BERLUSCONI ȘI MOLDOVENII

În fotografie: fetele din constelația Berlusconi (după l'Espresso)

SPIRITUL EUROPEAN, BERLUSCONI ȘI MOLDOVENII
Urmărind episod după episod epopeea lui Berlusconi, mă întreb care sunt semnificațiile acesteia pentru omul din Est, venit în Europa ca să-i însușească modelele, să-i soarbă înțelepciunea, să se trateze de reflexele gândirii totalitare. Ce trebuie să creadă esticul despre magnatul care a ajuns prim-ministru și care, chiar dacă își face datoriile la care funcția îl obligă, a devenit, grație averii sale imense, cel mai mare corupător al țării sale? Să zică că Berlusconi este un rezultat natural al democrației, capitalismului și Occidentului? Că Berlusconi e un model al omului de afaceri de succes care, anume pentru că și-a condus bine propria afacere, ajunge să conducă o țară întreagă? Și că, la urma urmei, trebuie să fim europenește toleranți cu micile sale păcate?
Am crezut întotdeauna că spiritul european, acel amestec de memorie istorică, toleranță, obișnuință de a lucra bine, morală creștină, Voltaire, Rousseau, un pic de Dante, un pic de De Sade, un pic de Marx chiar, acest spirit deci am crezut că poate fi antidotul totalitarismelor, că poate îmblânzi și înnobila totalitarismele acolo unde acestea sunt inevitabile. Fascismul italian a fost destul de blând. Fascismul german a fost feroce anume de aceea că a vrut să distrugă spiritul european al toleranței și democrației. Comunismul, această ideologie utopică europeană, tradus în practica vieții de toate zilele, a avut aspecte diferite în diferite țări. Dar cu cât țara era mai puțin europeană, cu atât efectele sale erau mai devastante. Comunismul sovietic, realizat într-o țară creștinată și apoi europenizată de Petru cel Mare, a avut laturile lui foarte urâte, dar nu poate fi comparat cu comunismul oribil de tip chinez sau nord-coreean. Dar sovieticii invidiau modul de viață al țărilor socialiste europene, Cehoslovacia, Germania Democratică, Iugoslavia, unde era mai multă ordine, o productivitate mai înaltă și unde omul trăia mai bine. Și deci, deficiențele comunismului mi le-am explicat prin lipsa sau prezența mai mică ori mai mare a spiritului european. Obscena dictatură comunistă a lui Ceaușescu în România o puneam pe socoteala jugului otoman și perioadei fanariote. Și judecând în această ordine de idei, am ajuns să cred că chiar America, Statele Unite, depărtate fiind de sursa spiritualității europene, au deraiat, cu toată democrația lor perfectă, într-un fanatism religios de prost gust, în maniheism și atiduni ridicole de mari salvatori ai umanității.
Unde vreau să ajung, mă veți întreba. La Berlusconi. Pe care vreau să-l denunț ca pe un trădător al spiritului european. Comportamentele sale sunt din ce în ce mai „orientale”. Este învinuit de viciul foarte oriental al corupției. Stolurile de fete care trec pragul reședințelor sale și pe care le copleșește cu bani, aur și pietre scumpe nu pot să nu sugereze haremurile sultanului, odalisce languroase, dansul din buric. Prietenii săi sunt Gheddafi și Putin. În Europa există distincția clară dintre public și privat. Berlusconi o încalcă cu nonșalanță: spațiile sale private, Arcore, vilele din Sardinia sunt și locurile de unde își exercită puterea de funcționar public; și viceversa, palatele puterii sunt folosite în scopuri strict private. Atunci când curtezana Ruby este arestată de poliție, primul ministru telefonează la chestură ca să o salveze pe protejata lui Berlusconi invocând rațiuni de stat: Ruby ar fi, chipurile, nepoata președintelui egiptean Mubbarac. Dar nu numai confuzia dintre public și privat iese din tiparele europene, însuși modul acesta de a face dragoste (chemând la palat un stol de femei, punându-le să-și expună nurii, pentru ca să aleagă mai apoi din toate pe una – lăsându-le dezamăgite pe celelalte) este profund ne-european. Ca să nu mai zicem că este profund ne-catolic, profund superficial și ... și curat murdar. Și ca să nu mai cităm și înțelepciunea populară: bătrânul amorezat e ca piroșca cu păsat.
Dar să nu uit cu ce am pornit. Eu, omul din Est care vrea să devină european perfect, trebuie să fiu conștient că Berlusconi reprezintă o cădere, o greșeală de stil a Europei. Și o abatere de la Constituție a Italiei, care, după cum zicea Luciana Litizzetto, a devenit dintr-o „repubblica fondata sul lavoro” „una repubblica fondata sulla gnocca”. Deci, pe Berlusconi nu trebuie să-l dau cu nici un preț drept exemplu oamenilor politici din Estul meu. Care ar trebui, după umila mea părere, să facă în alcovurile lor private tot ce le permite imaginația, potența și potențialul economic, numai să nu plictisească lumea cu publicizarea prestațiilor lor grotești.
De fapt, pentru Republica Moldova nu există nici un pericol. După cum se știe, Vlad Filat, primul ministru moldovean, a pus la index cartea „Sexul povestit celor mici”. Iar Marian Lupu, spicherul Parlamentului și Președintele interimar al țării, atunci când a fost învinuit că ar avea o relație extraconjugală, a promis să dea la moacă celui care răspândește așa zvonuri infamante. „Niente sesso. Siamo moldavi.”