INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN DE LA CHIȘINĂU. O DECIZIE CONTROVERSATĂ

Unde ești tu, Horia doamne?..

  Domnul Patapievici, în calitatea sa de președinte ICR pe care a deținut-o, nu ar fi semnat probabil niciodată această decizie. Vorbesc despre decizia din 12 noiembrie curent a desemnării în funcția de director al Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău a lui Valeriu Matei. Potrivit Agerpres, acesta îl înlocuiește pe Petre Guran, rechemat în centrala ICR. În funcția de director adjunct al ICR „Mihai Eminescu” de la Chișinău a fost desemnat Nichita Danilov. Aceeași decizie ICR prevede desemnarea în funcția de director adjunct la „ Accademia di Romania” din Roma a Danielei Crăsnaru, care îl va înlocui pe Cornel Baicu, numit în funcția de director adjunct al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția.

             În Republica Moldova, numirea în fruntea Institutului Cultural Român de la Chișinău a lui Valeriu Matei a provocat scandal. Opinia publică s-a împărțit în două tabere. Pe de o parte a baricadei se află Acțiunea 2012, Platforma Civică care a organizat controversatele marșuri unioniste din anul acesta și susținătorii ei. Iată cuvintele sunătoare cu care Acțiunea 2012 salută alegerea lui Valeriu Matei:  ,,Platforma Civică Acţiunea 2012 consideră că reputatul om de cultură Valeriu Matei, care abordează cu curaj şi sinceritate problemele identitare din Basarabia şi care apără şi promovează valorile naţionale pe ambele maluri ale Prutului, va administra oferta culturală a ICR în raport cu patrimoniul naţional şi în concordanţă cu aşteptările publicului românesc.” De cealaltă parte a baricadei s-au regăsit o mână de oameni care au denunțat alegerea lui Matei ca fiind una foarte proastă. Ei se numesc Mircea Ciobanu, critic literar; Emilian Galaicu-Păun, poet; Vitalie Sprânceană, tânăr intelectual, Petru Negură, sociolog... Mai sunt desigur și alții.

            Iată ce scrie despre proaspătul director ICR de la Chișinău Mircea Ciobanu:

 „Numitul Matei este exemplul perfect de impostură, produs(ă) atât prin forţarea abuzivă a propriei imagini, cât şi prin ceea ce s-ar numi transferul de imagine. La suprafaţă, avem un poet cu cărţi publicate, comentat de critici, fost director de editură. Mai mult: lider de opinie, ex-deputat, lider de partid parlamentar, candidat la preşedinţia ţării. Unde-i impostura?

Răspuns simplu: în toate! Ca poet, nu s-a impus. Mai mult, a fost acuzat (cu argumente solide) de plagiat şi, cel puţin până azi, producţia lui încă nu a fost scoasă de sub acuzaţie. Lumea ştie nişte titluri de carte, dar nu i-a prea reţinut textele. Criticii i-au scăldat imaginea de poet în parfum patriotic, fără analize substanţiale. Ca editor, a ruinat una dintre editurile cele mai importante. A candidat la preşedinţia Frontului Popular, la preşedinţia Filialei Chişinău a USR, la preşedinţia RM. Nu a reuşit în nici un caz să convingă, dar toate i s-au adunat, ca achiziţii necesare, pentru CV. În loc să-i fie taxate, firesc, drept rateuri şi să-i potolească orgoliile!

A fost preşedintele Partidului Forţelor Democratice pe care l-a falimentat cu acelaşi succes cu care a ratat şi alte scopuri. Nu mă interesează subiectul patrimoniului formaţiunii (să-şi bată capul finanţatorii). Dar în acest partid şi-au irosit energiile oameni de bună condiţie. Şi au cam rămas cu buza umflată şi cu imaginea şifonată. Sigur că – în alt context – au fost trădaţi şi frontiştii, care au pariat pe Iurie Roşca. E teribil de dureros. Dar Roşca e pus la stâlpul infamiei pe multă vreme. Pe când această Pasăre Phoenix renaşte şi îşi re-încropeşte cariera, într-o dorinţă patologică de a fi vreun – orice! – şef. Chiar dacă e incapabil de a comunica cu oamenii, e plin de emfază, e lipsit de empatie – antipodul absolut al unui manager.”

            Iar acum să citim reacția poetului  Emilian Galaicu-Păun: „Nici dacă ICR Bucureşti l-ar fi numit în funcţia de director ICR Chişinău pe… Vasile Stati, autorul de tristă faimă al Dicţionarului moldovenesc-românesc, nu m-aş fi arătat atât de neplăcut surprins, de nu chiar de-a dreptul derutat & întors pe dos. Nu sunt singurul, departe de aceasta: de trei zile-ncoace, lumea vuieşte, iar un grup de tineri intelectuali a şi lansat o petiţie, căreia subscriu, nu atât pentru a cere rechemarea lui Valeriu Matei din înalta dregătorie (dacă un premier-plagiator nu s-a… rechemat pe sine însuşi din funcţie, odată plagiatul făcut public, de ce ar face-o un director ICR pus de numitul premier în locul – sfinţit prin tot ce a realizat în calitate de director – lui Patapievici!), cât spre a denunţa o practică extrem de păguboasă în raport cu Republica Moldova(...)  Mai grav stau lucrurile în domeniul social, unde numitului Valeriu Matei a reuşit să pună pe butuci o mare editură, Hyperion, la scurt timp după ce a fost numit direct al acesteia; să piardă un ziar, Mesagerul; să ducă la fiasco administraţia USM, al cărei director de imagine & factotum era sub preşedinţia lui M. Cimpoi; să compromită însăşi ideea românismului între Prut şi Nistru, prin discursul său naţionalist, pigmentat de antisemitism, dar şi printr-o gestiune catastrofală a capitalului de imagine (de cel real, fiindcă se ştie câtă susţinere financiară a avut PFD din partea României, nu mă pronunţ aici, în lipsa unor probe documentare) pe care l-a avut, în anii ’89-’89, intelighenţia basarabeană.”

Vitalie Sprânceană mai adaugă câteva trăsături la portretul lui Valeriu Matei: „Insul cu pricina s-a făcut cunoscut prin practicarea unui discurs vehement, intolerant, vetust și cu clare trăsături xenofobe. Nu-și scoate oponenții politici din ”demenți”, ”bandiți” și ”alienați mental” făcând figura locală a unui tribun. E adeptul unui românism de matineu, intolerant și patriotard ce nu ține cont de realitățile și sensibilitățile etnice ale țării.

De asta cred că numirea lui Valeriu Matei în postul de șef al reprezentaței ICR la Chișinău e o alegere greșită. Una care dăunează reputației și imaginii instituției în Republica Moldova.”

Cum ar trebui să privim controversata alegere a lui Valeriu Matei în fruntea ICR din Chișinău noi, cei din diaspora occidentală, cei care iubim Europa și vrem s-o aducem acasă în Moldova? Cum? Întrebarea la care urmează să răspundem în cazul Matei este următoarea: Ne va apropia ICR Chișinău cu Matei în frunte de România și de Europa? Eu cred că ne va îndepărta. De aceea am semnat susnumita   petiţie . Dar voi?