fusese amenințat. Cu toate acestea nu se lasă bătut, dând alehamite din mână. Va continua să producă vin. Bravo lui. Și rușine vandalilor care și-au bătut joc de o băutură sacră.

            M-am gândit dacă printre antihriștii care au deschis robinetele s-ar fi putut să fie și vreun moldovan de-al nostru, căci poliția încă nu i-a găbjit. Și am zis că nu, nu-i chip. Nu i s-ar fi ridicat mâna unui moldovan să facă așa urâțenie. Ori l-ar fi ajuns din urmă și l-ar fi fulgerat pe loc blestemele tuturor strămoșilor lui. Care au îngrijit cu dragoste via. Care au mângâiat polobocul ca pe un șold de femeie. Care au băut vinul ca pe o ambrozie zeiască.     

BARROSO, O ZI ȘI O NOAPTE CU MOLDOVA

 

Dacă scopul guvernării de la Chișinău era acela ca să demonstreze, în fața propriului popor și în fața diasporei, că ea merge neabătut pe calea integrării europene, apoi scopul acesta, putem spune cu siguranță, este atins. Niciodată dragostea dintre guvernul moldovean și instituțiile europene nu a fost mai fierbinte. Niciodată succesele mai răsunătoare. În vară a venit la Chișinău Angela Merkel, iar pe 30 noiembrie – José Manuel Barroso, președintele UE. Aceste vizite, indiferent de conjunctura care le produce și de tot aspectul formal, sunt realizări considerabile ale politicienilor moldoveni. Iar jurnaliștii, neavând întotdeauna criteriile clare ale aprecierii acestora, le judecă și după unele aspecte formale. De exemplu despre vizita lui Barroso s-a spus că a fost cea mai lungă vizită a unui oficial european în Moldova: a durat tocmai 18 ore.

Pentru moldovenii care se află deja de multă vreme în Europa, conținutul discuțiilor dintre oficialii moldoveni și cei europeni poate părea exasperant de modest. Se vorbește de exemplu despre facilitarea regimului de vize. Ceea ce înseamnă că vom putea merge în Europa stând un pic mai puțin la cozile de la ambasade. Odată obținută facilitarea, următoarea țintă va fi circulația fără vize, care va cere iarăși ani de așteptare. Între timp, toți cei care au dorit să emigreze au și emigrat, folosindu-se de căile mai puțin convenționale și îngroșând buzunarele intermediarilor.

Din fericire, însă, nu vizele contează în primul rând. Obiectivul integrării europene înseamnă mai ales alinierea la standardele europene, înseamnă detașarea progresivă de modelul social semi-european, semi-totalitar rusesc. Și înseamnă desigur și fonduri europene de care beneficiem deja.

Vizita lui Barroso la Chișinău a fost încărcată. A avut întrevederi cu Președintele Timofti și cu Premierul Filat, a semnat două acorduri de finanțare.

 A impresionat cuvântarea rostită de domnul Barroso în fața deputaților. „Vă mulțumesc pentru primirea călduroasă!” – a zis în română. Iar apoi a continuat:  „Limba voastră, pentru cineva ca mine, la fel vorbitor al unei limbi de sorginte latină, care vizitează Moldova pentru prima dată, reprezintă un lucru ce mă face să mă simt ca acasă. Am înțeles discursul Domnului Prim-ministru, practic, fără traducere.” Iată un alt fragment important din cuvântarea Președintelui Comisiei Europene:

„Uniunea Europeană a creat în acest an un nou instrument de asistență, Programul de Integrare și Cooperare al Parteneriatului Estic. Acest instrument are ca scop implementarea principiului " mai mult pentru mai mult ", care ține de punerea în practică a principiilor noastre de recompensare a performanței într-o manieră obiectivă. Astfel, dacă Republica Moldova va implementa mai multe reforme structurale de îmbunătățire a respectării standardelor democratice și creării unei economii de piață funcționale, Uniunea Europeană va oferi mai mult suport în acest sens.

 În recunoașterea progresului important realizat de Moldova în aceste domenii, UE asporit în mod semnificativ bugetul său de asistență bilaterală cu 30%, care a ajuns până la €122 milioane. Niciodată până acum, în istoria relațiilor noastre, nu am depășit pragul simbolic de €100 milioane pe an. Cumulând aceste granturi cu celelalte fonduri de asistență ale UE, ajungem la un nivel de €41 pe cap de locuitor; cel mai înalt nivel de sprijin din partea UE din vecinătatea europeană! În ultimii șase ani, sprijinul financiar al

UE s-a majorat de cinci ori, de la € 25 milioane în 2006 la € 122 milioane în 2012! Și dați-mi voie să vă reamintesc că o parte a acestor bani suplimentari va fi utilizată pentru a ajuta producătorii agricoli din Republica Moldova ce au avut de suferit de pe urma secetei din acest an. Aceste resurse vor fi folosite la fel și pentru dezvoltarea sistemului de sănătate publică. Iar anul viitor vom începe să oferim asistență sectorului educațional și anume domeniului educației vocaționale și formării profesionale.”

            Opinia publică, reprezentanții partidelor au privit la vizita înaltului oficial european în moduri foarte diferite. De la laude și încântare s-a mers până la critici dure și acțiuni de protest. Comuniștii au boicotat de exemplu întâlnirea cu Barroso de la Palatul Național. Socialistul Dodon a declarat chiar în timpul întâlnirii cu înaltul oaspete, că reformele înfăptuite de AIE sunt antisociale, banii europeni sunt consumaţi ineficient, iar corupţia la nivel de guvernare este în creştere. Mi-a plăcut cum a vorbit despre eveniment, în ajunul vizitei lui Barroso, o jurnalistă de la Ziarul de Gardă, Alina Radu:

„Moldova, ţara care a făcut istorie de succes dedându-se unei lungi şi siropoase luni de miere cu UE, trebuie de mult să îşi pună şorţul şi să se apuce de treabă. Da, este o iubitoare de UE şi s-a manifestat foarte sexy în poziţia sa de parteneră nouă, dar are o problemă mare, totuşi. I-s ferestrele murdare şi perspectiva europeană se vede obscură. În general, nu-i place curăţenia, şi nu e vorba doar de râia mitei sau de păduchii corupţiei, care mişună pe tot corpul. În casa Moldovei fojgăie rechinii, crocodilii şi mamuţii conflictelor de interese şi ai hoţiilor din banii publici.

Barroso ar fi poate mai fericit ca niciodată să vadă un peşte mare în plasa justiţiei, un corupt din fotoliu înalt, nu tot câte un învăţător sau o dereticătoare de la spital care ar fi furat un caiet de 48 de foi sau o seringă folosită – căci acestea par să fie actualmente dimensiunile combaterii corupţiei în Moldova. Procuratura, de la crearea AIE până în prezent, n-a instrumentat vreun caz de acest fel, ba dimpotrivă, şi-a asmuţat procurorii să ceară sume exorbitante de la ziarele care scriu despre corupţie, în timp ce ei, procurorii, şi-au ascuns declaraţiile de avere, şi averile înseşi, departe de ochii presei, ai societăţii şi ai partenerilor europeni.

… Astăzi Barroso va dormi cu Republica Moldova. Mâine, după amiază, va pleca. E foarte important să ştim cum pleacă – scuturându-şi cu dezgust haina după o noapte în cuibul corupţiei sau mângâind în gând o istorie de dragoste cu o Moldovă care îşi face curat în propria casă.”