Poporul populist

Maria Elena Boschi, a promovat reforma constituțională

Populismul este acel soi de demagogie care joacă cu instinctele josnice ale omului din popor, ceea ce italienii numesc „la pancia del paese”.

Cetățeanul naiv și ignorant este măgulit cu promisiuni iresponsabile și irealizabile, ca să voteze pentru un Grillo, un Salvini, o Meloni. Cine, ar fi de crezut, poate pica în mrejele populismului? Ia, o mică parte din electorat, cei mai naivi, ignoranți sau decăzuți. Surprinzător, însă, se dovedește că aproape tot poporul italian, cu o majoritate de 60 la sută, votează la referendumul constituțional un „nu” abrogativ răsunător, de rând cu toți populiștii și demagogii, oprind reformele și progresul țării, doborându-i autoritatea internațională și făcându-i să triumfe pe toți mâncăii din odioasa birocrație statală. Tândală își taie creanga pe care stă și pică la pământ belindu-și nasul într-un ciot! E de gândit, după cele întâmplate, că majoritatea italienilor e formată din fraieri ignoranți care nu știu pe ce lume trăiesc și se lasă duși de nas de niște Păcală hâtri.

Dar oare poate fi lucrul acesta posibil într-o țară civilizată, patria glorioșilor romani și așa mai departe? Poate poate, și încă cum! Nu contează numai alfabetizarea generală, liceele, universitățile și cultura greco-latină. Mai e nevoie și de oleacă de modernitate, de internet, de cărți și ziare bune. Privește numai cum se tund unii tineri, ce sârme își pun în bot, ce tatuaje își fac – și nu numai tinerii! Privește că merg și o mulțime de italieni aparent normali să-l asculte pe papă, de parcă iluminismul, raționalismul, pozitivismul nici nu ar mai fi existat! Occident putred, îți vine să zici.

Ce e de făcut? Trebuie să recunoaștem, mai întâi și mai întâi, că poporul a ajuns, în această epocă de amețitoare dezvoltare, să semene cu masele analfabete de cândva. Nu poți avea încredere în el. Nu știe pe ce lume trăiește. Și, prin urmare, democrația s-a transformat dintr-o frumoasă femeie cu ochi sclipitori de inteligență într-o cumătră îmbrobodită, urâtă și rea de gură. Care votează greșit. Cum oare să-l luminăm pe bietul popor? Aceasta-i întrebarea.

Consecințele votului greșit pot fi catastrofale. Pe aripile demagogiei populiste zboară xenofobia și naționalismul. Iar populismul latră contra Uniunii Europene, uitând că anume datorită Uniunii Europa de azi trăiește în pace și bunăstare. Populismul gâdilă instinctele naționaliste, dar naționalismul înseamnă război. Ia uitați-vă cum împușcă la stânga și la dreapta naționalistul Putin. Ia uitați-vă ce mai născocește ungurul naționalist Victor Orban. Și dacă un vot popular demolează Uniunea Europeană? Ce facem atunci? Sărută-ți, copile, părinții și frații și-apoi să mergem la război? Vă mai amintiți cu ce entuziasm a fost primită de popor vestea începutului primului război mondial?..

Cimitir la Vadul Rașcov, cu strămoși ai cetățenilor moldoveni

Măi, dar în Moldova și România oare există naționalism? O fi oare cineva care să slăvească românul pentru că e os al lui bădica Traian, pentru că i-a bătut vitejește pe unguri, turci și pe toate litfele păgâne? Este oare cineva care să-l slăvească pe românul pașnic ortodox dreptcredincios și să-i ponegrească pe ruși? Și oare zice cineva că Basarabia e pământ românesc? Ați auzit poate de vreunul care să spună că oameni ca moldovenii nu mai sunt pe pământ și că România e pământ moldovenesc? Dar că dacii strămoșii noștri au fost mari și tari, buricul pământului, și că din limba dacă se trage și limba latină?.. Nu, nu cred. Nu sunt posibile asemenea blăstămății pe-un picior de plai, pe-o gură de rai.