AM CREAT REPUBLICA MOLDOVA, ACUM TREBUIE SĂ-I CREĂM PE MOLDOVENI

Primăria orașului Chișinău a luat cu câteva zile în urmă hotărârea de a declara ziua de 16 mai zi de doliu pentru întreg orașul. Drapelele vor fi coborâte în bernă. Cetățenii vor fi probabil îndemnați să se abțină de la serbări zgomotoase, să nu facă cumătrii și zile de naștere. Pentru că Chișinăul va fi în doliu... Dar mă rog dumneavoastră, ce s-a întâmplat? Ce tragedie cumplită s-a petrecut în capitala Moldovei? Un cutremur devastant? Un țunami din apele Bâcului? A, nu. Vom fi în doliu pentru că pe 16 mai 1812 la București a fost semnat tratatul de pace ruso-turc, conform căruia Basarabia a fost cedată de către Turcia Rusiei. Iar ruperea Basarabiei din ah!.. trupul îndurerat al Moldovei lui Ștefan cel Mare!.. a însemnat pentru neamul românesc o pierdere și o durere și o sfâșiere eternă!

Doliul acesta de 16 mai nu e singurul ce reprezintă victimismul moldovenilor, care pare să fie unicul nostru produs de marcă și brand național. Am mai avut așa zisa „piatră a lui Ghimpu”, instalată în amintirea zilei de 28 iunie 1940, când Basarabia românească a fost răpită de URSS. Apoi mai comemorăm diferitele deportări operate de sovietici. Mă mir de un lucru. Dacă ne pasionează istoria cu o așa forță, de ce oare nu am celebra și ocuparea Daciei de către imperialistul de Traian, de ce nu am institui oare o Zi a Rușinii pentru romanii care ne-au lăsat sub loviturile hunilor? Ba poate ar fi cazul să ne aducem aminte cu revoltă în suflet și de odioasa ocupare de către hoardele de Cro-Magnon venite din Africa a acestor sfinte pământuri ale noastre pe care trăiau numai neandertalii, lupii, urșii și căprioarele!

...Cred că e absurd să judecăm istoria. S-a întâmplat pentru că s-a întâmplat, noi azi ce mai putem face? Moldovenii însă au ce face. În fiecare an calendarul le oferă diferite prilejuri de joacă. La 1 decembrie și 27 martie unioniștii fac diferite manifestații în favoarea unirii cu România, iar adversarii îi scuipă în fel și chip. La 1 mai și 9 mai izbucnesc manifestările procomuniste și prorusești. Anul trecut și anul acesta Liga tineretului rus din Chișinău a împărțit așa-zisele panglici ale lui Sfântul Gheorghe, care comemorează victoria asupra fascismului. Poate oare moldoveanul naționalist să accepte panglica sfântului Gheorghe? Nu! Victoria rușilor nu e și victoria noastră! Rușii sunt ocupanți! Noi vom împărți panglici tricolore!

Între timp, pe când acest război al simbolurilor e în plină desfășurare, de ideea națională care să-i unească pe toți locuitorii Moldovei într-o singură națiune nu vorbește nimeni. Iar ideea națională plutește în aer, există, a fost de fapt exprimată în repetate rânduri până acuma. Crearea unui puternic stat de drept, a unei economii funcționale și a unui cetățean loial statului, iată ideea noastră națională. Integrarea europeană ne-ar ajuta la realizarea acestei idei, ar stimula-o cu putere.

Statul nostru de drept este slab, la fel și economia, dar ceea ce lipsește mai mult este cetățeanul loial. Noi avem mai multe tipuri de cetățeni. Avem de exemplu unioniști care nu cred în eficiența și raționalitatea existenței statului moldovenesc și care prin urmare nu vor fi niciodată luptători pentru ideea națională moldovenească; aceștia consideră că numai unirea ne poate rezolva, așa, dintr-odată, toate problemele. Îi avem apoi pe rusofonii care nu sunt puși în condiția de a se integra și care au puțin respect pentru Moldova, și pe bună dreptate. Îi mai avem apoi pe așa-zișii „stataliști” moldoveni, care urăsc tot ce este românesc, limba română, istoria românească; aceștia visează o națiune moldovenească izolată de propriile sale esențe. Toate aceste tipuri de cetățeni nu sunt loiali țării lor, nu sunt moldoveni. Pentru a-i face loiali, pentru a-i face patrioți ai Moldovei, trebuie să-i convingi în primul rând a nu se certa. Trebuie să găsim ceea ce ne unește, nu ceea ce ne dezbină.

Să lăsăm deci în pace istoria, să nu o mai instrumentalizăm ba într-un fel, ba în altul. Să nu ne mai prostim cu declararea de sărbători și zile de doliu care ne fac ridicoli. Să lăsăm în pace oamenii să poarte în piept panglicile care vor. Să nu ne mai uităm chiorâș la ocupanți. Să ne bucurăm din contra că avem o țară bogată în diversitate. Să ne dăm seama că, fiind noi o țară mică, izolarea e moartea noastră. De aceea să ne străduim a iubi toți vecinii noștri. Pe români în primul rând, căci de la ei am furat și continuăm să furăm sumedenie de valori culturale. Pe ruși și ucraineni, cu care am avut de împărțit multe. Dar să fim foarte atenți la ce se întâmplă în Europa, să înțelegem și să iubim Europa, ca patrie a celui mai sublim umanism.

„Am făcut Italia, acum trebuie să-i mai facem și pe italieni”, a zis Massimo d'Azeglio după unificarea Italiei. Același lucru trebuie să-l zicem acuma și despre țara noastră:

„Am creat Republica Moldova, acum trebuie să-i creăm pe moldoveni.”