La început au fost migranții, care și-au lăsat Moldova și s-au dus cu traista-n băț prin lumea largă. Apoi au apărut asociațiile migranților. După care a început să se vorbească despre diaspora moldovenească. Diaspora e un cuvânt frumos, răsunător, care mângâie urechea și place la toți. Apoi asociațiile diasporei au început să fie îndemnate a-și trimite reprezentanții la congrese, ceea ce i-a măgulit mult pe emigranții noștri. Și, așa cum an de an emigrația din țară a tot crescut, iar emigranții au crescut și ei în importanța pe care și-o dădeau mai ales ei înșiși, am ajuns azi să se vorbească de o Agenție a Diasporei sau chiar de un Minister al Diasporei. Nu am rezistat tentației de a-mi bate joc în câteva texte de virtualul Minister, virtualii funcționari și virtualele secretare ale acestuia – meniți a perpetua huzurul unei birocrații indolente în văgăunile patriei noastre.
Totuși, dacă e să fim serioși, trebuie să recunoaștem că merită atenție ceea ce s-a spus în legătură cu acea structură care urmează să fie puntea de legătură între diasporele moldovenești și Republica Moldova. Și s-au spus multe. Pentru că pe 19 iulie Guvernul Republicii Moldova a găzduit Seminarul dedicat politicilor aferente Diasporei, organizat în parteneriat cu OIM, UNDP, Banca Mondială, Agenția Elvețiană de Dezvoltare, UN Women. Acest eveniment a fost în strânsă legătură cu proiectul pilot Integrarea Migrației în Strategia Națională de Dezvoltare a Republicii Moldova.
La seminar au fost puse în discuție experiențe și modele avansate de mobilizare a Diasporei în cazul Armeniei, Macedoniei și României, precum și propunerile parvenite de la 10 reprezentanți ai Diasporei. Aceștia au fost Doina Guzun, Asociația „Jeunes Moldaves” din Franța; Dorin Dușciac, asociația „Clubul Liberal” din Paris; Eduard Gherciu, asociația „Moldova nel mondo” din Italia; Ilona Miron, asociația „Connect Moldova” din Italia; Vasile Calmațui, în numele unui grup de inițiativă de la Paris; Alexandru Marcinschi, asociația „Baștina” din Italia; Pavel Costaș, asociația „Salvados para salvar” din Spania; Valeriu Ticu, de la Centrul de Cultură și Artă „Trei Culori” din Portugalia, Ion Braga, asociația moldo-română „Casa Mare” din Estonia; Tatiana Nogailîc, asociația „Assomoldave” din Italia.
Propunerile privitoare la gestionarea migrației au fost foarte diferite. Astfel, dacă Dorin Dușciac promovează cu insistență ideea creării unui minister al diasporei, apoi Tatiana Nogailîc este de părere că ministerul ar fi inutil și ar presupune costuri elevate. Migrația e treaba ministerului de externe și a ambasadelor respective. Dacă e să creăm o structură în Moldova, apoi să fie o Agenție, consideră Tatiana Nogailîc. Un site unic al diasporei care să cuprindă cele mai variate informații și posibilități de contact propune Ilona Miron, tot ea venind cu ideea creării unui program de training pentru voluntarii care doresc să se implice în activitățile sistemului de ajutor social din Republica Moldova. Pavel Costaș a propus înjghebarea unui bloc politic al Diasporei, pentru implicarea în viața politică din țară. Doina Guzun a propus crearea unor stagii profesionale in Republica Moldova, pe durata vacanței, pentru studenții moldoveni care își fac studiile peste hotare; precum și organizarea unor târguri de muncă pentru moldovenii din străinătate, pentru a fi angajați acasă. Dorin Dușciac a propus cartografierea diasporei și crearea unei baze de date solide, care să faciliteze contactele și modernizarea țării.
Între timp guvernul a promis crearea unei Agenții. Rămânem în așteptarea veștilor bune.
Nessun commento:
Posta un commento