DRUMUL LUNG AL MOLDOVEI SPRE EUROPA
Valeriu Pasat este un ex-ministru al apararii si fost director al Serviciului de Informare si Securitate (SIS) al Republicii Moldova. Acuzat de delapidare de fonduri in urma vanzarii, in 1997, a 21 de avioane de lupta "MiG-29",a fost reținut și a petrecut la închisoare 2 ani,din 2005 până în 2007. A fost eliberat,după cum a declarat el însuși,datorită intervenției președintelui rus Putin. Fiind actualmente unul din cei mai bogați oameni ai Republicii Moldova,s-a lansat în politica mare. Ales în iunie curent în funcția de Președinte al Partidului Umanist din Moldova,a făcut,cu susținerea Mitropoliei Moldovei,o campanie politică furibundă,cu panouri publicitare enorme puse în toată Moldova,în vederea instituirii unui referendum național cu privire la introducerea studierii obligatorii a bazelor ortodoxiei în învățământul preuniversitar. Curtea Constituțională a respins inițiativa. Pasat a continuat campania de strângere a semnăturilor. Pe 16 iulie ziarul „Săptămîna” a publicat articolul său „Moldova:în viitor,din veșnicie”.
Cred că acest articol este un jalon foarte important în acerba luptă de idei care se consumă pe meleagurile moldovene,căci de acum încolo putem vorbi despre un nou actor al acestei lupte,și anume biserica. E un articol în care autorul spune multe adevăruri fără a se teme de a nu fi politicește corect. Bravo lui. Dar pe lângă adevăruri mai scoate la iveală și niște idei atât de deșănțate și periculoase,încât a nu le combate îmi pare un act de gravă ticăloșie cetățenească. Să începem cu adevărurile lui Pasat.
Liberalii greșesc amarnic atunci când tulbură apele vorbind despre genocidul la care a fost expus poporul moldovenesc de către regimul sovietic. Când cer să fie interzise partidul comunist și simbolurile comuniste. Când decretează ziua de 28 iunie 1940 ca zi a ocupației sovietice și a victimelor regimului totalitar. Represiunile staliniste,zice Pasat,au lovit în toate popoarele sovietice. Și cum poți fi liberal,cum poți pleda deci cauza libertății interzicând libertatea de a te asocia într-un anumit partid și de a utiliza anumite simboluri? Și pentru ce să-l provoci cu inutile decrete despre vremuri demult trecute pe cel mai mare partener economic al țării? Într-adevăr,cum,și de ce? Mai mult ca atât,Pasat afirmă că , „trăind în URSS,noi eram unul din cele mai respectate popoare. Primeam oaspeți din toate republicile unionale. Trimiteam încolo milioane de decalitri de vin,milioane de tone de legume și fructe. Noi eram în centrul lucrărilor de selecționare agricolă. A avea o rudă sau un prieten în Moldova ca și în Caucaz sau în Republicile Baltice era o bucurie pentru orice familie de ruși,pentru orice locuitor al Moscovei. Noi eram pentru Uniunea Sovietică aceeași ce este Toscana sau Bordeaux pentru Uniunea Europeană...” Ca un fost cetățean sovietic,care a făcut doi ani de serviciu militar în armata sovietică și care a cunoscut reprezentanți a o sumedenie de popoare sovietice,oameni simpli și intelectuali,confirm că Pasat nu minte. Așa era,moldovenii în Uniunea Sovietică se simțeau destul de bine și erau respectați. Că intelectualii vroiau mai multă libertate,că erau ținuți din scurt de KGB,asta e altceva. Pasat are perfectă dreptate când condamnă faptul că despre URSS se vorbește ca despre un sistem politic greșit,dar nu se vorbește ca despre o țară de oameni făcută de oameni. Căci totul depinde nu de ideologiile dominante și sistemele politice care pot fi mai mult sau mai puțin democratice,ci de oamenii care locuiesc sub aceste ideologii și sisteme. Unul a fost comunismul rusesc,altul cel românesc și cu totul altul cel nemțesc.
Însă,cu toate că pornește de la niște idei atât de cuminți,Pasat ajunge într-un punct unde deraează lamentabil într-un jalnic obscurantism. Întrebându-se filosofic care este menirea Moldovei în Univers și în Europa,omul nostru zice așa: „Noi nu putem deveni pentru Europa o a doua Toscană sau un alt Bordeaux,din simplul motiv că europenii le au deja. Piața vinurilor e suprasaturată și e puțin probabil că vom intra și noi acolo. În schimb noi putem aduce în Europa ceea ce ea a pierdut și fără de care ea se asfixiază:spiritualitatea,credința vie. Acestea nu sînt niște valori efemere,cum ar părea unora la prima vedere. Clerici,teologi,publiciști români tot mai des afirmă că România a avut șansa de a oferi Europei identitatea ortodoxă,dar nu a putut face aceasta. Astfel,România nu mai are ce oferi lumii,din care motiv ea se diluează în Uniunea Europeană și în universul global. Despre aceasta se vorbește în discursuri,articole,studii,discuții particulare. Oare nu cumva autorii acestor afirmații ni se adresează nouă?”
Iată așa,nici mai mult,nici mai puțin. Pasat îi pregătește Moldovei un rol mesianic pentru toată Europa și,de ce nu,pentru toată lumea. Iar primul pas în realizarea acestui scop este desigur introducerea studiului obligator ale Bazelor Ortodoxiei. După care,înarmați cu credință și spiritualitate ortodoxă,tinerii moldoveni se vor repezi să-i facă respirație artificială și decăzutei Europe,care,iată,se asfixiază... De fapt,n-ar trebui să ironizez. Pentru că din Estul Europei nu întotdeauna se vede bine că cel mai crâncen război pe care Occidentul îl duce în ultima sută de ani e acela pentru libertățile individuale ale omului. Și acest război este purtat contra Vaticanului și contra tuturor cultelor religioase,căci ele îi impun omului o autoritate dominatoare și îl lipsesc de facultatea de a-și decide liber soarta. Cred că noi,cei ce ne aflăm în inima Occidentului,ar trebui să le amintim compatrioților noștri că Europa modernă este un produs al epocii iluministe,că drepturile la proprietate,la libertate și toate drepturile sociale de care se bucură europeanul au fost câștigate nu datorită bisericii,ci de multe ori contrar voinței acesteia. Că pentru a avea dreptul la divorț și dreptul la avort au fost duse adevărate bătălii sociale. Că lupta cu biserica continuă pe terenul fecundării in-vitro și eutanasiei. Că Europa,în sfârșit,nu prea are nevoie să importe fanatism religios din Moldova,căci îi sunt perfect suficienți emigranții de origini musulmane...
La sfârșitul articolului său domnul Pasat mai sugerează patriei sale o cale de salvare:să înlocuiască ideologia națională cu una corporativă... Corporativă? Adică ceea ce încercau să realizeze în Italia părinții-fondatori ai fascismului?..
Și totuși,îndrăznesc să fiu optimist și să cred că,dacă am înlătura confuziile politice și rătăcirile sale religioase,Valeriu Pasat n-ar fi un băiat rău. Cu condiția ca să nu fie un mare șmecher.
Nessun commento:
Posta un commento