Moldova și „votul etnic”

VOTUL ETNIC
Alegerile din 28 noiembrie 2010 au scos din nou în evidență în Republica Moldova fenomenul așa-zisului „vot etnic”. Adică faptul că, indiferent de culoarea sa politică, cetățeanul moldovean de origine neromânească votează cu comuniștii, ceea ce nu înseamnă însă că comuniștii sunt doar un partid al rusolingvilor, îi votează, din nostalgie, și foarte mulți moldoveni. Fenomenul „votului etnic” a fost prezent de la declararea independenței încoace și într-un fel este natural: rusolingvii au votat partidelele care le promiteau o majoră protecție a drepturilor lingvistice și o mai mare apropiere de Rusia. Și deci, poate fi rusul de la Chișinău liberal până în măduva oaselor, că totuna va vota cu comuniștii. Pentru că comuniștii moldoveni, acești falși internaționaliști care își bat joc de cultura și istoria propriului popor și la care a aderat din păcate și elita intelectuală a rușilor, îi oferă un confort ce îi aduce aminte de frumoasele vremuri sovietice, când se simțea ca acasă în orice loc al imensei sale țări.
În ce constă acest confort? Moldoveanul – zic comuniștii – nu e român, deci nu face parte dintr-o comunitate de 25 de milioane de oameni care are o istorie și o cultură de tot respectul. În fața românului rusul nu ar avea o zdrobitoare supremație; ar trebui să-i învețe limba, ar trebui să-i respecte cultura. Din contra, moldoveanul e un copil al politicii și chiar al națiunii rusești, nu are o identitate a sa care să-l deosebească în mod tranșant de rus. Puținătatea culturii basarabenilor de la 1812 încoace i-a determinat pe aceștia să împrumute masiv de la ruși cuvinte comune, nume proprii, expresii, intonații, înjurături, termini tehnici, moduri de gândire, modele literare, filosofii etc. Totalitatea acestor împrumuturi, dintre care multe sunt de valoare, îl fac pe moldovean să nu se regăsească în acea Românie balcanică și manelistă pe care o cunoaște mai degrabă decât pe România culturii elevate. Și care nu place nici rusului. Iar în fața moldoveanului căruia i-a împrumutat atâtea, rusul se simte ca o bancă în raport cu un client înglodat în datorii. Banca este puternică, pe client îl bate vântul. Deci, ideologia aceasta a moldovenismului care promovează un moldovean făcut după chipul și asemănarea rusului îi convine de minune rusului din Moldova. În felul acesta el se simte acasă, își poate vorbi liniștit limba știind că moldoveanul nostru îl va înțelege. Se va simți și mai bine când îl va auzi pe moldovean că își presoară vorba cu cuvinte și expresii rusești, iar la un moment dat va începe să vorbească și el în limba lui Pușkin. Care i se va părea mai expresivă. Va comite unele greșeli pe care rusul i le va ierta cu bunăvoință și i le va corecta zâmbind, apoi îl va ajuta să găsească cuvântul când se va bâlbâi. În felul acesta rusul, trăind într-un stat străin, nu se va integra niciodată. Îi va sili din contra pe cei din jurul său să se integreze în sistemul său de valori. Și va ști că, votându-l pe unul ca Voronin, își va asigura confortul. Dar, mă întreb, cum oare această ticăloasă atitudine nu a făcut intelighenția rusească din Moldova să sară în sus de indignare și scârbă? Intelighenția rusească doar s-a făcut celebră în toată lumea anume prin moralismul său ieșit din comun!
Nu sunt suficient de preparat ca să răspund exhaustiv la această întrebare. Totuși, străinii rusofoni din Moldova, chiar fiind în genere mai culți decât băștinașii prin poziția lor de trăitori ai orașelor, nu și-au creat un detașament de poeți și scriitori proeminenți care să lupte pentru drepturile lor cu acea vervă și entusiasm cu care au făcut-o moldovenii. Nu au avut nevoie, ei se nutreau cu cultura rusească din Rusia-mamă. Și deci, nu există în Moldova profeți ruși care să biciuiască conștiința morală a conaționalilor. Dar de ce chiar și intelectualii de mărime medie nu au susținut cu toată inima mișcarea națională a moldovenilor, că doar înțelegeau că se creează o nouă națiune cu limba română ca limbă de stat? De ce nu avem azi în Moldova asociații, ziare de limbă rusă care să favorizeze integrarea rusofonilor? Și de ce avem, din contra, asociații ale așa-zisei prietenii moldo-ruse care umblă doar cu provocări cum ar fi declararea limbii ruse drept a doua limbă de stat? Și de ce prăpastia dintre moldovenii proeuropeni pe de o parte și populația rusolingvă pe de alta se adâncește tot mai mult și mai mult? O dovedește nelipsita prezență a „votului etnic” și la ultimul scrutin electoral. Dar de acest lucru cred că ar fi prea simplu să-i învinuim doar pe ruși.
O parte a vinei o poartă desigur intelectualii ruși care s-au complăcut în comodități de națiune dominantă. Altă parte însă îi revine cu siguranță comunității moldovenești. Care n-a știut să se facă simpatică. Care a manifestat de multe ori un naționalism exagerat. Care nu a atras rusofonii în crearea unei națiuni comune și nici nu i-a impus cu severitate să respecte niște reguli, așa cum au făcut-o țările baltice. E de menționat că de multe ori Rusia nu a meritat disprețul cu care a fost tratată de moldoveni. Prin experiența creării unui imperiu au trecut mai multe națiuni de tot respectul, iar imperiul rus nu a fost cu mult mai rău decât altele. Comunismul însuși e o esență pură a civilizației europene. Și să nu uităm că agentul Europei în Țările Române supuse Turciei de multe ori a fost anume Rusia. Pe care Cantemir o văzuse ca pe o poartă în Europa. Pe când moldovenii noștri și-au arogat de multe ori dreptul de a trata Rusia ca pe cea mai infamă dintre națiuni. Însă atunci când vezi cât de bine se integrează rușii în țările europene, și cât de bine învață și vorbesc limbile străine, îți vine într-adevăr să crezi că adevărații responsabili ai neintegrării rusolingvilor în societatea moldovenească suntem anume noi, românii moldoveni.
Pentru a scăpa de „votul etnic” politica moldovenească urmează să bată mai puțin în tobele naționalismului și revanșismului, axându-se pe un discurs economic și social modern. S-a văzut cum la alegerile din 28 noiembrie mesajul moderat al PLDM-ului lui Vlad Filat a fost premiat de alegători, inclusiv de alegătorii rusolingvi care reușesc să se rupă de atracția vicioasă a „votului etnic”, cu o creștere spectaculoasă de la 16,57% la 29,38% de sufragii, pe când PL-ul lui Mihai Ghimpu a fost din contra penalizat, coborând de la 14,68% la 9,96% de sufragii.