ITALIENII DESCOPERĂ MOLDOVA

La biroul stării cuvile de la Chișinău sunt înscriși, conform datelor de la 31 decembrie 2011, 177 de cetățeni italieni. Tineri întreprinzători, diplomați, pensionari care au hotărât să se mute pentru totdeauna în Moldova alături de moldovencele cu care și-au legat soarta. Moldova, cu toate că se confruntă cu multe grave probleme, îi atrage pe italieni. Are o forță de muncă ieftină. Un regim fiscal foarte convenabil. Transporturile funcționează relativ bine. Costurile carburanților, a energiei sunt inferioare celor din Europa. Există marea posibilitate de a intra din Moldova pe marea piață rusească fără taxe vamale. Pe lângă aceasta, în ultimul timp au fost luate o serie de măsuri legislative favorabile investițiilor în parcurile industriale și zonele economice libere. Deci, Moldova este atractivă și italienii, oameni curioși și întreprinzători, o colonizează în felul lor.

Dar Moldova nu este numai țara unor oportunități economice. Mai este și terenul unde are loc un crâncen război ideologic. Unioniști și stataliști, naționaliști și moldoveniști, limbă moldovenească și limbă română, filoeuropeni și filoruși, în sfârșit, ortodocsiști și homosexualiști – iată o serie din curioasele etichete ale orientărilor ideologice contrare din Republica Moldova. Cum se orientează italienii în acest talmeș-balmeș?

Orientările italienilor depind, cred, în primul rând de formația lor ideologică de acasă: au fost comuniști sau fasciști, catolici sau atei, oameni simpli sau posesori ai unei anumite culturi. În al doilea rând, depind de faptul cine sunt femeile pe care italienii le au alături: moldovence sau rusoaice, comuniste sau liberale. Apoi, e clar că pe un italian nu-l vei impresiona niciodată cu retorica ginții latine, de care face uz naționalismul nostru. Din contra, acesta va avea un mare respect anume pentru ruși, datorită culturii lor cunoscute în toată lumea. Cu toate că putem avea și excepții. Oricum, nu am văzut încă niciun italian care să cunoască Moldova și care să dea totodată credit naționalismului. Dar niciunul care să fie de acord cu invazia limbii ruse în spațiul public, mai ales în meniurile restaurantelor.

Unul din cei mai buni cunoscători ai Moldovei (și ai României) este istoricul Alberto Basciani, care a publicat cartea „La difficile unione”, foarte interesantă, foarte discutată în ultimul timp. Cartea arată cu multă putere de convingere hibele clasei conducătoare din România interbelică, care a făcut să falimenteze, în mare parte, proiectul unirii Basarabiei cu România. Și, indirect, lovește în acel naționalism deșănțat din R. Moldova care vede în perioada interbelică epoca de aur a Basarabiei.

Dar Basciani e omul documentelor istorice și al arhivelor. Alți italieni sunt mai puțin informați. Și aș vrea să vorbesc de Nicola Baldassare, care a luat Moldova foarte în serios, trecând cu traiul la Chișinău. Baldassare iubește Moldova, i-a învățat limba, îi studiază istoria și merită pentru asta tot respectul. A scris două cărți despre Moldova. Ideile sale despre identitatea națională a moldovenilor sunt, cred, în plină formare. Baldassare a contestat autoidentificarea națională a moldovenilor ca români și a avut perfectă dreptate. Odată ce există statul național moldovenesc, cetățenii săi nu ar trebui să se numească altfel decât moldoveni, indiferent de apartenența lor etnică. Baldassare e revoltat de faptul că există curentul unionist care sapă fundamentele națiunii moldovenești, iar guvernul e nevoit să promoveze patriotismul prin spoturi publicitare de tipul „Patria mea e Moldova”. Dar, supărat pe unioniști, Baldassare cade în capcana absurdităților moldoveniste, pe care le completează cu ideile sale originale. Astfel, etnia românească s-ar reduce la locuitorii Valahiei, unicii descendenți ai soldaților romani, iar moldovenii ar fi o etnie deosebită, plăsmuită de slavi, unguri, polonezi etc. Însuși Ștefan cel Mare vorbea slavonește și scria cu litere chirilice. Moldovenii au fost ocupați nu numai de ruși, dar și de români, care s-au comportat în Basarabia ca niște fasciști adevărați. Iată de ce e bine ca moldovenii să sărbătorească eliberarea de sub jugul fascist la 28 iunie 1940 și la 24 august 1944. Intelectualii moldoveni care au promovat unionismul nu au fost decât niște frustrați în fața rușilor, opera lor poate fi prețioasă, exemplu Grigore Vieru, dar în esență sunt niște trădători... Aceste idei curioase ale domnului Baldassare urmează desigur să fie combătute, lucru pe care îl și fac pe paginile blogurilor mele, dar trebuie în primul rând înțelese ca o încercare de a pricepe situația din Moldova. Reprezintă deci un gest de atenție binevoitor, important pentru țara mea și prin urmare merită considerație. Rămân în speranța că le va corecta cu timpul.

Pe 19 februarie curent în Letonia a avut loc un referendum care punea în discuție necesitatea limbii ruse ca a doua limbă de stat. Desigur, adepții limbii ruse au pierdut. Dar a fost interesant cum au văzut evenimentul italienii de la Chișinău. Alfredo Lorenzo Ferrari, prietenul meu de facebooc, a inițiat o discuție în acest sens, la care au participat alți italieni, ruși, moldoveni. Ideea lui Alfredo era că au fost bravi letonii care au spus un „nu” ferm limbii ruse și că așa trebuie să facă și moldovenii. Eu, zicea italianul, vorbesc și scriu românește, cunosc cultura moldovenească, dar nu am cetățenia Moldovei. Pe când atâția ruși de aici de la Chișinău au cetățenia Republicii Moldova, dar refuză cu încăpățânare să vorbească limba română. Mi se adresează rusește, eu le răspund românește, ei se supără și pleacă. A intervenit în discuție și o rusoaică, lăsați, chipurile, oamenii să vorbească în ce limbă vor. A fost pusă la punct. O moldoveancă indecisă a împins ideea că iată, e bine să știm mai multe limbi, prin urmare și rusa. Mai învețe și rușii românește, i s-a zis. Iar Alfredo a generalizat cu aceste cuvinte memorabile: „Moldavi, parlate solo nella vostra bella lingua, una lingua che si rispecchia nella latinità, una lingua che ha le sue origini nella culla della civiltà.”

Nu-mi rămâne, în încheiere, decât să-mi exprim dorința ca fluxul migratoriu al italienilor spre meleagurile mele să crească încontinuu. Căci în felul acesta vom avea mai mulți aliați în lupta pentru idealurile noastre naționale.