TRAIAN BĂSESCU ȘI UNIREA

La început a fost Eminescu care a cântat românii de la Nistru pân-la Tisa. Apoi Tudor Gheorghe care le-a strigat lui Gheorghe și lui Ion să se ridice. Apoi a venit simpaticul Dan Bitman care le-a înnebunit pe fetele mele dăruindu-le un inel, mare cât inima lui. Apoi fu o vreme când nu mai avu loc nimic deosebit. Ba chiar părea că sunt în curs niște mari dezamăgiri. Într-un târziu însă a debarcat la Președinția României Traian Băsescu. Și lucrurile au luat o altă turnură. Basarabia s-a simțit pe neașteptate mângâiată de vântul răcoritor al speranței.

Traian Băsescu a fost văzut de basarabeni ca un om aspru, dar drept. Nu avea stofa de politician bizantin a lui Iliescu. Nici alura de profesor a lui Constantinescu. Era omul dintr-o bucată care spune adevărul verde-n ochi și rupe mâța-n două. Mai bea câte-un pahar, mai făcea câte-o gafă cu trecerea Prutului în 1941. Mai confunda Cahulul cu Cabulul. Basarabenii au râs de glumele lui și i-au iertat greșelile. Pentru că au văzut în Băsescu eroul care, prin acordarea cetățeniei române, îi eliberează de după cortina de fier a izolării. Da, aveți dreptate, cortina de fier ținea de sistemul socialist. Dar oare regimul de vize care nu se dau nu este tot o cortină de fier, de astă dată ridicată de Occident?

Într-adevăr, legea despre redobândirea cetățeniei române, în vigoare încă din 1991, până la Băsescu a funcționat slab. Puteai aștepta rezolvarea dosarului 4, 5 sau chiar 6 ani! Prin simplificarea procedurii de redobândire a cetățeniei române, prin stabilirea termenului de 6 luni în care autoritățile sunt obligate să soluționeze dosarul, cetățenii Moldovei au primit un cadou neprețuit. Tot pe timpul lui Băsescu bursele și ajutoarele pentru Moldova au crescut constant. Iar Președintele României a sfidat în permanență conducerea comunistă a Republicii Moldova. A fost acuzat că-și bagă nasul în oala vecinului și i s-a sugerat să-și vadă de ale lui, dar el a jucat dur. Și deci, indiferent de rezultatele pe care le-a avut Băsescu pe plan intern, basarabenii l-au aplaudat. Iar la alegerile prezidențiale din 2009 candidatul Traian Băsescu a obținut 94,8% din voturile cetățenilor români care și-au exprimat opțiunea în Republica Moldova.

Imediat a fost pusă întrebarea pe cât de moral este votul cetățenilor moldoveni care au și cetățenia română. Trăiesc într-o altă țară, nu cunosc bine realitățile românești, au ei oare dreptul moral de a impune românilor un președinte care românilor nu le convine? Dacă moldovenii fac parte formal din națiunea română, apoi trebuie să-și asume și niște responsabilități. Iată ce scrie Tudor Cojocariu, un tânăr intelectual basarabean, în acest sens: „...acest “a face parte” presupune a avea aceleași interese, aceleași aspirații, aceleași griji, aceleași frici, aceleași obiective ș.a.m.d. Mă întreb atunci, în ce măsură vor să facă parte din România de azi aderenții la spațiul românesc, împotrivindu-se voinței a circa 70% din populația României care, la rândul ei, se împotrivește PD-L-ului și lui Traian Băsescu? Judecând după reacții, nu prea-și doresc să o facă. Și atunci, oare Unirea din mințile noastre, așa cum o percepeam în iarnă, mai este totuna cu Unirea din vară? Iarna nu-i ca vara, știm. Cu alte cuvinte, am impresia că țara România este confundată de către românii ne-legați de viața statului România, cu un singur partid și de un singur om: PD-L și Traian Băsescu.”

Iar jurnalistul Vitalie Cojocari, condamnând patosul excesiv al basarabenilor, li se adresează cu aceste cuvinte: „Cetățenia vă dă un drept, de a vota. Folosiți-l, dar fără mult scandal. Nu cunoașteți dedesubturile problemei, vă lipsesc multe informații despre cum este să fii român în România. Nu aveți cum să judecați decât ca niște români din Republica Moldova. Ați ridicat un val urias de nemulțumiri în timpul alegerii prezidențiale din România, când votul vostru a decis practic cine va conduce statul. Valul s-a stins pentru că totul a fost legal, iar voi nu v-ați dat în stambă ca acum. Dacă, de data asta, veți zgândărî o rană care există, s-ar putea să afectați negativ relația chinuită dintre românii din România si românii din Moldova. Știți vorba nu-ți băga nasul unde nu-ti fierbe oala?Acum situatia este un pic mai speciala, oala fierbe si nu prea pentru moldoveni. De aceea trebuie sa fie atenți să nu se ardă. Votați, că aveți dreptul, dar nu vă mai puneți toată România în cap. Caci până și un câine bine dresat poate mușca pe cine nu trebuie dacă este surescitat, deranjat și flamând.”

Aceste judecăți poate că ar părea ireproșabile dacă nu am ști că aproximativ aceleași lucruri le-au fost spuse și românilor din diaspora. Emigranții români au fost învinuiți că s-au rupt de realitățile românești, că fură și beau, că au un nivel cultural scăzut, că sunt niște amărâți de căpșunari și ștergători de funduri străine, care nu ar trebui vezi doamne să hotărască soarta compatrioților lor din România. Să-i lipsim deci de dreptul de vot! Evident, cu aceste aberații nu putem fi de acord. Și nu putem fi de acord cu ideea că cetățenii români din Republica Moldova trebuie să se ia după o presupusă majoritate a românilor care s-ar zice că este contrară lui Băsescu. Nu, moldovenii trebuie să-și asculte inima și să-și urmeze consecvent interesele, chiar dacă aceste interese se deosebesc de interesele celorlalți români. Vor de la Băsescu mai multă Unire? Atunci să voteze cu Băsescu. Va avea grijă mai pe urmă politica să le pună pe toate la loc.

Referendumul din 29 iulie dă pinteni Unirii. Unește diaspora românească cu România. Unește România cu Occidentul. Unește diaspora moldovenească cu diaspora românească. Unește Republica Moldova cu România. Unește Republica Moldova cu Occidentul. Ne unim cu toții nu în vechile hotare, nu în cuget și-n simțire, ci într-o sfadă generală, într-o luptă pașnică de idei, în care răsună pașnice chemări la luptă și pașnice înjurături. Las' că-i bine așa, Limba Română râde fericită văzând cum discută cele două maluri de Prut. Băieți, Traian Băsescu face Unirea. Toți la referendum!