DE VORBĂ CU MOTANUL MEU VIRTUAL

Măi motanule măi, tu n-ai auzit că te-am chemat?

Ce stai tu sub masă, măi, ca un poet turmentat,

Vino măi lângă mine, pisi-pisi, și toarce,

Pentru ca în lume să fie soare și pace.

Lasă urechea ceea și n-o mai scărpina,

Că-mprăștii perii tăi pisicești prin casa mea!

Și nu te holba la mine cu ochii tăi bulbucați,

De parcă-ai văzut un kilogram de cârnați!

Ai mare noroc, măi motane, ești natural și adevărat,

Pentru că n-am chemat doctorul și nu te-a castrat,

Ești deci fericit, măi, umbli liber pe acoperiș

Și intri pe ferestrele deschise furiș,

Și zădări câinii burghezilor, cu zgardă la gât și tinichele,

Pe care-i văd eu pe-afară, îmbrăcați în diverse obiele.

Înțelege, măi! Dacă stăpânu-tău vrea să te mai ție,

Apoi numai ca să fii un model de sălbăticie!

Deci, dacă n-ai să te sui hoțește pe masă – am să te bat!

Nu te vreau cuminte și civilizat.

Și chiar fără motiv, dintr-un moft, cu varga am să te ard,

Pentru c-așa m-a-nvățat  scriitorul Kipling Redyard.

He, Kipling a scris, măi motane, o poveste frumoasă

Despre cum au întrat mâțele la oameni în casă,

Despre femeia cea șireată, câine și alte dobitoace,

 Despre cum pisica l-a învățat pe puiul de om să se joace.

Hai vino în brațe să-ți mai spun cât ești de prost,

Știi tu că filmul meu preferat este „Ghost”?

Tu, măi motane, crezi în fantome, ori, ha-ha, în dumnezeu?

Lui stăpânu-tău îi place poezia, dar este ateu.

Ești tare mărginit, măi pisice, și cred că habar nu ai

De Luceafărul, de marele poet Eminescu Mihai,

Care, bagă bine de seamă, pe motani în opera sa i-a pomenit

Și-a utilizat expresia latinească Anathema sit!

Ș-acum gata, marș afară, mă duc la lucru!