Visualizzazioni totali

martedì 14 dicembre 2010

A NU-L IUBI PE LUPU E O EROARE POLITICĂ



DRACULIZAREA LUI LUPU
Progresiștii moldoveni de la Chișinău vor petrece o altă săptămână de mari patimi. După niște alegeri parlamentare care i-au dat ca învingători formali pe comuniști, căci aceștia au luat peste 40% din sufragiile alegătorilor, dar care lasă deschise porțile pentru formarea unor alianțe care să-i răstoarne sau să-i ducă din nou la guvernare, toți se întreabă cu cine se va alia Partidul Democrat al lui Marian Lupu, care se află pe centrul eșichierului politic moldovenesc. Dacă se aliază cu comuniștii, vom avea o majoritate parlamentară de 57 de mandate (din 101); dacă Lupu se va alia cu liberal-democrații lui Filat și liberalii lui Ghimpu, majoritatea va număra 59 de mandate. În ambele cazuri majoritatea nu va reuși să aleagă de una singură Președintele și să pună capăt crizei constituționale. Progresiștii însă, intrați cu trup și suflet în vâltoarea luptei pentru sfânta democrație și nobila Europă, nu acceptă nici într-un fel ideea unui compromis, a unei înțelegeri, în numele liniștii țării, dintre opoziție și guvernare. O parte din opoziție să voteze candidatura la funcția de Președinte a guvernării. Sau invers. Nu, e clar pentru toți progresiștii că comuniștii nu vor vota candidatura liberalilor. Și e clar pentru comuniști că liberalii nu vor vota candidatura comuniștilor. Facem mai degrabă alte anticipate! Și tocmai de aceea dreapta nu discută cu stânga, stânga cu dreapta.
Iar Lupu, care e la centru, discută cu toți: cu Filat și cu Ghimpu, cu Voronin, cu emisarul guvernului rus Narâșkin, cu emisarii europeni. Lupu e din nou, ca și după alegerile din 29 iulie 2009, Salvatorul Patriei, soluția problemei. Dar, mă gândesc, dacă e așa și acesta e un dat de fapt care nu poate fi schimbat, dacă Lupu e soluția liberalilor ca să aibă un mandat deplin de 4 ani, de ce oare aceștia îl tratează cu atâta suspiciune, cu atâta ură chiar? Dacă deschizi ziarul „Timpul”, care constituie vocea principală a liberalilor și progresiștilor moldoveni, nu găsești timp de un an de zile un singur cuvânt de bine spus în adresa lui Lupu. A fost tratat cu neîncredere, s-au făcut pe seama lui fel de fel de bănuieli urâte, forumiștii ultraprogresiști l-au calificat cu cele mai incalificabile epitete. Ei bine, chiar și în aceste zile când Lupu va hotărî cu de la sine putere soarta de mai departe a Moldovei, scriitorul și publicistul Constantin Cheianu publică în „Timpul”un articol plin de dispreț și desgust față de omul politic Lupu. Că a fost comunist, că da, vorbește româna cu mult mai bine decât Voronin, dar e o română de lemn, pe când iată, atunci când trece la limba rusă, e cu mult mai expresiv și colorat.
... De aici de la Roma, asistând la aceste ifose ale progresiștilor de la Chișinău, care se declară pro-europeni nevoie-mare, aș vrea să le strig acestora că intoleranța lor ideologică, încrâncenarea pe care o poartă pe fețe nu sunt în spiritul culturii europene. Europa înseamnă dialog, nuanțe, graffiti pe pereți cu simboluri comuniste alături de simboluri fasciste, biserici, moschei, sinagogi într-o pașnică conviețuire. Europa e plină de imperfecțiuni, imperfecțiunea aș zice e o calitate europeană, și există pentru a ne învăța toleranța. Bem vin și wisky, fumăm tutun și marihuană, suntem abstinenți, carnivori, vegetarieni, liberali, comuniști, conservatori, credincioși sau atei. Dar discutăm unii cu alții, nu ne demonizăm, nu ne draculizăm. Așa înțeleg eu Europa. Așa aș vrea s-o înțeleagă și ceilalți emigranți.
Dar iată că deschid poșta dimineața și mă văd într-o tristă minoranță. Colegii mei, emigranții moldoveni din Italia, mi-au trimis un apel către partidele din țară ca să nu admită crearea unei „coaliții monstruoase” cu comuniștii. Un apel dur și pur. Iată un fragment: „ Îngrijorarea noastră are la bază, înainte de toate, vizita în trombă a lui Narâșkin, șeful administrației de la Kremlin, pentru a reitera interesul Cancelariei Putin față de direcția pe care o va lua în continuare R. Moldova, întâlnirea sfidătoare a acestuia cu liderii PCRM și PD, dar și, nu în ultimul rând, dublele negocieri pe care le poartă liderul PD, Marian Lupu. Or, votanții Domniei sale nu l-au delegat nicidecum în acest sens, ci tocmai invers, au apreciat gestul său de a fi părăsit PCRM.
Detestând cei opt ani de guvernare a partidului comunist, în care a fost înăbușită cea mai mare parte a cuceririlor democratice ale Renașterii Naționale, ani care au culminat cu masacrul de la 7 aprilie 2009, și în spiritul Raportului analitic al Comisiei Cojocaru de studiere și apreciere a regimului comunist totalitar din R. Moldova, care a efectuat o inventariere a crimelor, ororilor, atrocităților, abuzurilor și nedreptăților comise de regimul totalitar comunist între anii 20 – 90 ai secolului xx, solicităm tuturor partidelor politice din R. Moldova, inclusiv celor extraparlamentare, ONG-urilor din Basarabia, societății civile, în mare, indiferent de naționalitate și confesiune religioasă, să reiterăm, în mod solidar, atitudinea noastră unitară, și facem apel către liderii PL, PLDM, și în special PD să conștientizeze necesitatea de a continua activitatea AIE și să facă niște compromisuri rezonabile pentru a semna continuitatea guvernării Alianței pentru Integrare Europeană.”
Stimați compatrioți, „conștientizez necesitatea de a continua activitatea... și a semna continuitatea”, cum ziceți voi, dar nu cred că e cazul să vă crispați atâta. Face bine Lupu că vorbește cu toți odioșii. Am face și noi bine să discutăm cu comuniștii prefăcându-ne a nu ști că aceștia au coadă de drac și dinți de vampir. Pentru că oricum ai întoarce-o, o bună parte din poporul nostru a votat pentru ei. Iar Lupu nu mai este el atât de prost ca să coalizeze cu cei pe care i-a trădat. Dacă va face-o, însă, de vină vor fi doar cei care l-au tot bănuit și hărțuit.

Nessun commento:

Posta un commento