O gură de aer din Occident

Infiorata, sărbătoare creștină. Genzano di Roma

            Pe 3-4 septembrie curent a avut loc Sinodul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. A fost prezidat de Mitropolitul Vladimir și a avut pe agendă, ca temă principală, condamnarea cursului pro-european al guvernării de la Chișinău. După cum se știe, mitropolia Moldovei este subordonată Patriarhiei de la Moscova și este, într-un fel, natural ca să aibă același vector cu Kremlinul. Iată câteva citate din hotărârile Sinodului:

- „Statul nu a auzit nici până astăzi solicitările clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe din Moldova, de a nu legifera indecenţa şi amoralitatea sexuală, exprimate prin Legea cu privire la egalitatea de șanse”.

- „Prin complicitatea condamnabilă de care dă dovadă Statul, promotorii activi ai homosexualităţii îşi întăresc poziţiile în ampla lor campanie de mediatizare a acestui mare păcat. Prin paradele gay şi alte manifestări publice ale minorităţilor sexuale, se loveşte direct în coloana vertebrală a celor mai sfinte valori ale poporului nostru, care, din toate timpurile a demascat toate pornirile dăunătoare ale sufletului.”

În Republica Moldova hotărârile Sinodului au fost văzute prin prisma alegerilor în Parlament, care bat la ușă. Mitropolia Moldovei a fost învinuită de implicarea în politică, de promovarea intereselor imperiale ruse, de faptul că se pune de-a curmezișul parcursului european al țării. Iar Vitalie Sprânceană, pe Platzforma.md, a declarat că Biserica Ortodoxă din Moldova, în loc să pledeze pentru justiție socială, în loc să promoveze caritatea, combate o țintă falsă, lipsită de importanță socială, homosexualitatea. Biserica noastră, a spus Sprânceană, creează în mod artificial sperietoarea Gayropa – adică imaginea Europei ca pământ al desfrânării morale, mai ales homosexuale, prin urmare și-ar merita titlul Biserica Ortodoxă Moldovenească Anti-Gay.

Cred, totuși, că ceea ce s-a afirmat la Sinod, nu vine numai din stricta subordonare ierarhică față de Patriarhia de la Moscova, ci și din rațiunile ortodoxiei, din logica creștinismului însuși. Care creștinism nu este în primul rând o doctrină social-economică, cu care să te înarmezi pentru combaterea inegalității sociale, pentru redistribuirea bogățiilor. Învățătura lui Isus este morală și consfințește niște modele de umanitate care au ieșit învingătoare asupra altor modele, pe parcursul istoriei. Și trebuie să recunoaștem că Occidentul, revoluționar după cum este, și-a cam bătut joc în ultima vreme de o serie de reguli, de o serie de tabu-uri fundamentale ale umanității, nu numai creștine. Societățile occidentale au ajuns a crede că este ilegitim să impui criterii de comportament bazate pe ideile de rău și bine, sarcina aceasta este pusă în cârca codurilor penale, iar acestea, la rândul lor, devalorizează în mod sistematic tot ce ține de tradiție ori religie. Nici legile naturale nu mai pot constitui o limită pentru legislator, ultimul cuvânt avându-l banul. Odată ce plătești impozite la buget, ai dreptul să te căsătorești cu un individ de acelaș sex. Îmi imaginez că în viitor, în schimbul unei taxe suplimentare, se va putea lesne obține dreptul de a contracta căsătorii poligame,  poliandre, incestuoase, cu animale sau extratereștri.

 Acest materialism, acest individualism al Occidentului a fost condamnat și de către înșiși occidentalii. Ceea ce sinodul nostru impută Occidentului nu este doar o aiureală a preoților moldoveni îmbibați de ortodoxie imperialistă rusească. Nu. Și Papa Benedict o spusese atunci când reproșa Europei relativismul. E adevărat că Ratzinger a fost contradictoriu. În celebrul discurs de la Regensburg, unde îl citează pe Manuel Paleologul, papa afirmă că nu există o contradicție dintre credință și știință, e contrar voinței lui Dumnezeu să acționăm contra rațiunii. Dumnezeu e logos, spre deosebire de Alah, care e irațional prin definiție. Atât numai că rațiunea se află într-o legătură intrinsecă cu dubiul, cu relativitatea. Pentru știință nu există adevăruri absolute. Totul este pus în permanență la îndoială. Pe când religia nu poate fără adevăruri absolute, revelate. Iar ideea că credința ar fi o rațiune superioară, în care poate fi inclusă și rațiunea savanților, nu prea rezistă criticii.

Moscheea din Roma

Pe aceeași undă cu preoții moldoveni pare să fie și Ernesto Galli della Loggia, care, în Corriere della Sera, îi face un rechizitoriu Occidentului care a păcătuit de multiculturalism (articolul „La debolezza delle regole”). Iar păcatul multiculturalismului constă în iluzia că ar putea exista societăți cu culturi foarte diverse, e suficient ca acestea să urmeze anumite reguli precise care să le asigure pacea interioară. Dar regulile înseși, sunt oare ele neutre, acceptate de toată lumea, ori poate că mai degrabă sunt produsul doar al anumitor culturi, pe care alte culturi nu-l acceptă? Dar ce este ceea ce ține împreună societățile, sunt codurile de legi, constituțiile, ori poate societățile se bazează pe legături identitare profunde, pe condiviziunea profund psihologică, emoțională a unor valori istorice comune?..  Și dacă condiviziunea nu există, și dacă valorile istorice comune nu există – atunci musulmanul de la Londra emigrează în Irak, se înscrie în armata Statului Islamic și îi decapitează pe jurnaliștii americani...

Obosit de aceste meditații teologico-filozofice ridicole, am ieșit să iau o gură de aer afară, în Occident. Tocmai se făcea Festa di Fine Estate. În piață era improvizată o scenă, apăruseră rânduri de tarabe cu mărfuri multicolore. Lume multă, de toate semințiile pământului. Toți curioși și aparent fericiți. Mirosea a carne friptă pe cărbuni, a porumb copt, a fum de tutun, a fum de marihuană. Orchestra interpreta „ Andrea s'è perso, s'è perso e non sa tornare...” Îmi plăcea melodia,  am mers fericit printre tarabe. Am cumpărat niște prune uscate și niște ochelari de citit de 5 euro. Mă simțeam bine în Occident. Undeva în depărtare, pe un bloc înalt, se vedeau niște litere de neon luminoase: Gay Village. Nu mă deranjează, mi-am zis zâmbind, că doar nu-s popă.

Victor Druță