O LECȚIE DE GEOGRAFIE, CU NIȘTE CONCLUZII

 http://www.youtube.com/watch?v=80uoiBJ6ziI&feature=related

Niște draci de elevi de la o școală profesională din Bălți, în rațiunea lor puerilă, ce le trece prin gând? Se apucă de filmează într-ascuns pe profesorul lor de geografie, domnul Victor Cravcenco, în timpul lecției.  După care publică filmulețul pe youtube. Proful, în ciuda numelui de familie, e român basarabean. Elevii, în ciuda numelor românești, sunt ruși. Și școala este rusă. Și proful deci vorbește cu elevii săi rusește. Mă rog, asta e Republica Moldova, minoritățile au dreptul la învățământ în limba maternă, primar, secundar și superior, apoi se pomenesc că nu știu limba oficială; și atunci națiunea titulară trebuie să învețe ea limba minorităților pentru ca să poată comunica cu aceste minorități, în spiritul democrației și non-discriminării. Filmulețul cu lecția „magistrală” a domnului Cravcenco stârnește un scandal monstru în opinia publică și iluminează cu putere, din interior, marile probleme ale națiunii moldovene.

„Pedagogul de școală nouă” de la Bălți

Cravcenco moldoveanul, eroul filmulețului, este un fel de „pedagog de școală nouă” caragialesc. Dar dacă Marius Chicoș Rostogan exaltează metoda pedagogică pretins progresistă, apoi Cravcenco al nostru e obsedat de ideologie naționalistă și ură etnică, pretins progresiste și acestea. Dacă Rostogan însă dialoghează cu „școlerii” săi cel puțin formal, apoi proful moldovean se folosește mai ales de arta monologului, pe care o consideră poate „o metodă pedagojică moghernă”.

Strigarea catalogului, cu ofense și înjurături

Dar ce s-a întâmplat totuși? Trebuie, v-o spun de la bun început, să ai nervi tari pentru a asculta până la urmă cele 20 de minute de strigare a listei elevilor după catalog, intercalate cu toate porcăriile și injuriile posibile, vărsate peste capul bieților adolescenți. „Silențium, măgarilor!”, „meri la loc, prostovane”, „închide gura, boule, că-ți intră musca” sunt ciripit nevinovat de păsări – de față cu canonada bubuitoare a retoricii lui Cravcenco. „Tu ești un mucos de 15 ani. Dar eu am 65 de ani trăiți pe acest pământ, tâmpit nenorocit ce ești!  …Nu o să mă învețe un mucos ca tine ce viziuni asupra lumii trebuie să am! Vă mai repet: Rusia e un agresor mondial! Unde a călcat cizma rusească, acolo a și rămas! În țările baltice rușii îs alungați, doar aici vă mai rabdăm… Ce mai aștepți?! Ca să te trimit de la gara de nord cu valiza goală și cu obielele murdare înapoi în Rusia?.. V-ați întins chiloții nespălați peste tot. Ați transformat orașul într-o porcărie… V-ați îngrășat aici, pe pământ moldovenesc. Porcilor! Velicoruși căcăcioși! 

 Lasă că vă învățăm noi!.. Sunteți la ultima suflare… Încetați să mai nechezați, dobitoacelor!.. Închide botul tău puturos, animalule! Las’că te întalnesc eu pe tine în oraș, să vezi ce primești!”

Toate vorbele astea răsună în măreața limbă rusă. Dar în discursul profesorului de geografie sclipesc și câteva perle din dulcea limbă românească: „crucea mă-tii, dumnezeul mă-tii, lepădături.”

Reacții și instrumentalizări

Odată publicat, filmul a stârnit indignare. Într-adevăr, e greu să-ți imaginezi cum suportă copiii aceia, adolescenții și adolescentele acelea de 15 ani, brutalitatea dezlănțuită a acestui om care n-are nicio treabă cu pedagogia, având totuși în spate o lungă carieră pedagogică. Din câte se înțelege, cu astfel de comportamente ei sunt aproape că obișnuiți. Dar e un mare lucru că unul din ei – și a fost o fată! – a avut curajul să filmeze cu celularul aproape toată lecția.

 Ministerul Educației și direcția școlii au reacționat promt, Cravcenco a fost dat afară de la serviciu, permițându-i-se totuși, cu o justă condescendență din motive de vârstă, concedierea din proprie dorință. A fost demarată o anchetă de serviciu. Și a fost în firea lucrurilor să fie așa.

Dar nu m-am așteptat totuși ca un profesor care încalcă într-un mod atât de flagrant  etica pedagogică (și orice altă etică!) să-și găsească susținători printre formatori consacrați de opinie, cum ar fi Constantin Tănase și Vitalia Pavlicenco; aceștia au declarat că bietul Cravcenco ar fi fost provocat de elevii ruși indisciplinați, ba chiar au propulsat și ideea că toată socoteala nu ar fi decât o înscenare provocatoare special pregătită și lansată în ajunul vizitei vice-prim-ministrului rus Rogozin la Chișinău. Or, aceasta este o ipoteză aberantă, care oricum nu-i poate servi lui Cravcenco drept scuză. „Ogorul pedagojic” a fost și va fi totdeauna minat cu provocări de tot felul, iar pedagogul e omul special pregătit care știe să le facă față.

Ceea ce fac Tănase și Pavlicenco cu cazul Cravcenco s-ar numi instrumentalizare politică. Vina nu mai este a profesorului neprofesionist, dar a rușilor, a lui Putin etc. Aceeași instrumentalizare primitivă, de cealaltă parte a baricadei politice, o fac forțele prorusești și chiar ambasada Rusiei, care declară că „aceste declaraţii încalcă flagrant drepturile cetăţenilor ruşi, membri cu drepturi egale ai statului moldovenesc şi au un caracter ofensator faţă de Federaţia Rusă. Acestea contribuie la răspândirea discordiei interetnice, contravin principiilor generale ale democraţiei, respectării drepturilor şi libertăţilor omului”. Câtă corectitudine politică! Și câtă fățărnicie!

Conotația politică a cazului Cravcenco

Cravcenco se face vinovat de masacrarea eticii pedagogice și de discriminarea pe criterii etnice a elevilor săi. Nu face parte dintr-un complot, nu este victima unei provocări. Dar este semnul clar că în societatea moldovenească există diviziuni periculoase pe criterii etnice. Eu numesc această problemă crearea națiunii moldovenești. Nici statul, nici societatea civilă nu lucrează la crearea deliberată a națiunii moldovenești. Nu contribuie la însușirea limbii române de către minorități, nici la crearea unei culturi, unei identități comune. Și, atâta vreme cât lucrul acesta nu va fi făcut cu spirit gospodăresc și entuziasm intelectual, atâta vreme cât marșurile unioniste ale băieților de la Noua Dreaptă vor continua, atâta vreme cât minoritățile nu vor fi atrase, și constrânse, să se integreze – eu prevăd sute de cazuri Cravcenco, care vor compromite iremediabil nu minoritățile, dar majoritatea etnică românească.  Iar în privința școlii moldovenești, pe care cred că trebuie s-o trecem din ce în ce mai mult la limba română, voi zice împreună cu Mariu Chicoș Rostogan:  Datoria ni-i să luminăm jenărațiunile june; că-z fără instrucțiune și educățiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existență, și cine-i învins, apoi acela dă-l dracului!