Monstruozități moldovenești

 YETI A FURAT TRICOLORUL MOLDOVENESC

Yeti, omul zăpezilor, nu a fost observat în Moldova niciodată. Nu avem nici lacuri locuite de monștri marini ca cel de la Lokness. Astronavele extratereștrilor încă nu au lăsat urme stranii în lanurile noastre de păpușoi. Și totuși, avem și noi fel de fel de lucruri uimitoare. Și avem și noi monștrii noștri, care chiar dacă nu aruncă foc și pucioasă pe nări, au totuși o respirație deosebit de otrăvită.

Acești monștri sunt unele personaje ale vieții publice moldovenești, în care politica, statutul social înalt și analfabetismul cultural se îmbină într-o manieră cu adevărat monstruoasă. Vorbesc de domnii Voronin și Dodon.

Voronin și Dodon sunt vip-uri perfecte. Unul a fost președinte al țării pentru două mandate. Altul, fugar din partidul comuniștilor, fost candidat la primăria capitalei, deputat în parlament, este și el o persoană publică importantă. Prestigiul lui Igor Dodon a crescut considerabil în ultimul timp, grație celor trei voturi ale grupului său parlamentar socialist care au făcut posibilă alegerea Președintelui țării, Nicolae Timofti.

Dar aceste două personaje ale elitei politice moldovenești, îmbrăcate în costum și cu cravată la gât, vehiculează în spațiul nostru public niște idei atât de obscure și primitive, încât crezi că ar putea fi pronunțate doar de mușteriii nebărbieriți ai unei berării împuțite cu fum de țigară. „Moldova e mai veche decât România. Românii i-au românizat pe moldovenii din România, care și-au pierdut identitatea moldovenească și cultura specifică. Unica șansă de salvare a acestor moldoveni pierduți e ca să creăm o Moldovă mare până la Carpați, în care să răsune limba noastră moldovenească și de asupra căreia să se înalțe mândru drapelul nostru moldovenesc. Da, drapelul lui Ștefan cel Mare, roș-albastru, cu bour.”

Gluma cu drapelul s-a îngroșat. Îl flutură comuniștii lui Voronin, îl flutură socialiștii lui Dodon. Iar între timp, când politica de stânga e dusă în derivă de valuri spre țărmurile cețoase ale Absurdistanului, politicienii de la putere se uită și tac. Ei, liberalii și democrații, care au declarat că ne vor duce în Europa, tac impasibili. Nu iau atitudini tranșante. Nu pronunță cuvântări înflăcărate de la înalte tribune. Nu publică articole în ziare. Nu demască. Nu încearcă să facă propaganda liberală a drepturilor omului, pentru ca să pregătească cel puțin terenul pentru adoptarea legii antidiscriminare în parlament.

Am aplaudat cuvântarea Președintelui Timofti în ziua depunerii jurământului. Un text combativ, angajat fără rezerve în bătălia pentru Europa. Dar e puțin. Sunt necesare sute de astfel de texte, domnule Președinte. Puneți-vă scribii, secretarii, consilierii la treabă. Domnule prim-ministru și domnule Președinte al Parlamentului, țara așteaptă cuvântări bătăioase și de la voi. Pentru că monstrul moldovenismului primitiv amenință demnitatea noastră națională. Ne facem de râsul lumii și nu e bine.

Vor zice unii că moldovenismul primitiv nu e decât o reacție la propaganda unionistă. Poate. Dar nu are nimeni monopolul adevărului și nu știe nimeni ce ar fi mai bine pentru Moldova: independența sau unirea cu România. De aceea ambele opțiuni au drepturi egale. Dar atâta vreme cât nu suntem hotărâți, nu trebuie să schimonosim istoria și să ne batem joc de limbă, de străbuni și obicei, vorba lui Eminescu.

Domnilor Voronin și Dodon, sunt atâtea lucruri „de stânga”, socialiste cu adevărat, care trebuie făcute în Moldova. Lăsați drapelul în pace și ocupați-vă de cei mulți și obidiți.