Poem despre marea vânătoare de euroi

MAREA VÂNĂTOARE DE EUROI

Tata a sunat prelung în corn, disdedimineață,

Ne-a chemat, ș-am înțeles repede, la Marea Vânătoare;
Ne-am scuturat toropeala nopții, am dat cu apă pe față.
Începe vânătoarea, măi! Haideți cu toții la vânătoarea cea mare!

Ehehei, euroiule, unde ești că venim!

Șiretule animal bun de ținut în portofele,
Nu te ascunde în găuri, că totuna noi te găbjim,
Te apucăm de urechi, te jupuim fără milă de piele!

Ion și Vasile, voi luați-o pe-aici prin ponoară

Și să-mi stârniți euroii ascunși în Germania,
Fa Ileană, tu fă ce știi și cum poți te strecoară,
Dar să-mi fii mâine la vânătoare în Spania.

Tu, măi Ghiță, ai să vânezi în Italia sus pe schele,

Ia seama că euroii zboară, măi, și prin aer,
Dar dacă pici de sus la pământ, te faci, prostule, bucățele,
Și nu mai mănânci tu carne de euroi, ești un fraier!

Domnică, ascultă la tata, tu ai să vânezi pe mare,

Pe-o corabie plină de euroi, se cheamă Concordia Coastă,
Pune-te bine cu căpitanul, arată-i dragostea cea mai mare,
Dar ce să te-nvăț, știu eu că tu nu ești proastă.

Și noi am pornit vânătoarea, iar tata din cornu-i tot sună!

Vânăm euroi pe pământ, și pe apă, și-n cer!
Și gata suntem de-a porni vânătoarea pe Marte, pe Lună
Și-n orice alt loc ce-o să aibă o rimă în „er”!

Iar când ne-om întoarce din lume, din cosmos cu euro-n portofele,

Pornim reparația-n casă, ar fi bine și-n beci și-n sarai,
Îi cumpărăm mamei o cratiță nouă ș-un rând de perdele.
Ș-o să trăim ca-n rai.