Vânătoare de dinozauri

Fiică-mea nu l-a citit pe Ray Brudbury. Cum așa, nu l-ai citit? Era la noi acasă...

 Și asta în legătură cu o postare a ei pe fb despre un fenomen științific „efectul fluturelui”, pe care eu îl credeam în mod eronat legat de fluturele lui Ray Brudbury din „Si un trăsnet căzu”, când eroul povestirii, în timp ce era la o vânătoare de dinozauri în cadrul unei călătorii în timp, lunecă de pe cărarea recomandată de organizatori și … strivește un fluture. Strivește un fluture, moartea căruia, printr-un infinit lanț de cauze și efecte, provoacă schimbări colosale în toată istoria planetei. Așa că, atunci când călătoria în timp ia sfârșit și eroul nostru se întoarce acasă, nu își mai recunoaște propria țară. Orașul era altfel, iar la alegerile prezidențiale învinge nu candidatul pe care îl indicau sondajele, cele anterioare călătoriei în timp, ci un tip reacționar de rea faimă… 

Ei bine, efectul fluturelui era cu totul altceva. Dar nu asta era important.

Important, din contra, era faptul că fiică-mea nu îl cunoștea pe Ray Brudbury, acest mare și fundamental scriitor.

 De ce? Ei, de ce. De atâta. De atâta că au fost timpuri tulburi, frenetice, nefericite anii când au crescut mari copiii mei. Uniunea Sovietică se prăbușise. Noi le spuneam copiilor despre istoria noastră nefericită, despre Stefan cel Mare și Mihai Eminescu, despre aceea cum rușii, răii de ruși, ne-au furat pământurile, și săracii copii ce înțelegeau? Că rușii treceau noaptea hotarul, încărcau câte un lighean de țărnă și fuga înapoi peste Nistru! Apoi ni se mai dăduse pământ și păpușoii trebuiau prășiți. Apoi ne luasem vacă și cal, ca să avem ce mânca și cu ce căra lemne de la pădure. Apoi trebuia să facem compot de vișine și suc de mere pentru la iarnă… Și în felul acesta, Ray Brudbury a cam rămas în umbră.

Drace! Dar poate că ei nu l-au citit nici pe Isaac Asimov, nici pe Jack London, nici pe Jule Verne! Dar poate ei nu cunosc nici Pisica care umbla din capul ei de Rudyard Kipling, pe care ai citit-o la toate clasele în care ai predat, dar copiii tăi nu erau în clasele în care predai tu! Dar poate că nici O mie și una de nopți nu le-ai citit-o, în acea minunată traducere a Ninei Ischimji! Dar poate că ei habar nu au de Muntele vrăjit al lui Thomas Mann!..

Mari și de neiertat sunt păcatele tale, Victor Andreevici. Nu te scuza cu timpurile grele. Ești vinovat. Recunoaște.

Recunosc, cum să nu. Dar nu crede că uite, copiii tăi au rămas ignoranți și rămân la poalele muntelui pe care te afli tu, sus-sus pe Olimp, ca să vezi. Uite, domnule, el l-a citit pe Camus! Mare lucru. Dar nu l-ai citit pe Jack Kerouac, nici nu știi o boabă de engleză. Lasă, fii pe pace că știu ei, copiii tăi, mult mai multe decât tine.

 Și încă mai râd în taină de ignoranța și incultura ta.