Aplaudat de locuitorii planetei Pământ, vehiculul cosmic Curiosity a aterizat la 6 august pe planeta Marte, în craterul Gusev. Astfel, aventura emoționantă a cuceririi spațiului cosmic continuă cu o altă mare victorie. Curiosity ne va trimite un șuvoi de date științifice interesante și o mulțime de fotografii care ne vor apropia planeta Marte într-un mod incredibil. În legătură cu Curiosity, mi-am amintit de copilăria mea. Deviza detașamentului nostru de pionieri era „Și pe Marte vor înflori caișii!” Pe atunci, pe la finele anilor 60, o strigam în cor pe coridorul școlii, atunci când se prezenta detașamentul în legătură cu vreo ceremonie. Îmi plăceau acele cuvinte pline de un optimism romantic. Epopeea cuceririi cosmosului abia începuse. Și țara mea era în avangardă. Iurii Gagarin, Valentina Tereșcova făcuseră deja ocolul planetei, descătușând fantezia a mii de tineri visători.
Eram și eu printre ei. Cerul nopților senine mă fascina. Lumea planetelor și stelelor depărtate mă atrăgea ca un cântec de sirenă. Despre cosmos citeam tot ce găseam. Literatură de popularizare a științei care îmi vorbea despre Giordano Bruno și Constantin Țiolkovski, apoi literatură științifico-fantastică, Ray Bradbury, Stanislaw Lem, Isaac Asimov, frații Strugațkii. Citeam în moldoveneasca noastră cu grafie chirilică, dar și în rusește, învățând limba din mers. Luam cărțile de la bibliotecă. Satul nostru nu avea soviet sătesc, primărie adică, dar bibliotecă avea. Și eu citeam.
De la acele lecturi, cerurile mi se deschideau. Vedeam oceanele tălăzuitoare ale altor planete. Vedeam spațiile interstelare brăzdate de corăbii cosmice. Îmi imaginam cum nava mea naufragiază pe o planetă nepopulată, iar din toți astronauții rămân numai eu. Ba nu, mai rămânea în viață și o fată, împreună cu care aveam să pun bazele unei noi civilizații. În clasa a zecea am scris o pretinsă lucrare științifică despre evoluția ființelor raționale în Univers. Demonstram acolo că modelul marxist al evoluției societății trebuie să fie atotuniversal, prin urmare orice societate de ființe cu rațiune de pe orice planetă avea să urmeze schema: turma primitivă – comuna primitivă – sclavagismul – feudalismul – capitalismul – comunismul. De ce? Pentru că altă cale nu poate să existe, n-ar avea o bază logică, ați înțeles?
Devenind învățător, peste ani, pasiunea pentru stele mi-a rămas. Și multe au fost orele furate de la analiza operelor literare ale scriitorilor sovietici moldoveni pentru a vorbi copiiilor despre sisteme planetare, civilizații extraterestre, găuri negre. Apoi le propuneam compuneri cu începutul dat: „Aseară, pe când luam cina, în grădină la noi a aterizat o farfurie zburătoare... Continuați acasă.” Ce distracție mai era a doua zi în clasă când citeam acele compuneri!..
Nu sunt astronaut. Probabil, nu voi călca niciodată pe solul altor planete. Dar mă bucur că fac parte din această minunată umanitate care își trimite curiozitatea în adâncimile Universului și visează să planteze caiși pe planeta Marte. Mă gândesc uneori cu groază ce ar fi fost de mine fără visătoria ceea stelară din copilărie. Dar ce ar fi fost de mine fără biblioteca din sat?
Nessun commento:
Posta un commento