Ideea pe care o au despre națiune partidele moldovenești în opoziție este una etnică. Adică:
- 1. Noi suntem de etnie moldoveni. Prin urmare vorbim limba moldovenească, prin urmare statul nostru e Moldova. Această argumentație funcționează și invers: Noi vorbim limba moldovenească, prin urmare suntem moldoveni, prin urmare statul nostru e Moldova. (Viciile acestui așa-zis moldovenism sunt caracterul antiștiințific, ura viscerală față de România.)
- Noi suntem de etnie români. Prin urmare vorbim limba română, prin urmare trebuie să ne unim cu România. Și aici argumentația funcționează invers: Noi vorbim limba română, prin urmare suntem români, prin urmare trebuie să ne unim cu România. (Viciile unionismului basarabean sunt neacceptarea aproape isterică a ideii de două state românești, neîncrederea față de basarabenii care nu ar fi în stare să creeze un stat; și dacă sunt niște incapabili, apare întrebarea, atunci la ce ar mai trebui României?)
Aceste scheme, după mine, sunt de un primitivism strigător la cer, amândouă, pentru că ideea modernă de națiune nu este etnică. Mi-ar plăcea să le corectez, în așa fel ca discuțiile să intre într-o albie cât de cât acceptabilă.
Iată cum cred că ar trebui să sune discursul adeptului independenței eterne a statului Republica Moldova:
Din punct de vedere etnic moldovenii sunt români, pentru că există graiurile moldovean, muntean, maramureșean etc. , dar nu există etniile respective. Limba română literară este un bun care aparține pe drept tuturor românilor, fiind creată prin eforturile cărturarilor de pe toate meleagurile românești. Dar în Republica Moldova, din cauza ocupațiilor rusești de la 1812-1918, 1940-1941, 1944-1991, din cauza de asemenea a proclamării statului independent Republica Moldova în anul 1991, s-au pus bazele creării națiunii moldovenești deosebite de națiunea română. Ne deosebim de națiunea română nu prin limbă, ci prin caracter, experiențe, memorie, cu toate că avem și atâtea lucruri comune! Și credem că deosebirile dintre națiunea română și cea moldovenească ne dau nouă, moldovenilor de mai multe etnii, tot dreptul să avem un destin istoric aparte. Nu vrem însă să exaltăm nici deosebirile, nici asemănările. Vrem să ne trăim independența pentru că nu dorim să împărțim sărăcia cu nimeni! Vrem să învingem provocarea istoriei noi singuri!
Iar acesta care urmează ar fi discursul unui adept al Unirii Republicii Moldova cu România:
Da, din punct de vedere formal, poporul Republicii Moldova este națiunea moldovenească. Suntem o națiune tânără, la început de drum. Dar să ne întrebăm: Avem noi oare vreo șansă ca să creăm o națiune de tot respectul? Vom avea noi oare mari maeștri, mari opere artistice și o mare diversitate în unitate, așa cum vedem în peisajul social-cultural al marilor națiuni? Vom putea noi oare să ne lăudăm cândva măcar cu o economie performantă? Nu cred, suntem puțini, săraci, încolțiți de străini. Pe când, unindu-ne cu România, am putea crea o națiune mare, puternică, bogată în diversitate, în care și-ar găsi locul și moldovenii de alte etnii decât cea română. Merită să luptăm pentru Unire în numele propriului nostru viitor, un viitor alături de marile națiuni ale lumii. Dar atâta vreme cât Unirea nu a fost făcută și noi, moldovenii basarabeni, nu facem încă parte din națiunea română, datoria noastră e de a lucra cu hărnicie la crearea națiunii moldovenești. Ceea ce înseamnă în primul rând integrarea lingvistică și socială a minorităților rusă,ucraineană, bulgară și găgăuză. Atâta timp cât aceste minorități vor fi un corp străin de națiunea moldovenească, noi nu putem spera nici la o bună funcționare a mecanismelor statului moldovenesc, nici la unirea cu România. Pentru că nu vom putea intra în România cu zestrea problemelor noastre nerezolvate. Tot după cum nu vom putea intra nicăieri dacă nu vom putea crea aici pe loc un stat de drept, în care cetățeanul să se simtă acasă.
Odată aceptând aceste platforme de discuție, am putea conversa și despre lucruri mai serioase. Din păcate, de 20 de ani numai despre identitate discutăm.
Dumneavoastra urmati un corolar depasit, aparut si dus la extrem in Germania, si de acolo raspindit in Europa Central si de Est, cum ca "etnia" ar fi ceva organic, care poate fi definit obiectiv. Opinia generala in lumea academica occidentala contemporana e ca "etnia" este un simplu construct social, fapt ce a fost demonstrat cu cele mai diverse studii, de la geneza slavilor la nationalismul european de secol 19 si triburile pre-moderne din noua guinee. "X e de etnie Y" este doar un abuz de limbaj pentru a exprima ideea "X se considera de etnie Y" si uneori "X este considerat de grupul Z ca fiind de etnie Y". pur si simplu nu exista o definitie care sa identifice in mod obiectiv o etnie sau proprietate de a "fi de etnie Y". din aceasta cauza, orice persoana care se considera "moldovean", ESTE MOLDOVEAN, iar nu roman, rus sau eston, acelasi lucru fiind valabil pentru orice alta etnie.
RispondiEliminaEste adevarat ca nationalitatea, sau mai propriu spus, cetatenia, nu are nici o legatura cu etnia, cum nu are nici o legatura cu religia, si va felicit pentru acest mod de gindire (el exista cel putin de la J.J. Rousseau, dar din pacate se pare ca nici dupa 200 de ani astfel de idei nu s-au impamintenit in Estul Europei). Totusi, insistenta dumneavoastra ca etnicii (folosesc cuvantul "etnici" in sensul din primul paragraf) moldovenii sa se considere etnici romani este contra-productiva, servind numai la a adinci clivajul dintre cele doua grupuri identitare. Orice atac asupra autonomiei personale, exprimata printre alte randuri si prin identitate etnica, duce la o reactie puternica impotriva "atacatorului" si deci la sustinerea unor puncte de vedere care pot parea adversarilor identitari drept extreme (ma refer la opinia dumneavoastra despre Dodon). De aceea, atit timp cit in politica moldoveneasca vor exista oameni care vor impune, asemenea dumneavoastra, unor cetatenii ai tarii sa "fie" romanii, "criza identitara" nu va fi rezolvata
Pentru autorul comentariului de mai sus:
RispondiEliminaParcă mi-ați vorbi cu vocea T. Cărăuș, pentru care am multă considerație. Cred că etnia depinde în mod fundamental de limbă, prin urmare, dacă admitem că vorbim limba română, suntem obligați a accepta și etnicitatea noastră românească. Că mătușa Catinca nu e de acord, nu e problema noastră, ci a mătușii. De altfel, tolerând în mod pseudodemocratic părerea bunului popor, lăsăm să se înscăuneze haosul. Poporul trebuie învățat. Și poporul e bun, se lasă învățat. A însușit de minune lecția sovieticilor. De ce nu ar însuși și ceea ce îl învață iluminații păstori ai națiunii moldovenești de limbă română? Totuși, calea spre împăcare cred că e un consens al celor două tabere asupra ideii că suntem moldoveni: toate etniile națiunii Moldova se cheamă moldoveni. Pentru că omul simplu nu distinge nuanțele, etnie, națiune pentru mătușa Catinca îs tot un drac. Pe asta se și bazează dodonii și Moldoveni.md . Pe aceste personaje ticăloase, pe care e pus cu litere de-o șchioapă stigmatul ignoranței celei mai crase, societatea bună ar trebui să le ostracizeze cu hotărâre. Un dodon nu merită nici măcar o bună ziua, dar nu să meargă la televiziune ori să-și afișeze blogul pe unimedia. Din punct de vedere intelectual dodonii sunt profund obsceni. Vă mulțumesc.
Daca ar fi cum afirmati dumneavoastra, ar trebui ca toti vorbitorii nativi de limba engleza (Irlanda, Canada, SUA, Australia, un sfert din India, jumatate din Oceania si o treime din Africa), franceza (o treime din Africa), sau spaniola (doua treimi din America de sud si intreaga Mesoamerica) sunt toti de etnie engleza, franceza, respectiv spaniola. Acest lucru este evident absurd. Pur si simplu nu exista criterii obiective pentru a stabili etnia unei persoane. Daca matusa Catinca se considera moldoveanca in sens etnic, nu este problema nimanui. Iar legatura cu haosul nu'si are locul aici, pentru ca astazi, in majoritatea statelor dezvoltate (cu exceptii notabile precum Letonia), etnia nu are nici o miza practica. De altfel, in Europa occidentala ca si in SUA un est-european e discriminat la fel fie ca se consideri de etnie moldovean, roman ori ucrainean (din experienta, aceste 3 etnii sunt la fel de discriminate chiar si la Moskova). Deci in ceea ce priveste "invatarea" poporului, cui bono? Si cu ce e mai legitima aceasta "invatarea", decat "invatarea" lui ca el este crestin adventist, de exemplu?
RispondiEliminaIn ciuda modului in care dumneavoastra il portretizati pe Dodon, el pare a avea o pozitie ceva mai ambigua in ceea ce priveste problema identitara. Astfel, in "imnul" campaniei sale pare sa sustina aceeasi idee ca si dumneavoastra, adica aceea ca moldoveni sunt toti cetatenii Moldovei, indiferent de etnie (ca observatie, acel imn nu este cu nimic mai prejos decat cintecele patriotice americane contemporane - iar patriotismul american este prin excelenta non-etnic; desigur, ambele exprima valorile patriotismului prin versuri surprinzator de idioate, dar asta e cu totul alta problema). De altfel, asa-zisa criza identitara din societatea moldoveneasca este supralicitata din motive pur politice, la nivel inter-uman ea avind o importanta redusa. Adevarul e ca in lipsa unora ca Ghimpu, cei ca Dodon nu ar mai avea audienta.
Mie mi-ar plăcea ca despre etnie și despre identitate să nu se mai discute de loc. Astea sunt teme de umplutură. Lumea e așa de nouă, cum zicea și R. Kipling, avem atâta de lucru! Trebuie să zidim o țară, să luptăm cu religia și clericalismul, să facem băi bune cu dușuri și bideuri, să asfaltăm ca lumea drumul de la Orhei la Rezina. Iar dacă chiar nu avem ce discuta, să vorbim mai bine despre extratereștri. Ori despre superficialitatea asta nemaipomenită a omului modern. Un milion și jumătate de pelegrini la Roma pentru beatificarea lui Woitilla! Atâta lume la nunta prințului cum îl mai cheamă! Uff...
RispondiElimina