SCÂRBIT DE CONFORMISM. DAR ȘI DE ORIGINALITATEA UNORA

Norii, foarte liberi și nonconformiști

E uimitoare puterea conformismului! E suficient ca o idee nouă să cucerească vârfurile societății, că imediat toată lumea o maimuțărește. Și vai de cei care se opun curentului și exprimă o idee proprie, de bun simț. În Italia noastră pedepsirea ereticilor are loc foarte des. Nu, ereticii noștri nu sunt arși pe rug, ca Giordano Bruno, pentru că rugul nu mai e la modă, dar mă gândesc că unii din ei poate ar prefera rugul în locul ostracismului, zeflemelelor și criticii absurde la care sunt supuși. Iată câteva cazuri.

 Regele pastelor italiene, Guido Barilla, mergând la o emisiune la Radio 24, are imprudența de a declara, cu toată seriozitatea și cumințenia, că întreprinderea sa, o intreprindere de familie cu tradiții vechi și solide, nu va face niciodată propaganda unor valori diverse de valorile familiei tradiționale. Nu a criticat în vreun fel homosexualitatea sau ideea familiei homosexuale, nu a făcut glume deșănțate, domnul Barilla a exprimat doar adeziunea la opțiunea majoritară a poporului italian în această materie. Dar a fost imediat condamnat de aproape toată lumea, mai bine zis de toți conformiștii. Pentru că i-ar fi jignit în mod indirect pe minoritari. Și Barilla s-a văzut nevoit să bată în retragere. Pentru că el nu e un intelectual care își vinde ideile, ci un negustor de macaroane. Dacă își pierde buna imagine, atunci nu mai vinde și dă faliment. A trebuit deci să se pocăiască, să se declare un promotor fervent al diversității și egalității. A făcut bine, pentru că e capitalist în primul rând. Și-o fi amintit probabil fabula lui Esop despre lupul care, rugat de cal ca să-i scoată țeapa din picior, se înduplecă și primește o copită în bot: „Așa-mi trebuie, tata nu m-a făcut doctor, dar măcelar”.

Un alt caz proaspăt e cel al lui Berlusconi care a declarat că fiii săi se simt în Italia tot atât de persecutați ca evreii pe vremea lui Hitler. Vai de mine, dar cum a îndrăznit?! Toți intelectualii de stânga, toți notabilii evrei i-au sărit Cavalerului în cap, de parcă nu ar fi înțeles că declarația lui nu înseamnă rasism și ignoranță, dar e o glumă, o exagerare voită, potrivită perfect cu pălăvrăgeala și jovialitatea italiană. Nu sunt la sigur fanul lui Berlusconi, dar de data asta m-am simțit solidar cu el. Îmi pare totuși bine că Berlusconi nu și-a cerut scuze, ca Barilla.

Nu mă pot reține să nu pomenesc în acest contest și excesele corectitudinii politice, care izvorăsc din același conformism burgez dulceag, cum ar fi interzicerea anumitor cuvinte considerate ofensatoare și înlocuirea lor cu termeni mai blânzi, care termeni blânzi își pierd cu timpul blândețea și sunt iarăși înlocuiți. Calic e urât, să-i zicem infirm, stai că s-a făcut urât și infirm, să-i zicem handicapat. „Mă handicapatule, tu nu pricepi un lucru așa de simplu?” Și handicapat e urât… Dizabil! …Astăzi am ajuns la „diversamente abili” și la „diversamente berlusconiani”. Și apoi sunt țiganii care nu mai sunt țigani dar romi. Și în sfârșit, culmea la toate, România care nu mai vrea să se cheme România, dar Dacia! 

   

Conformismul ăsta în numele drepturilor și respectului pentru toți  cred că este ridicol atunci când acceptă, de exemplu, ideea matrimoniului pentru homosexuali și echivalarea în drepturi a câinilor ori a altor animale cu oamenii. Dar nu numai ridicol, poate fi și periculos pentru libertățile individuale. Franța, un avanpost al luptei pentru drepturi, s-a împiedicat rău de tot atunci când a introdus în codul său penal infracțiunile negării holocaustului evreiesc și al genocidului armenilor. Pentru că în acest caz te întrebi cum rămâne cu libertatea de gândire, cu dreptul la opinie.

Iată însă că în Estul nostru conformismul a primit o serie de puternice lovituri. La Iași, la un recent festival de literatură și traducere, scriitorul ieromonah Savatie Baștovoi, cetățean moldovean, a criticat guvernarea de la Chișinău, orientarea pro-europeană și a zis că Uniunea Europeană e tot un fel de Uniune Sovietică.  "Mă rog ca peste opt sau zece ani, când Republica Moldova ar fi pregătită să intre în UE, Uniunea Europeană să nu mai existe!" – a zis Baștovoi. Conformiștii din sală l-au aplaudat pe nonconformist, din reflex. Dar Cațavencii l-au criticat rău.

Nu am vrut să pun poza lui Pavlenski gol

Iar la Moscova un alt nonconformist, în numele unor idei fără îndoială nobile, s-a dezbrăcat gol-pușcă și și-a bătut testiculele în cuie, în caldarâmul Pieței Roșii. E vorba de pictorul rus Piotr Pavlenski. E omul care ceva mai înainte,  în luna mai, fusese adus gol și înfășurat în sârmă ghimpată în fața sediului Adunării Legislative din Sankt Petersburg. Iar în vara lui 2012 Pavlenski și-a cusut gura cu ață ca să protesteze contra detenției fetelor de la Pussy Riot.

Eu însă nu sunt omul extremelor. Eu vreau să merg pe aurita cale de mijloc. Problema e că nu prea reușesc.